Terapia de cuplu

Cabinet psihologic - cupluri, persoane, istorii. Un cuplu ia decizia sa apeleze la un ajutor profesionist. O decizie aparent greu de luat. Si totusi procesul acesta este unul nu chiar imposibil. Pentru a-l face este necesar ca unul dintre parteneri sa actioneze in acest sens. Celalalt o va face in conformitate cu ceea ce simte, doreste, etc.

Cam in ce moment apeleaza un cuplu la acest ajutor in Romania?
Raspunsul care probabil este logic este cel in care "durerea este maxima". In fapt situatia nu este diferita foarte mult de ceea ce se intampla in lumea medicala. Numai cand durerea este maxima iar situatia grava multi oameni apeleaza la cabinetul medical. Starea putea fi prevenita daca existau interventii medicale atunci cand primul simptom s-a instalat. Si totusi se trece cu usurinta peste acest moment.

Identica este situatia si in ceea ce priveste cuplurile. Numai cand starea de criza este atat de puternica incat depaseste din start orice capacitate a partenerilor de a actiona spre binele individual si comun se ajunge, in cea mai mare parte a timpului, la asemenea ajutor.

Cand nu mai este nimic de facut!

Se intampla ca in 10% din cazuri interventia la nivel de cuplu sa fie absolut inutila. Un partener a luat decizia de a se separa. Este decizia lui, si-a asumat-o, a comunicat-o. Partenerul derutat se agata de psiholog ca de o ultima speranta pentru a-i aduce cuplul inapoi.

Un lucru important este urmatorul: pentru a vorbi despre o interventie autentica si nu despre un paliativ care nu are final este necesar ca actul de abordare a terapiei sa nu fie luat daca unul din cei doi s-a decis in ceea ce are de facut. Atunci cand s-a luat o decizie in cadrul cuplului nu mai poate fi vorba despre terapia de cuplu ci despre apelul la un avocat, la tribunal sau in alta structura data.

Ceea ce poate face un psihoterapeut in acest moment este sa lucreze cu persoana care suporta separarea cu scopul de a-l ajuta sa depaseasca in bune conditii starea. Atunci se fixeaza un cadru de lucru cu aceasta si devine o psihoterapie individuala.

Cand nimeni nu mai intelege ceva!

Interventia psihoterapiei de cuplu in momentele de tensiune are eficienta atunci cand partenerii resimt nevoia de a lua o decizie, cand resimt confuzie, un amestec de stari diverse. Acest amestec creeaza o stare de disconfort, partenerii emit unii catre altii semnale amestecate, neclare pe care incearca sa le clarifice in baza propriilor sentimente.

Partenerul se divide intre partenerul bun din propria imagine, din propriul temei, cel deprins din taramurile mitice si din propria copilarie si cel care este si se manifesta in realitate cu propria agresivitate, cu propriile trairi, rezultate logice al starii de confuzie.

Starea de tensiune creste semnificativ si o data ce procesul s-a declansat posibilitatea de a reveni la starea anterioara este practic nula. Cu cat aceasta stare este mai accentuata, cu atat riscul unei decizii impulsive creste.

Situatia este identica unui potop. "Apa" afectelor ocupa tot ceea ce este ratiune, intelegere. Comunicarea este bruiata din start. Orice actiune a unuia dintre ei se opreste in opozitia celuilalt, exprimata din start. Cei doi nu se mai aud, nu se mai asculta, nu mai au dispozitie si toleranta pentru celalalt.

Aceasta situatie se concretizeaza intr-o stare de tensiune care se manifesta inca de la prima intalnire cu un psiholog. Prima sedinta are tendinta de a lua forma discutiilor lor obisnuite.

Ce se poate face? Pentru un cuplu este tarziu sa se intervina in acest moment la nivelul matricei sale. Varianta optima este cea de lucru individual in care partenerii lucreaza in paralel cu o echipa (numita regizorat). Astfel ei beneficiaza de intalniri individuale cu psihologi diferiti. Periodic, daca situatia o cere, se pot organiza sedinte in care cuplul si cei doi psihologi functioneaza in acelasi cadru.

Daca un cuplu trece printr-o situatie similara celei intalnite in medicina de urgenta, pentru partenerii cuplului este adecvata intalnirea. Dar este o situatie in care individualul primeaza in fata cuplului.

Cand nici o minune nu tine 3 zile!

O alta situatie in care se concretizeaza aceasta stare de tensiune exagerata consta in incapacitatea celor doi de a pastra o decizie. Astfel 2-3 zile sunt decisi sa se desparta, 2-3 zile se impaca. Exista mereu o variatie de stari, de decizii. Sentimentele alterneaza in timp iar pe perioada in care o stare domina, ea pare eterna. Apoi se intampla ceva care conduce la modificari.

Ceea ce modifica trecerea de la un moment la altul nu este o intamplare foarte complicata ci, de cele mai multe ori, un fapt banal. Sintagma mentionata de un pacient - "cand imi cere sa ies sa iau cola ajungem la adevarate certuri" - mi se pare ca sintetizeaza destul de bine asemenea motive de modificare a starii.

In aceasta situatie, pare ca o persoana este concomitent in doua stari care sunt la fel de importante. Diferentierea intre partenerul rau si cel bun este foarte neta si consta in excluderea completa a celor doua fiinte.

Cuplul in aceste momente resimte si starea de nesiguranta. Apar indoieli cu privire la ceea ce simte. De multe ori apare o anumita neincredere in propria persoana la ambii parteneri. Aceste situatii sunt des intalnite si pot fi desemnate ca o stare fireasca in care se gaseste cuplul in acest moment al existentei sale.

Aceasta situatie este rezultatul propriei rupturi interioare intre doua dimensiuni psihologice interioare. Ceea ce nu intelege intotdeauna partenerul este ca oamenii se schimba. Schimbarea oamenilor inseamna in primul rand aparitia in campul psihic a unei dimensiuni noi, ceea ce face ca ei sa fie mai complecsi decat pana in acel moment. Cand o persoana se loveste de complexitate, tendinta sa este de a nu sti ce sa faca. Ceea ce vede este dimensiunea negativa a unei persoane pentru ca el insusi este speriat, este intr-o stare de panica. Iar in momentele de panica, reactiile sunt aproape identice cu acelea din copilarie.

Ce se poate face? Nu foarte multe. Actul adresarii catre un psiholog, consilier, etc. este generat de constientizarea starii de instabilitate. Dar si aici vorbim de un moment acut de criza prin care trece cuplul in acest moment existential.
Lucrul este important sa se desfasoare in cuplu daca starea o permite, daca gradul de comunicare autentica si spontana este optim atat la parteneri cat si la nivel de cuplu.

Concluzii?

Cred ca aceste concluzii pot fi trase de fiecare persoana in parte. Nu cred ca este necesar sa le mentionez eu. Ceea ce este important este faptul ca lucrurile se modifica de la un an la altul. Nivelul de cultura psihologica, nivelul intelectual si de informare creste de la un an la altul.

Contactul cu Occidentul, contactul cu publicatiile de specialitate, cu reviste si eu as spune in primul rand prin existenta netului, cu intreg ansamblul sau de facilitati, permite cuplului sa cunoasca mai bine optiunile pe care le are.

Aceasta inseamna in primul rand ca vorbim de cupluri mai atente la ceea ce se intampla in cadrul lor, in lumea lor. Iar consecintele sunt inerente - cuplul poate sa ofere un grad mai ridicat de satisfactie membrilor sai.