Oare exista persoane care pot ierta si uita o astfel de tradare? Susan Quilliam, autoarea cartii "New Joy of Sex", sustine ca intr-o astfel de situatie nu exista un raspuns categoric "Da" sau "Nu": "Aventurile se intampla din diferite motive si, de cele mai multe ori, acestea lasa un gol in relatie, un gol care ar putea sa nu dispara vreodata. Acest eveniment poate fi uitat sau 'ascuns in suflet' pentru o perioada de timp, dar definitiv... extrem de greu".
Mici detalii care provoaca dezastre
Dar care sunt motivele care ii imping pe parteneri sa faca acest gest, sa calce stramb? Uneori poate fi chiar relatia insasi, mai degraba decat problemele existente in ea. De cele mai multe ori, lipsa de atentie, de comunicare si sex sunt factorii care duc la infidelitate.
"Multi barbati 'se ratacesc' atunci cand partenera tocmai a nascut sau este insarcinata, pentru ca au nevoia sa li se aminteasca faptul ca sunt barbati, de exemplu", spune Susan.
In alte cazuri, cuplurile ajung la infidelitate pentru ca nu petrec destul timp impreuna, iar apropierea si intimitatea dispar.
Multe relatii aparent stabile si fericite cad prada infidelitatii, pentru ca micile detalii pot provoca dezastre.
Intr-o lume ideala, fiecare dintre noi ar putea accepta neajunsurile, ar putea sa isi opreasca pornirile. Insa, in viata reala, in care exista emotii si alti factori carora foarte greu le putem rezista, aceste lucruri nu se pot realiza de fiecare data.
In unele cazuri, putine ce-i drept, o aventura nu inseamna sfarsitul unei relatii. "Daca ai aflat ca partenerul tau are o aventura, cheia este sa nu iei o decizie pripta - indiferent de ce ar spune cei din jurul tau", mai spune Susan. Multi iti vor spune sa iesi cat mai des in oras, in cluburi, la intalniri, dar niciodata nu este chiar atat de simplu - reactionand asa la astfel de emotii nu este raspunsul corect.
Dupa ce ti-ai acordat putin timp si ai realizat ca asta iti doresti cu adevarat, sa iesi, sa cunosti oameni noi, sa rupi relatia in care esti, atunci este perfect. Daca nu simti ca vrei sa iesi din relatie, daca iti doresti sa continui viata in doi alaturi de cel care te-a inselat, atunci trebuie sa comunicati foarte mult. Insa, va trebui sa stii ca a comunica, in acest caz, poate insemna si a fi furioasa, suparata, a avea indoieli, insa daca iti doresti ca aceasta relatie sa mearga, trebuie sa crezi cu toata puterea ta ca fericirea voastra poate exista.
In cazul in care consideri ca relatia inca mai are un viitor, daca esti pregatita sa faci schimbari radicale, atunci lucrurile se pot schimba intre voi, in bine. In schimb, daca te gandesti mereu la trecut, la ceea ce s-a intamplat, nu vei reusi niciodata sa treci peste durerea provocata de faptul ca ai fost inselata.
La inceputul anului, citeam un studiu din care aflam ca 75% dintre femei acorda a doua sansa. Barbatii, surpriza sau nu, nu cred in a doua sansa, sustinand ca odata ce partenera a inselat, o va mai face si a doua oara si a treia oara (doar 23% dintre acestia au raspuns ca ar putea trece peste o aventura a partenerei).
"Poate exista viata de cuplu, dar increderea dispare"
Am postat pe Facebook si Twitter intrebarea "Crezi ca exista viata de cuplu dupa ce unul dintre voi a avut o aventura? Ce ai face intr-o astfel de situatie?" si am primit o serie de raspunsuri destul de interesante.
"Eu nu cred ca se mai poate repara ceva. Relatia este ca o sfoara - daca se rupe, e adevarat, se va innoda probabil, insa intotdeauna te vei lovi de nodul ala... Asa ca eu nu cred ca exista o relatie ok dupa ce unul dintre parteneri a "rupt-o", ne spune Georgiana. In schimb, Cristina este de parere ca "nu poti sa te pronunti in aceasta situatie, atat timp cat nu ai fost pusa in fata faptului implinit. Oamenii sunt foatre diferiti si cu manifestari diferite in multe situatii. De multe ori chiar te pregatesti pentru anumite situatii, incerci sa te controlezi si iti dai seama ca iase la iveala o alta latura pe care /sau de care tu nici macar nu stiai. Nu am fost inca intr-o astfel de situatie si sincer nici nu vreau, dar pot sa spun sigur ca nu stiu cum voi reactiona. Poate ma voi uimi chiar si pe mine".
Elena spune ca a trait asa ceva si "exista viata in cuplu si dupa aia, dar nu mai exista incredere, ceea ce nu prea e bine, pentru ca daca lipseste increderea, in timp dispar si sentimentele. Pe moment spui ca poti trece peste si ca este ok, dar apoi, in timp ajungi sa iti dai seama ca traiesti mereu cu teama ca o sa se intample din nou".
Tu crezi ca exista viata de cuplu dupa ce unul dintre voi a avut o aventura?
