"Stii, m-am gandit... si parerea mea este ca ar trebui sa ramanem doar prieteni". Putine fraze au un impact mai devastator asupra celuilalt intr-o relatie de cuplu. Cu atat mai mult cu cat, in numeroase cazuri, nimic nu lasa sa se intrevada acest deznodamant. Intrebarea este: cum veti trece peste acest moment si ce se va intampla cu relatia voastra? Va disparea cu desavarsire sau va continua, dar in alta forma?
In primul moment, socul este oricum destul de mare. Sub imperiul orgoliului ranit, nici nu vrei sa iei in calcul posibilitatea de a ramane prietena cu, de-acum, fostul iubit. Multi oameni nici nu cred ca asa ceva ar fi posibil, dar se intampla frecvent. Bineinteles, aceasta daca simti ca esti in stare si daca relatia voastra nu a fost caracterizata de animozitati, gelozie, violenta fizica sau verbala si alte asemenea abuzuri.
Care ar fi avantajul? Va cunoasteti foarte bine si ati fi in masura sa va fiti prieteni adevarati - adica, sa va criticati cand e cazul, sa va fiti sprijin la nevoie si sa va puteti sfatui cu adevarat, in cunostinta de cauza.
Aceasta ca sa nu mai vorbim despre sentimentul de gelozie care, desi nu-si mai are sensul, ar putea aparea atunci cand unul dintre voi cunoaste pe altcineva si incepe o noua relatie sentimentala. Pentru ca tot vorbim despre prietenie, ar fi recomandabil sa fiti cat se poate de sinceri unul cu altul; in cazul in care sunteti inca posesivi, este bine sa mai rariti intalnirile, macar pentru un interval asupra caruia sa cadeti impreuna de acord.
Pe de alta parte insa, chiar si in eventualitatea in care va despartiti in mod civilizat, sa nu faci greseala de a-ti imagina ca poti trece imediat la noul stadiu al relatiei voastre. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela de a va acorda o perioada pe care psihologii o numesc "doliu".
Este natural sa simti nevoia sa jelesti sfarsitul relatiei; de asemenea, sunt inerente resentimentele (doar ti-a fost ranit orgoliul, in definitiv) si senzatia acuta de umilinta. Nu incerca sa "arzi" etapele; fiecare stadiu isi are rolul sau si, mai mult decat oricand, este momentul sa-ti acorzi un ragaz pentru a te linisti si a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Abia dupa ce vei fi trecut prin aceasta perioada de... hai sa-i spunem "introspectie", iti vei da seama daca esti pregatita pentru aceasta noua etapa sau este mai bine sa mergi mai departe si sa incerci sa uiti. Daca ai ajuns la concluzia ca este posibil, preia initiativa. Din moment ce ai ajuns la aceasta concluzie, nu ar trebui sa mai ai nici o retinere si nici vreo emotie in perspectiva revederii lui.
Gaseste un pretext; de exemplu, cere-i sfatul in legatura cu o problema ivita la serviciu, o defectiune la computer sau la masina (ultimele doua pricini il vor face, cu siguranta, sa zambeasca; majoritatea femeilor sunt atat de neajutorate cand e vorba de tehnica, in general).
Nu mai readuce vorba despre ceea ce s-a intamplat intre voi; tot ceea ce trebuia sa se spuna, probabil ca s-a spus. Iar daca nu, poate ca oricum este prea tarziu. Mentine conversatia pe un ton lejer si nu lungi prea mult discutia. Acesta a fost primul pas. Cu timpul, ti se va parea firesc sa stati de vorba despre cate in luna si in stele, sa va dati sfaturi si, de ce nu, sa iesiti in oras cu prietenii comuni.
Nu fi nerabdatoare. Aminteste-ti ca nici Roma n-a fost construita intr-o singura zi. De altfel, ar fi de dorit sa nu depui prea mult efort in sensul acesta. Lasa lucrurile in voia lor; daca nu vin de la sine, poate ca n-a fost sa fie.
Cum vei sti ca ai ajuns, cu adevarat, in stadiul "doar prieteni"? Testul este pe cat de simplu, pe atat de eficient. In ziua cand, vorbind despre fostul tau iubit cu o alta persoana, vei spune "Prietenul meu este de parere ca..." si nu "Fostul meu iubit este de parere ca...", vei avea raspunsul la intrebare.