Oxitocina, un hormon secretat în timpul travaliului şi al actului sexual, ar putea fi folosit pentru tratarea anorexiei mintale, au descoperit cercetătorii britanici şi coreeni.
Oxitocina este un hormon secretat în mod natural în timpul manifestărilor de afecţiune, cum ar fi relaţiile sexuale şi alăptarea, dar şi în timpul travaliului, când organismul eliberează oxitocină pentru atenuarea durerilor, conform bbc.co.uk. Oxitocina, cunoscută sub denumirea de "hormonul fericirii", a fost recomandată ca tratament pentru o serie de tulburări psihiatrice şi se crede că reduce anxietatea socială a persoanelor cu autism.
Anorexia mintală este o tulburare alimentară pe fond psihic, care se manifestă prin repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare, şi afectează mai ales adolescentele cu probleme de greutate reale sau imaginare, ce doresc să aibă o siluetă asemănătoare cu aceea a top-modelelor, notează Mediafax.
Două studii, efectuate de cercetătorii britanici şi coreeni, au constatat că pacienţii manifestau o fixaţie mai redusă faţă de mâncare şi propria imagine corporală, după ce le fusese administrată o doză de oxitocină.
În primul studiu, publicat în revista Psychoneuroendocrinology, 31 de pacienţi cu anorexie şi 33 de persoane sănătoase au primit fie o doză de oxitocină, administrată cu ajutorul unui spray nazal, fie un tratament placebo.
Participanţii la studiu au privit după aceea o serie de fotografii în care apăreau alimente hipercalorice şi hipocalorice, precum şi persoane cu diferite greutăţi şi forme ale corpului. Persoanele cu anorexie s-au concentrat mai mult asupra fotografiilor în care apăreau persoane supraponderale şi asupra acelor forme ale corpului pe care le considerau indezirabile.
Cu toate acestea, după ce au luat oxitocină, pacienţii cu anorexie aveau o probabilitate mai redusă de a-şi îndrepta atenţia asupra fotografiilor "negative" în care apăreau mâncăruri şi persoane supraponderale.
La cel de-al doilea studiu, publicat în revista PLOS ONE, au participat aceleaşi persoane, însă cercetătorii au urmărit reacţia acestora la expresii faciale care sugerau furie, dezgust sau fericire.
Studiile anterioare au indicat faptul că anorexia poate fi asociată cu o percepţie crescută a senzaţiei de ameninţare, iar o serie de studii efectuate pe animale au arătat că tratamentele cu oxitocină reduc atenţia acordată expresiilor faciale ameninţătoare.
În acest studiu, pacienţii cu anorexie aveau o probabilitate mai redusă de a se concentra asupra chipurilor care exprimă "dezgustul", după tratamentul cu oxitocină şi, de asemenea, o tendinţă mai redusă de a evita să privească feţele ce exprimă furie.
Cele două studii au fost coordonate de expertul în tulburări de alimentaţie Janet Treasure, de la Institutul de psihiatrie de la King's College, din Londra. "Este vorba despre o cercetare aflată într-un stadiu incipient, cu un număr redus de participanţi, dar este uluitor să vedem potenţialul uriaş al acestui tratament", a afirmat Janet Treasure.
"Cercetarea noastră arată că oxitocina reduce tendinţele inconştiente ale pacienţilor de a se concentra asupra mâncării, formei corpului şi emoţiilor negative, cum ar fi dezgustul", a adăugat profesorul Youl-Ri Kim, de la Universitatea Inje, din Seoul, care a colaborat cu cercetătorii englezi pentru efectuarea acestor studii.