Un articol de Nicoleta Tarantus
Comentariile 1-50 din 59
Din pacate ma aflu in aceeiasi situatie, am 15 ani de relatie cu actualul meu partener traim in concubinaj. Iiar eu am calcat stramb fapt recunoscut de mn .El a fost singurul meu barbat din viata mea lunduma la o varsta frageda. am gresit acum 2 ani am vrut sa il las vazanduma ca am facut ceea ceam facut neconstizand efectele el era un tip mai sever mai dur fapt ce ma determinat gelozia lui si dominarea in acelasi timp. Imi pare rau de ceea ce am facut regret enorm de mult dar nu mai pot repara nimic in tot acest timp am avut zile de cosmar violente jigniri de ce cum sin ce fel mereu cum gaseste o scuza intra in detali imi sp ca nu iam sp adevarul vroiam sa ma sinucid nu mai puteam rezista.E greu el sp ca ma iubeste si sa fim impreuna dar nu avem liniste deloc el e plecat prin tara cu munca si vine o data la 2 saptamani ii demostrez zilnic cai sunt loiala ca experienta asta ma facut sal iubesc si sal pretuiesc mai mult mai mult si ii sp sa incercam sa trecem peste asta . Curozitatea mea mai darmat si ma maturizat .el a incercat sa se rabune facanduma sa sufar facandumi acelasi lucru dar mam invinovatit pe mn si mai tare a fost suferinta mea nu stiu ce sa fac as dori parare. Mintea lui e tot timpul acolo ganduriile lui totul il simt mereu priveste contul de facebook a acelu care lam tradat simt ca nu mai pot repara nimic
buna tuturor,imi pare bine sa-mi impartasesc experienta mai ales vazand ca nu sunt singura care se lupta cu infidelitatea insa in cazul meu eu am inselat timp de 8 luni cu un barbat divortat din cartier,sunt casatorita cu sotul meu de 8 ani si impreuna de 12.Nu pot sa dau exact un raspuns dc am facut-o,cert e ca regret nespus,sotul meu a aflat si de 3 luni traim un calvar,certuri zilnice chiar si violenta fizica,am stat despartiti 3 zile si a venit innapoi jurand ca ma iarta si ca nu poate fara mine,am acceptat a durat o sapt si iarasi a inceput,prbl e ca e prezenta si fiica noastra de 6 ani.Innainte m-a neglijat foarte mult prefera sa stea cu prietenii decat cu noi,nu simteam caminul,l-am ajutat foarte mult si l-am iertat tot timpul pt comportamentul lui,eu cred ca merit a doua sansa dar el ma face sa ma simt ca si cea mai pacatoasa din lume.Nu stiu c sa mai fac,i-am spus tot adevarul in cele mai mici detalii insa el crede ca nu i-am zis tot,am avut chiar si tentativa de sinucidere am ajuns la urgente s-a calmat 2 zile si iara-si a inceput,el nu vrea sa ne despartim dar nici nu face eforturi sa trecem peste asta.Simt ca innebunesc!
Am inselat acum 3 ani si am dorit repararea relatiei de familie cand sotia mea a aflat. Sotia mea a suferit ingrozitor, eu la fel, amanta la fel, am ales intr-un final familia pentru ca aveam doi copii si speranta ca putem rezolva problemele care au condus la infidelitate, respectiv raceala sotiei mele fata de mine. La inceput m-a bucurat acea stare falsa de liniste dupa certuri ingrozitoare in familie, m-am prefacut ca mi-e bine, insa in sufletul meu sufeream dupa amanta, o iubeam din tot sufletul. Dupa 3 ani constat ca am facut o alegere gresita, dragostea intre mine si sotie nu a renascut, sexul este rar si lipsit de viata,totul e din obligatie, sunt vesnic trist iar sufletul meu e gol. Viata alaturi de sotia mea a devenit o tortura, iar copii nu-mi pot alina durerea care ma sfasie. Inca ma gandesc la fosta relatie extraconjugala si regret ca nu am ales iubirea.
Am fost cealalata amanta, l-am cunoscut pe un site de matrimoniale. Eu casatorita, el casatorit. Eu la a doua relatie extra, el la a treia. Dragoste nebuna timp de un an cu tot ce implica ea, iubire fizica si emotionala de ambele parti. Ne-am dorit chiar mai mult la un moment dat. Dupa un an a aflat sotia lui, intamplator a gasit un mesaj de la mine. El a mintit-o ca s-a vazut cu mine de 2-3 ori, o aventura ... a fost muuuult mai mult insa ea l-a crezut si s-au impacat. Nevestele pot fi usor prostite, oricat de inteligente s-ar crede. El va sta o perioada cuminte dupa care va reveni pe site-ul de matrimoniale, nu te poti opri cand ai gustat mierea, e ca drogul, e adrenalina curata. Va gasi o alta femeie care ii va oferi ce nu mai are acasa ... pasiune. Bineinteles ca el va fi mult mai precaut de acum inainte, va insela vigilenta sotiei in continuare si va rasufla usurat spunand ca "s-a scos"! Uneori relatiile extraconjugale pot dura ani intregi, am cunoscut pe cineva care avea o relatie de 7 ani. Site-uri-le de matrimoniale sunt pline de barbati casatoriti care asta cauta, unii stau de ani intregi acolo inselandu-si chiar si amanta, ii gasesti si la 50 de ani tot acolo. Daca esti o nevasta cu principii sanatoase de viata, cauta pe cineva la fel si traieste viata frumos, nu mai fi proasta care asteapta ca sotul ei sa se schimbe, obisnuinta e a doua natura!
Cred ca acesta intrebare a lui Hamlet v-a fi ca picatura chinezeasca care te v-a tortura toata viata Solutia care eu o sugerez este sa compensezi supararea cu activitate creativa sau relaxanta (pentru relaxare recomand tai chi ) este o arta martiala care dezvolta autocontrolul Cunosc destule familii care au trecut peste si au ramas impreuna pentru ca mai important decat orgoliul au fost copii,si realizarile in proiectele comune.Orice rana se vindeca in timp ,cicatricele trebuie acoperite cu mult tact si discretie Dar daca impactul este devastator mai bine iti tratezi ranile cu ajutorul unui psiholog,duhovnic,prieten adevarat,
Proaste mai sunteti. Stati si plangeti dupa un porc. Eu l-as insela de 500 de ori, sa se sature. L'as suna cand as face sex cu altul, sa crape. NU mai credeti in vrajeli ca nunta si iubirea si mariajul fericit. Voi chiar nu va treziti?? Povestea asta se repeta de miliarde de ani si voi inca ii dati inainte cu suferinta din cauza sotilor, amantelor. E normal sa te plictisesti ce cel de langa tine. E absolut firesc sa iti vina sa zburzi, doar nu esti tampit sa stai plictisit ani in sir, pana mori, cu aceeasi femeie sau barbat. Eu nu pot trai cu un singur om toata viata. Asta se cheama ca nu ma mai pot indragosti, nu mai pot visa, nu mai pot trai emotii. Inseamna ca am murit.
A fost casatorita cu el 15 ani.ne-am indragostit,s-au despartit,am fost noi impreuna 6 luni,la sfarsit a apucat-o chinul dorului de el.si el fiind cu alta femeie.Acum sunt din nou impreuna,dar si noi ne mai vedem,nu putem unul fara altul de tot.pareri?
