Viata sexuala este un act complex. Ea poate cuprinde numeroase forme si numeroase modalitati de manifestare. Practic, intreg corpul este implicat si nu numai organele genitale. In timpul actului sexual vorbim de numeroase senzatii si trairi. Vorbeam in articolul trecut despre obiectul psihologic. Partenerul este un obiect psihologic. Ceva din noi rezoneaza la acest obiect. Forma pe care o ia aceasta rezonanta este rolul nostru sexual. Gradul sau de spontaneitate este extrem de important deoarece cu cat formele de manifestare sunt mai complexe, cu atat creativitatea noastra este mai manifesta.
In cadrul relatiei sexuale, cei doi vor ajunge sa defineasca intr-o forma sau alta - ce este acceptabil si ceea ce este intolerabil. Vor defini aceasta stare fie intr-un mod direct prin comunicare sau intr-un mod indirect prin certuri, refuzuri, momente mai dificile. Un concept foarte raspandit este cel de perversiune. Din punct de vedere tehnic definim ceva ca fiind pervers atunci cand depaseste cadrul acceptat de o anumita populatie ca fiind inacceptabil si diferit de "normal". Folosirea ghilimelelor pentru cuvantul normal este inerenta deoarece este greu de definit ceva intr-un cadru exact sau nu de normalitate. Normalitatea este definita de obicei ca medie a comportamentelor unei populatii.
"El ar vrea sa avem un contact oral, mie mi se pare inacceptabil si rusinos sa fac asta" - este un citat dintr-un mesaj trimis de voi. Numeroase alte mesaje vizeaza probleme de acest gen. Conceptul avut in vedere este cel de "perversiune". Refuzul este permis in orice relatie - este evident ca nimeni nu poate sa fie obligat sa faca ceva daca nu accepta acest lucru.
Faptul ca el ii cere ei sa realizeze un contact sexual de un anumit tip nu este nimic negativ. Dimpotriva, arata disponibilitatea lui de a vorbi si de a merge mai departe in viata sexuala pe care o au impreuna. Este firesc ca el sau ea sa solicite un lucru pe care il doreste. Ceea ce conteaza cu adevarat este modul in care o face:
In momentul existentei unei cereri, apare o anumita reactie emotionala: "da, vreau sa fac asta" sau "nu, nu vreau sa fac asta". Daca refuzul este argumentat atunci el este OK! "Nu vreau sa fac sex oral cu tine pentru ca nu ma simt pregatita pentru asta" sau "Nu vreau sa o fac deoarece mi se pare murdar si degradant pentru o femeie sa faca asta".
Unde este problema?
In reactia afectiva pe care o ai atunci cand formulezi sau cand raspunzi la o asemenea solicitare. Daca ratiunea este dominanta, daca tu cunosti foarte bine ceea ce iti doresti si ceea ce esti, reactia afectiva este redusa iar concentrarea ta ramane pe partener. Dimpotriva, daca apare o reactie de iritare, enervare, agasare sau o reactie foarte intensa interioara ca si cum ai cobori in tine si in ceea ce simti tu, atunci putem vorbi despre o problema pe care tu o simti in ceea ce priveste modul de integrare a propriei sexualitati.Acest tip de reactie pune in evidenta ca un anumit domeniu sensibil a fost activat. Starea de iritare arata absenta unei stari de impacare si intelegere a ceea ce este acceptabil sau nu in cadrul propriei sexualitati.
De multe ori starea de iritare arata o situatie de urmatorul tip:
1. Simt nevoia sa fac sex oral cu tine insa ceva din mine imi interzice sa fac asta iar pe mine ma enerveaza foarte tare faptul ca eu simt aceasta dorinta in mine. Aceasta este o motivatie foarte raspandita.
2. Starea de iritare poate arata ca nu esti sigura pe tine in aceasta relatie - poate este o forma de a te simti intr-o lupta pentru putere sau una de afirmare a propriei masculinitati desi esti femeie.
3. De obicei, refuzul este mai prezent in cuplurile care si-au construit anumite "tabieturi sexuale", adevarate conserve culturale prin care au izolat viata lor sexuala.
4. Resimtirea ca un atac la propriile valori.
5. Intoleranta la ideile altuia si incapacitatea de a accepta ca oamenii sunt suficient de diferiti pentru a putea sa simta si sa gandeasca in moduri absolut diferite.
Starea de iritare este una importanta deoarece spune ceva despre cel care o are desi o cerinta de orice tip nu presupune un ceva personal ci doar dorinta a unei persoane care simte si doreste ceva. Din ce motiv doreste actiunea aceasta dincolo de ceea ce este acceptabil la tine, ramane sa fie problema lui si in timpul actului sexual a cauta sa intelegi modul in care o persoana simte sau gandeste intr-un anumit fel este un lucru absolut inutil si care te-ar indeparta de scopul propus si de starea de excitare si provocare.
Atat timp cat nimic nu impiedica pe cei doi parteneri sa experimenteze ceva, atat timp cat cei doi au acordul reciproc, sunt liberi sa se bucure de orice simt nevoia sa faca. Aceasta stare este una fireasca intr-un cuplu si poate fi numita o stare de spontaneitate a cuplului respectiv. In opozitie cu aceasta este starea de stereotipie care condamna placerea din cadrul actului sexual. Aceasta condamnare ne-am obisnuit sa o atribuim "religiei".
Crestinismul doreste sa controleze viata sexuala a omului si atunci condamna orice tentativa care nu are ca scop procreatia. Daca ii vom asculta cu atentie pe oamenii care resimt aceasta nevoie, vom observa ca o anumita latura a lor este cea care le interzice sa se bucure de ceea ce exista - o anumita tendinta inconstienta le interzice sa se bucure de propria creativitate si de propria spontaneitate.
Placerile le sunt interzise acestor oameni pentru ca ceva din ei ii impiedica sa se bucure. Opusul starii lor este abandonul in placere care practic anuleaza sentimentul de placere. Aici vorbim despre alta stare si de alte considerente carora le vom acorda timp in alta saptamana. Ai dreptul sa te simti bine in cadrul actului sexual iar daca nu se realizeaza acest drept apare inerent intrebarea:
Ce oare iti interzice sa te simti bine si sa te bucuri de actul sexual?
Astfel, te vei intoarce cu usurinta la temeiurile in baza carora tu abordezi actul sexual si propria sexualitate.