...este greu de admis ,dar am trecut si trec prin astfel de relatii..casatoria de 18,5 ani continue chiar si in aceste circumstante... greutatile financiare intrun negociu particular a facut ca sotul ,la 14 ani de castorie sa paraseasca casa..lasinduma cu fetita de 10 ani.si um negociu a conduce cu nari probleme financiare...spunindui ca odata ce pleaca usa se inchide pentru el pentru todeauna...a plecat ..peste putin timp sa unit viata cu o individa..cu care a trait 6 luni...eu suferind din toate partile...numi gaseam locul..continuam al dori linga mine...necatind la tradare,perderea de incredere ..si altele...dupa 1.5 ani...problemele ne-a unit din nou...credeam ca ne cunosteam de citeva zile si nu de ani....dupa putin timp...am descoperit ca imi era infiel cu o fosta prietena...a fost sfirsitul sentimentelor noastre...relatia intre noi sa racit...continuam a dormi pe acelas pat...dar nu mai simteam nimic...peste un an ia-m cerut divortul...si am parasit casa familiei...macar ca dormeam in case diferite dar ne intilneam in fiecare zi..si ne sunam...am inceput a vedea ca nu numai copilul ne atraje..dar ne lipsim unul altuia...ducem lipsa de momentele petrecute impreuna...doar a fost nu numai scandal si vorbe urite...deacuma avem un an de cind sintem despartit ...si stiu ca a mai avut si alte femei...si eu me-am permis sa cunosc alt barbat...dar imi dau de seama ca cu cit el cunoaste mai multe femei mai pretioasa sint eu pentru el...si eu la fel imi dau seama ca totus este persoana cu care ma simt bine...momentele petrecute impreuna..sint ceva de nerecunoscut...nu cer nimic si numi cere nimic...traim momentele..noi sintem fericiti si fetita este fericita..iar timpul le va pune pe toate la locul lora...
Eram in prag de divort acum vreo sase ani. In aceiasi perioada s-a intamplat sa cunosc o alta femeie, fapt pe care nu l-am negat niciodata. Am revenit asupra deciziei de a divorta si am ales familie, avand atunci un copil minor pe care l-am iubit intotdeauna. Intradevar, a disparut increderea iar acum eu sunt cel care vrea sa divorteze, fiind terminat psihic de faptul ca sunt mereu suspectat fara motive.
sunt maritata de 6 ani, suntem impreuna de aproape 12 ani, avem un copil minunat, si continuarea e usor de ghicit, a avut o relatie cat timp a fst cu serviciul in alt oras. cand am realizat mi-a spus o poveste, m-a facut sa ma simt prost ca l-am banuit...dupa cateva luni, dovezile erau prea clare si a recunoscut, a trecut aproape 1 an de cand am aflat, viata mea e un calvar. el imi spune ca ii pare rau, dar eu ma simt groaznic, dezamagirea suferinta sunt la cote maxime, am inceput sa merg la psiholog....imi e greu, initial am vrut sa dau o sansa relatiei, dar nu stiam cat e de mare suferinta, acum cred ca despartirea e solutia. dar copilul?
Dupa 12 ani de casnicie am aflat ca sotul m-a inselat,el mi-a marturisist tot la insistentele mele, banuiam ceva dar nu eram sigura i-am zis ca am sa inebunesc daca ma m-ai tine asa, aveam visuri de genul ca m-a inselat si simturile mele care imi spunea ca imi ascude ceva. Mi- a murturisit ca m-a inselat acum 11 ani cu mai multe femei vreo 4,5, 6 nu sunt sigura, in acea perioada eram separati, eu eram in tara iar el lucra in strainatate. Mi-a spus ca din moment ce am venit la el in strainatate a renuntat la viciul lui ca a fost o prostie care nu si-o poate ierta, ca regreta nespus ceia ce a facut, ca ma iubeste si nu m-ar mai face sa sufar niciodata ca s-a intamplat datorita anturajului in care credea mai mult decat in mine. Mi-a spus ca sunt libera sa -i platesc cu aceiasi moneda dar nu pot sa fac una ca asta desi ar trebui. L-am iubit din toata ininima si nua am avut ochi pentru alt barbat ninciodata sunt total dependenta de el, stiu ca par o proasta ma chinui din toate puterile sa trec peste plang in fieacare zi si sufar enorm ca nu pot uita aventurile lui cu acele femei, il urasc dar in acelasi timp il vreau linga mine, nu sunt capabila sa iau nici o decizie mintea mi-e intunecata sufar si sufar nu stiu pana cand, daca plec de langa el mi-e teama ca o sa sufar si mai tare fiindca o sa-mi lipseasca am avut si clipe minunate impreuna, nu am pe nimeni nu am puterea necesara sa plec singura la drum, nu mai pot avea incredere in barbati.... Daca aveti sfaturi sunt binevenite...
Si eu am iertat-o. Si ma bucur ca am avut puterea asta. Relatia noastra e perfecta acum. Si niciodata nici noi nu am discutat despre asta. Ne-ar fi distrus orice sansa
Daca iubesti ierti. Eu mi-am iertat partenera si nu regret nicio secunda. Relatia noastra e mai puternica decat oricand. Dar niciodata nu mai dicutam despre ce a fost. Si niciodata nu i-am cerut amanunte
Sunt mai multi factori care pot face posibila o continuare a relatiei ,religie,nivel de educatie,temperament,inteligenta,altruism,responsabilitatea unor obligatii parentale .Din pacate pentru un barbat sau o femeie care este implicata emotional in relatia sot-sotie, undeva in interiorul lui sau al ei se produce o implozie a sufletului care ramane si dincolo de aceasta dimensiune a timpului .Cand este o ratacire merita sa ierti chiar daca suferi,important este sa nu defulezi ,nu trebuie sa redeschizi o rana care aparent pare cicatrizata Cand relatia extra conjugala este de durata ,solutia cea corecta si demna este divortul pentru ca partenerul care insala a tradat si emotional sentimentele pentru sot sau sotie sunt de forma si nu de continut ar fi o tampenie sa crezi ca sentimente renasc precum pasarea Pheonix Cei care se implica intr-o relatie extra,motiveaza lipsa de afectivitate a sotului sau sotiei, este o cauza reala,dar inainte de a face pasul trebuie sa evaluam cu responsabilitate consecintele,sunt multe cazuri cand se ajunge la crima
Nu stiu de ce ? nu stiu cum sau clar din ce motive , ce stiu este ca s-a intamplat. Nu sunt o femeie prea curajoasa(din puntul asta de vedere), dar cred ca lipsa atentiei din partea sotului m-a determinat. Nu-l invinovatesc pe el clar, nu e el vinovat ca eu nu sunt in stare sa-mi stapanesc pornirile, nu e el de vina ca poate eu nu am stiut sa-l fac sa-mi acorde mai multa atentie, dar am primit totul fara nici un efort, fara sa cer, fara sa ma rog, pur si simplu a venit. sunt convinsa in momentul de fata ca nu as putea trai fara sotul meu, dar imi este f greu sa trec peste ce am facut. Stiu ca e banal sa-mi pling de mila, vreau doar sa vb, vreau doar sa atern pe hartie ce gandesc fara sa fiu judecata, fara sa-mi spuna cineva ce am de facut fara sa ma gandesc la nimic altceva. Sunt o persoana f independenta ma descurc in toate singura nu am nevoie de nici un ajutor dar........., e acel ceva care imi lipseste in viata de fapt in relatie. Nu pot sa spun ca m-am maritat de tanara ca nu am cunoscut pe nimeni pana la sotul meu, ca sunt curioasa nu, doar ca atunci am simtit ca asta vreau sa fac, ca nu e rau ca sotul meu nu va afla niciodata. DAR exista si acest "dar" sunt femeie si clar nu pot sa uit, ma gandesc aproape zilnic la ce s-a intamplat desi au trecut cateva luni. Oare ce sa fac ? cum sa trec peste, cum sa nu ma mai gandesc ? intrebarile sunt doar pentru mine, randurile sunt pentru toti !!
sunt barbat. cu ani in urma, am avut parte de un numar de x fete... nu vreau sa spun un numar aberant sau sa aveti impresia ca ma laud... departe gandul de mine... a fost o adevarata problema, sau cel putin eu o consideram o problema, pentru ca simteam tot timpul nevoia sa cunosc fete noi... mama intentiona sa ma dea afara din casa, din cauza aventurilor mele… dupa ce m-am mutat singur, situatia se agravase… era ca un microb, ca un drog, sa ma inabus in parfumul unei noi partenere… era ca si cand gustam fructe interzise… chit ca nu eram intr-o relatie stabila de multa vreme… iubeam sa cunosc fete noi, sa le rasfat, sa ma doreasca, iubeam adrenalina, iubeam aventura… toate au avut un sfarsit in momentul cand mi-am cunoscut persoana potrivita… dupa ce am marturisit ceea ce consideram eu o problema majora; ea s-a speriat mai mult sau mai putin, dar experienta ce o dobandisem eu pe parcurs din relatiile/ aventurile mele, ma cizelasera fara sa imi dau seama. Imi puneam mereu intrebarea: oare am sa ma pot abtine ??? … cred ca lucrul care m-a facut sa trec peste aceasta intrebare a fost maturitatea cu care am abordat ambii situatia… doresc doar sa va spun ca nu sunt genul de om care considera sexul intr-o realatie pe primul loc, dar in momentul cand se intampla atunci trebuie sa fie totul perfect… ce m-a ajutat foarte mult a fost sa vorbim deschis despre sex – pareri, dorinte… poate unii considera ca omori toata fantezia, eu sunt de parere ca e doar o imbunatatire a timpului petrecut impreuna… pe langa asta, m-a ajutat sa trec peste viciul pe care il aveam…celor dornici de Aventura…. Daca intr-o relatie nu mai e comunicare si intelegere, nu doriti o aventura… doriti o alta persoana in viata voastra… daca iubiti si sunteti iubit, concediul, puteti sa vi-l transformati intr-o aventura de cuplu bine-nteles… imaginatia umana, nu are limite… improvizati! Fetelor, nu trebuie sa dati vina tot timpul pe barbati… personal inteleg persoana de langa mine cand e prea obosita sau stresata si ca trebuie sa am rabdare, si ca nu pot neglija femeia, sa nu ii cumpar macar din cand in cand o mica atentie sau un buchet de flori, dar sa nu credeti ca barbatii ar refuza o atentie mica, si nu ma refer la o pereche noua de ciorapi sau boxeri intelegere, rabdare, respect - Sper ca nu am jignit sau ranit pe nimeni cu cele scrise…
DA! pt-ca de multe ori atunci ne dam seama pe cine avem langa noi!Daca iubesti cu adevarat sti sa si ierti!Eu am trait asa ceva si dupa ce sa aflat de atunci suntem tot impreune,ne impacam mult mai bine ,avem doua fete si suntem de 25 de ani de atunci impreuna! Trebuie sa sti ce vrei de la veata , sa recunosti cand ai gresit si si sa ierti ca atunci si tu vei fi iertat!
hmmm,sunt cazuri intre cazuri...Un barbat cand inseala o face si din prostia omeneasca de-a incerca ceva nou sau din orgoliu barbatesc cum ar fi ''de ce ala face si eu nu?!'',pe cand la noi femeile e altceva,parerea mea.Noi ajungem sa facem pasul asta in momentul cand cel de langa noi incepe sa aibe alte prioritati,sa ne neglijeze,sa uite de existenta noastra ....incepe sa vina din ce in ce mai tarziu acasa si cand vine se uita prin noi ca si cum am fi transparente ...etc.Repetandu-se aceste chestii,normal ca simti nevoia unei persoane care sa te faca sa te simti si tu importanta,te bucuri cand vezi ca ii pasa cuiva si de tine...atunci femeia calca stramb.Noi femeile prin natura noastra suntem facute sa iubim din tot sufletul,iar in schimb asteptam acelasi lucru.Tocmai din acest motiv recurgem la astfel de gesturi,nevoia de a ne simti iubite si dorinta de afectiune care poate lipseste cu desavarsire.
Am fost inselata si am inselat ,va reamintesc ( eu nu am facut sex cu alta persoana),dar tot inselat numesc..Amandoi am trecut cu vederea,ne'am iertat,dar nu am uitat..uneori knd ne certam ne aducem aminte de momentele alea dureroase si ne facem reprosuri..insa..suntem tot un cuplu si ne'am skimbat in bine unul fata de celalalt ;)
articol interesant, comentarii la fel; eu am fost infidela... de 2 ori in 19 ani de cand suntem impreuna; si sotul meu nu a stiut acest lucru; insa cele doua "rataciri" m-au apropiat si mai mult de el, mi-am dat seama ca pe el il iubesc si cat de important este sotul meu pentru mine; ceilalti barbati, trecatori prin viata mea, in momentele mele de nesiguranta si vulnerabilitate din viata personala cat si cea profesionala, sunt ... trecut; mi-au dat insa niste clipe minunate si ce e mai important, incredere in mine; cateodata, nu e suficient sa ai langa tine si sa te sustina doar OMUL care te iubeste si pe care-l iubesti; uneori ai nevoie si de iubirea unui STRAIN, care a luptat cu tine, conceptiile si prejudecatile tale si vrea doar sa te iubeasca simplu si neconditionat; de la care nici tu nu poti avea pretentii fiindca are si el, la randu-i, obligatii; Eu zic ca exista viata de cuplu dupa infidelitate, exista iubire dupa infidelitate!!!
draga anca se pare ca dupa fapta si rasplata.tu ai avut nevoie de un tata nu de un iubit.iubirea nu este nici pe departe ce ai descris tu acolo.faptul ca ai luat decizia sa faci ceea ce ai facut arata ca ai caracter de femeie usoara,el a facut bine ce a facut ,dar nu te amagii nu este dragoste nici de la tine nici de la el,tu incerci sa fii ceea ce esti si el incearca sa te apere de dusmanul din tine,eu zic sa consulti un specialist poate mai poti face ceva ...daca nu asta e,vei fii si tu una din femeile care distrug viata altora de cuplu!
MASTERELE,etc au o gramada de denumiri in legendele trecutului)si ce vor ele ?ceea ce avem noi familie viata linistita siguranta...atunci ele se transforma din ceea ce sint in nevestele ideale.au si puncte in plus ca stiu cum sa/i faca pe ei sa povesteasca despre ce nu le place ....cind ele se simnt ca au prins putere destula vraja se destrama si ei isi dau seama ca au gresit si regreta,si asa mai departe..concluzia este ca noi trebuie sa alegem :o luam de la inceput cu altul cu aceleasi calitati sau ne transformam noi in nevestele ideale/mai egoiste ,mai usuratice,mai indiferente si mai puternice.voi ce ziceti?
foarte interesant subiectul! am citit multa durere,dar intrebarea este de ce trebuie sa trecem prin asa ceva?da am patit/o si eu .rana este foarte adinca si cu toate ca ma consider o femeie matura si destul de educata nu stiu daca voi putea sa inteleg vreo/data .relatia mea este de 26 de ani,tot ce am facut pina acum este legat doar de viata familiei mele,nimic nu a fost mai important.povestea a fost foarte urita si umilitoare pentru mine ,dar problema cea mai grava este ca sint foarte confuza si nu ma mai regasesc,nu mai pot sa fiu cea care am fost dar nu stiu cum sa fiu alta.n-in cazul nostru nu a fost lipsa de comunicare sau lipsa de sex ,am avut o viata frumoasade familie.dupa doi ani de ginduri si intrebari va zic ca raspunsul meu ramine acelasi,barbatii sint foarte expusi ,au o mindrie prosteasca si calitatea de feti frumosi care vin pe cal alb si ne salveaza.pina aici totul bine dar mai este si cealalta categorie de femei(VRAJITOARELE
cred k la inceput am fost prea socata de ce mi-a facut.. am vrut sa ne despartim, n-am mai vrut sa-l vad, as fi fost in stare sa fac orice sa simta doar putin din ce am simtit eu in momentul in care am aflat...nu o sa pot sa uit niciodata clipele acelea...apoi l-am vrut inapoi...cred k fiecare dintre noi la un moment dat suntem in stare sa dam inapoi si sa incercam sa trecem peste..au trecut doi ani de atunci...doi ani de chin, de gelozie, de certuri, doi ani in care fiecare si-ar fi putut reface viata...timp de care am avut nevoie sa ne dam seama k lucrurile astea raman si vor ramane pt totdeauna..
credeti sau nu ,eu am fost cea care l-a inselat si surpriza nu s-a schimbat nimic in rau vreau sa zic,din contra parca relatia merge mai bine!! Dar cred ca depinde de fiecare ,exista oameni intre oameni ,noi comunicam foarte mult cred ca suntem prieteni ca discutam orice,asa ca trb sa ai si un pic de intelepciune.
viata in doi dupa o aventura nu are cum sa mai existe,va pot garanta,eu am trecut prin asa ceva acum un an.eram de 11 ani impreuna,trebuia sa ne casatorim anul trecut in sept si cu 3 sapt inainte de nunta mi-a spus ca el are pe altcineva,a fost foarte dureros,dar mai bine ca s-a intamplat inainte si nu dupa.dupa ceva timp mi-a cerut sa ma intorc la el,dar nu avea rost pt ca oricum nu mai avea cum sa mearga,odata ce s-a produs ruptura nici nu mai are rost sa incerci pt ca nu o sa mai fie niciodata la fel.decat o relatie plina cu reprosuri,mai bine sa iti gasesti fericirea alaturi de cineva care intradevar te merita si te respecta.
viata in doi dupa o aventura nu exista.din proprie experienta va spun.am avut o aventura, am fost sincera si nu iam ascuns adevarul sotului meu.dar oare de ce am avut aceasta aventura? situatia dintre noi devenise foarte tensionata in ultimu timp,nu mai era comunicare nu mai era nimic.dar de cand a aflat ca ma pierdut viata noastra in doi nu mai exista.
pentru ami incepe viata sexuala iar prietenul meu crede ca nu am incredere in el. eu nu stiu sigur ce sa fac pentru ca il iubesc si ma gandesc si la el la inceput mia spus ca ma intelege si ca acepta dar nu ma va astepta cu lunile si parca dupa aceasta discutie se comporta mai rece cu mine si ma doare .... as dorii sami spuna si mie cineva ce este bine sa fac pentru ca nu ma pot hotaraa singura:(
buna..ma numesc monica si am o problema de relatie cu partenerul. poate prin acest site ma poate ajuta si pe mine cineva. sunt inca foarte tanara am 16 ani si sunt intr-o relatie de curand. desii am mai fost si inaite impreuna mereu existau probleme si conflicte minore se bagau prieteni, si niciodata nu puteam fi fericiti impreuna. acum cand toate sau rezolvat si santem asa cum neam dorit a intervenit o problema. sincera sa fiu inca sunt vvvvvvirgina...poate pentru ca nu miam gasit persoana potrivita pentru ami incepe relatii
am trait si eu acest moment...foarte dureros...sincer, n-am putut sa-l iert, ...am incercat foarte insistent sa trec peste asta insa n-a reusit. Problema era deja in mine, nu puteam sa ma conving ca de fapt, a fost o aventura smd.In final, am divortat dupa 3 ani frumosi de familie...
Din pacate am trait o asemenea poveste,l am iertat s a linistit cam 1 luna, dupa care a continuat. Ea era cea care l cauta il suna noptea il chema de acasa de langa mine si fetita care pe atunci avea 4 anisori. Nu conta nimic pentrui ei, nu avea pic de rusine dar nici nu recunostea si am ajuns la divort.Pentru mine a fost mai bine. stresul e
Eu am avut o viata nu tocmai cum mi-o doream. Am 18 ani si am trecut prin foarte multe pe parcusul a 3 ani incoace cam de la 16 ani. Nu am avut un anturaj foarte bun. Am avut o prietena foarte buna o consideram ca sora mea desi era mai mica cu 2 ani ne intelegeam perfect . prin ea am cunoscut o persoana care avea un club de noapte l-am cunosut si nestiind ce sa fac am ajuns sa ma culc ptr bani cu alti barbati . Apoi am avut o relatie de 7 luni cu un baiat iar in timp ce eram cu el mergeam cu altii ptr bani . imi pare foarte rau ptr ceea ce am facut . Dupa toate astea am cunoscut un baiat cu care ma intelegeam puteam sa ii zic orice despre mine parca ne cunoasteam de o viata. In prima zi cand l-am cunoscut m-a atras ceva la el si il simteam ca se indragostise de mine. Am tinut legatura dar eu aveam prieten cel cu care eram de 7 luni si nu stiam ce sa fac sa fiu cu cel de 7 luni sau sa fiu cu cel pe care tocmai il cunoscusem. Dupa ce ma certasem cu prietenul eram cu acesta iar certurile si impacarile au fost de vreo 4 5 ori cam asa. Pana la urma am ramas cu baiatul pe care il cunoscusem a aflat de la prietena mea cea mai buna cum il mintisem si am ajuns la certuri il luna ianuarie a trebuit sa ma mut la el ptr ca nu avea incredere in mine . Mi-a parut rau ptr ceea ce i-am facut ptr tot i-am explicat totul . Era o persoana iubitoare ma intelegea uneori imi citea si gandurile. Dar acum totul s-a schimbat. Stau cu el de 6 luni impreuna si sunt momente cand nu stiu ce sa fac. Stau toata ziiua in casa abia ies pana la magazin nu am voie sa zic nimic fata de prietenii lui trebuie sa fiu efectiv ca o statuie nu am voie sa vb cu alte fete sau colegii de la scoala ma simt ca la inchisoare. Am mers acasa la ai mei de vreo 4 ori dupa ce ne certasem ptr ca devenise prea agresiv si imi arunca toate chestiile si ma jignea ma facea in toate felurile. Nimic nu mai e cum era inainte . Daca glumesc cu el sau daca ii zic ceva se crizeaza ii foarte agitat tot timpul . I-am explicat de multe ori si despre trecutul meu . Uneori imi pune intrebari de ce am fost cu fostii prieteni sau cum am putut sa fiu cu ei daca ii ziceam ca mi-au fost dragi se enerva uneori ridica mana la mine si ma ameninta ca ma omoara si ma trimitea acasa apoi iar ma cauta. tin la el dar nu stiu ce sa mai fac ....
adevarul e k dupa o varsta sau..poate nici nu mai conteaza varsta ..mereu ne este teama k vom fi inlocuite cu alta..e chestie de orgoliu..ne este ranit si simtim durerea..dar nu o putem defini , pentru k nu stim exact ce ne doare... tradarea..sau increderea inselata, sau faptul k s-ar putea sa plece de tot..si oare de ce un barbat la 45 de ani e ok..poate sa aibe femei..tinere si noi..dupa 40 suntem considerate trecute, fara sanse.la un viitor alaturi de alt barbat..poate k ma insel,poate k sunt doar nelinistile mele..nesiguranta mea..
in momentul acesta trec printr-un astfel de moment..inca nu pot spune daca exista sau nu viata in doi dupa o aventura,dar cert este ca nu reusesc sub nicio forma sa uit..asta desi nu a fost o aventura in adevaratul sens al cuvantului..a fost mai mult o tradare a increderii..o ratacire de moment..si mi s-a parut corect sa acord o a doua sansa desi nu ar fi meritat,desi inainte de acest lucru eram sigura ca n-as putea-o acorda.cred ca oricine are dreptul la o a doua sansa.dupa aceasta a doua sansa lucrurile sunt mai mult decat clare.la urma-urmei suntem oameni rationali.cred ca putem acorda o alta sansa,dar cred ca e imposibil sa uiti asa ceva.
nu cred ca o femeie care are cu adevarat incredere in ea si se place ca om poate ierta o treadare...sau poate ierti dar de uitat mai greu...suntem oamenii si avem o gandire logica,rationala, nu suntem animale sa nu ne putem abtine....
Initial citisem primele comentarii si ma pregateam sa dau o replica ipocriziei feminine de genul asta. Apoi au urmat comentariile lui Truli, Mariaeuph, dana. Si cred ca au fost suficiente pt clarificarea treburilor. Oricum tota lumea stie ca femeile accepta in sinea lor destulde usor faptul ca barbatul lor are relatie (relatii) extraconjugale atata timp cat nu stie nimeni. Ast asa ... ca sa nu fim ipocriti. Un ultim comentariu ... referitor la "... nu pot trece pentru ca a fost al alteia ...". Eh, psihologic si fizic vorbind, nu barbatul a fost al alteia, ci ALTA A FOST A BARBATULUI. Fara a scrie aici toata explicatia psihofiziologica ampla si care mi-ar lua cateva pagini (sa dau copy/paste din Freud si Jung), o sa spun pe scurt. Evident nu exista nici o egalitate intre barbatul care inseala si femeia care inseala. Barbatul avand caracteristica "activa, dominanta" iar femeia "pasiva, permisiva, submisiva" (de aceea nici nu o sa vedeti vreodata un barbat violat de o fata. Practic posesiunea este unidirectionala, dinspre barbat spre femeie, ma rog, exceptand jocurile "S/M". Aceasta directie singulara este confirmata si da faptul ca barbatul "insamanteaza", si femeia da nastere. Iar acest aspect este chiar mai important decat posesiunea erotica de cateva minute, ore, zile sau luni. Pentru relatii suplimentare despre aceasta problema (cine "a avut" pe cine) sunt destule texte psihanalitice si medicale pe net, sau carti. Ideea este ca ... "el" nu a fost al nimanui , ci pur si simplu i-a mai tras-o uneia, de mascul feroce ce este :)) A nu se intelege ca sunt de acord cu inselatul partenerei, insa treaba cu poligamia vine de la structura arhaica a creierului (hipotalamusului) "programat" din antichitate sa inseminteze cat mai multe femele. Faptul ca "constientul" reuseste deseori sa se impuna in fata instinctului ... tine de natura umana. Dar sa nu uitam ca pana la urma suntem tot niste animale. Cu IPOD, dar .. totusi animale ;) ciao.
eu personal nu stiu daca exista viata de cuplu dupa o aventura, dar ce sincera CRED si SUSTIN, este ca dupa o anumita perioada de viata de cuplu, ar trebui sa-si ia o vacanta si barbatul si femeia(cazurile cind s-au saturat unul de altul, aici nu intra cuplurile eterne care stiu sa se iubeasca, respecte intotd), sa se desparta, cind copiii s-au facut mari, si sa traiasca a 2a tinerete ca la munca cind urmeaza pensionarea
as vrea sa stiu daca mai este cineva in situatia mea,adica ma inselat eu l-am iertat ,dar dupa un tim am constatat ca de fapt nu a oprit acea relatie pe care o avea .sunt devastata acea faramade incredere pe care o mai aveam in el a disparut.
Interesante toate exemplele voastre. Nu stiu cum se face ca atunci cand patesti asa ceva ..sau orice altceva ..iti apar in cale sau observi aceste lucruri..Si eu trec prin aceasta etapa din viata unui cuplu, care nu cred k e chiar obligatoriedar din pacate sunt convinsa k 90% se lovesc de aceasta proba de foc.Sunt recasatorita si..acum 6 ani adik la 2 ani dupa ce m-am recasatorit mi-am inselat sotul cu ..fostul sot, tatal copilului meu. Nici acum nu stiu dc am facuto. Poate sa-mi demonstrez mie k sunt mai buna decat actuala lui sotie..(adik cea de atunci ..pt k intre timp are o a treia care e de varsta fiului nostru..adik 20 de ani)..In fine, stiu doar k ..dupa ce mi-au trecut aburii..placerii sau biruintei sau prostiei..i-am spus totul actualului meu sot. Atunci.. a spus k .o sa treak peste..sunt convinsa k s-a chinut mult..dar din pakte nu a vrut niciodata sa vb despre asta. Acum o saptamana, l-am surprins k are o amanta ..culmea, de varsta copilului meu. Mesajele de la ea sunt identice cu ce vad eu in messingerul copilului meu. dak sunt de aceeasi varsta e normal, nu? Sotul meu e sofer pe autocar. dar faptul care m-a deranjat a fost ipocrizia lui..adik..ii blama pe cei care au o anumita varsta si se incurk cu fetiscane de 18-20 de ani. Si el a ajuns sa fak acelasi lucru. Dar...cand i-am spus sa-mi spuna adevarul..despre ce se intampla..din acuzat a devenit victima..adik ..el nu a putut sa ma ierte..nu a putut sa treak cu vederea faptele de acum 6-7 ani. Increderea lui in mine nu a mai fost..Adik a spus k toti acesti ani au fost o imensa minciuna. In contextul in care ne-am cumparat o casa..masina..ne-am facut planuri pt viitorul baiatului.. Eu recunosc k am avut aventuri dar..niciodata nu i-am adus in familie. Nu am pus suflet .Nu am folosit minciuna in familie.Sentimentele mele vsv de el nu s-au schi,bat. Lipsa de comunicare..indiferenta la nevoile mele sexuale..m-au aruncat in bratele altui barbat. Si acum incerc sa-mi gasesc sufletul..care a murit. Poate e o razbunare pt. toate infidelitatile mele, data de Dumnezeu . Dar eu nu l-am inselat decat fizic..asa cum spune si el k a facut..Hmmm.stau sa ma gandesc k e oglinda mea ..dar masculina. probabil ne meritam unul pe celalalt. Oricum...in fata tineretii nu am nici o sansa. As vrea sa existe o viata de dupa..dar pt moment imi este extrem de greu.
Degeaba ii mai acorzi o sansa,eu am facut lucrul acesta si l-am facut cu speranta ca vom incepe din nou relatia,insa ea dupa 3 ani mi-a dat papucii,pretextul a fost ca ii e frica sa nu ma razbun mai tarziu . in tot timpul asta nu am mai vorbit despre ce sa intamplat,mia rupt sufletul din nou,dar un lucru e clar ., ai ce invata din fiecare esec . o sa imi revin ......
SA FIU SINCERA IN RELATIA CU SOTUL MEU EU AM FOST ACEEA CARE A CERUT RUPEREA RELATIE DIN CAUZA A MAI MULTOR MOTIVE:SEX,LIPSA DE COMUNICARE,SCHIMBAREA HORMONALA DIN CAUZA GRAVIDITATII PRIN CARE TRECEAM,NICI PINA ACUM NU MAI STIU CE-A FOST LA MIJLOC.DUPA 3 LUNI AM REALIZAT CA AM GRESIT SI LA MIJLOC MAI ERA SI COPILUL LUI.ACUM INCERC DIN RASPUTERI SA INDREPT GRESEALA,SI IMI PARE RAU CA NU AM FOST IN STARE SA REZOLVAM IN 2 PROBLEMELE DIN CUPLU.SI STIU CA DACA TII MULT LA O PERSOANA TRECI PESTE TOT.EU I-AM IERTAT GRESELILE LUI SI EL PE ALE MELE,ACUM RAMINE DOAR SA NE BUCURAM DE FAMILIA NOASTRA SI SA INCERCAM SA PRIVIM UNELE OBSTACOLE ASA CUM SINT DAR SA NU FUGIM DE ELE.A FOST O LECTIE DIN CARE AM INVATAT MULTE.MULTUMESC MULT CA MA IUBESTI,VITALIE!
Eu l-am iertat si m-am luptat doar eu cu indoiala...pentru ca nu dispare niciodata!! Iar el in timpul asta devenise barbatul perfect , ca sa aflu ca in toti cei 5 ani el m-a inselat in permanenta...si uite cum regret ca am iertat prima data , si uite cum rupe sufletul ca toate convingerile mele, pe care el mi le alimenta in permanenta , aveau ca fundatie o minciuna..Nici nu stiti cat e de greu ca azi sa faci planuri de nunta iar in 4 zile , sa realizezi ca nu mai ai nici un vis, ca nu mai ai niic in suflet....
nu,...nu mai poateexista ...viata de cuplu, dupa ce unul macar,...a inselat.
maya, citeam mesajul tau si vedeam cum descrii propria mea casnicie... inteleg prin ce treci. eu inca nu am curajul sa fac pasul spre divort desi de mai bine de 6 luni ma gandesc la asta. daca as avea un ajutor cat de mic, cred ca as face-o si eu. voi aveti copii ? iti doresc multa putere sa treci cu bine peste toate si poate ca intr-o buna yi, cat mai curand vei gasi si tu linistea mult dorita si multumirea ca ai facut ceeea ce trebuia.
Buna, fetelor! Nici eu nu cred ca mai poate exista viata in doi dupa aventura unuia dintre parteneri. Eu traiesc chiar in acest moment o mare dezamagire...Iubirea noastra a fost profunda, am invatat de la omul de langa mine ca iubirea nu inseamna posesivitate, ca libertatea e importanta in cuplu, dar....dupa 11 ani...am descoperit, chiar daca ma iubea, ca omul drag mie avea conturi pe toate site-urile si isi umplea lista de messenger cu fete necunscute. Am considerat ca e doar o nebunie, ca nimic nu se va concretiza. Toate pana la conversatiile lui porcoase pe net cu ele, la poze si cereri de intalniri. Am vorbit cu el dar ma acuza pe mine ca l-am spionat, de ciuda, ca am vazut toate astea. Zicea ca nu are nimic personal cu mine, ca ma iubeste, dar....relatia s-a tot dus la vale. NU, NU poate avea loc o relatie sanatoasa in continuare! Nu pot uita cat m-a facut sa sufar, caci atunci cand conversam cu el imi repeta ca asa fac barbatii si ca lbertatea lui e mai presus decat orice! Asa ca...azi, 21.05...am fost sa dau divort. Cu respect pentru voi toate, si cu speranta ca veti putea sa fiti iar liniste si impacate cu viata, Maya
Draga Ioanna,de ce-ti irosesti viata langa un astfel de om?Cat vei mai putea rabda tot ceea ce-ti face tie acest om?Tu din ce esti facuta,din gheata?O femeie are nevoie de un barbat,s-o iubeasca,sa-l iubeasca,sa-l respecte,s-o respecte ,sa fie umpreuna si in clipele cele mai rele dar si in cele mai bune.Nu conteaza cati ani ai avea orice om are dreptul sa fie iubit ,el nu te iubeste facand aceleasi lucriri iar si iar.eu sunt o norocoasa pt ca am un sot iubitor si care la randul meu il iubesc enorm.ai grija de tine siincearca sa-l indepartezi pe acest om de langa tine.numai bine
cel putin eu nu l-as putea ierta...mi-as pierde increderea in el si n-as putea sa o iau de la capat
daca nu-l iubesti nu ierti.... asta e clar ... si pe mine m-a inselat si nu odata ci de 2 ori ..... desi am aflat , am tacut si i-am zis mult timp mai tarziu ca stiu de aventurile lui ... il iubesc mult si nu vreau sa il parasesc doar pentru ca a calcat stramb... ma gandesc ca poate si eu voi face acelasi lucru , poate dintr prostie m fara sa am un sentiment pt acel "amant" , ca poate o sa regret si nu o sa o mai fac si o sa am nevoie de iertarea lui ... eu acum dupa ce m-a inselat am ramas cu "boala" pe brunete atat , dar in schimb am sters totul cu buretele . nu o sa las o relatie de 5 ani sa se duca pe apa sambetei
Buna, am citit si eu ce ati scris si exista intradevar in functie de nivelul de dragoste si toleranta , cu siguranta viata in doi mai departe , dupa o aventura, dar doare extrem de mult .Cat despre incredere daca partenerul care a inselat nu face eforturi si nu mai doreste repararea relatiei in casnicie , nu se mai reface niciodata.Ba chiar din pacate am ajuns numai la o relatie bazata pe sex,el cel care m-a inselat da vina pe mine pentru ca a ajuns sa ma insele si spune chiar ca celelalte erau mult mai bune in toate privintele .Nu stiu cat va mai dura casnicia noastra, as fi in stare sa iert totul daca m-ar iubi dar, nu ma mai iubeste si ma face sa simt nevoia sa caut in alta parte afectiune si dragoste.Dumnezeu sa ne ajute , as vrea ca aceasta afectiune sa o gasesc la el, sotul meu, dar nu mai cunoaste acest sentiment pentru mine.
Noi am fost casatoriti si sotul meu (fostul de fapt) nu aavut "aventuri", ci relatii in toata regula. A plecat de acasa, s-a mutat cu respectivele (eu de 2 amante stiu!), cu ultima care a si decis soarta casniciei noastre avea si planuri, ea il instiga sa plece de acasa ca "eu nu exist", a adus-o in casa la noi cand eu eram plecata din localitate..... Credeti ca dupa asa ceva mai poate "exista viata de cuplu"? Intre timp noi am divortat (anul trecut), el a revenit acasa sub pretxtul de a "repara" relatia noastra, dar in afara de absenta si raceala lui, nu a "daruit" nimic. Suntem simpli colegi de camera. Oricum, eu suspectez ca respectiva nu adisparut din peisaj si ca se mai vad. A "rupt-o" cu ea de "n" ori, a venit acasa "sa repare", iar dupa un timp a reluat legatura cu respectiva. Asa ceva credeti ac se poate ierta? Eu nu cred ac voi putea ierta asa ceva vreodata! Am ajuns sa fac terapie si sa merg la psiholog dupa tot acest chin. Eu nu pot intelege si nu voi putea niciodata intelege ce fel de caracter poate avea o amanta care instiga, care da ultimatumuri de divort si exempl sunt multe in caul meu.
Posteaza comentariu