Sunt singura. De ce oare?

Osciland intre placerea de a fi libere si depresie, femeile singure au diverse explicatii pentru faptul ca refuza viata in doi

Chiar daca societatea a evoluat, o femeie singura este privita inca cu o anume reticenta. Este caracterizata ca fiind "aventuriera”, iar termenul este inca bland!

"Imi place viata mea de femeie libera!”, povesteste Laura, o celibatara convinsa. "Am 35 de ani si gandul casatoriei si al obligatiilor care decurg de aici ma sperie. Pe de alta parte, in fiecare zi, am de infruntat reticentele oamenilor care nu inteleg de ce o femeie prefera sa traiasca singura.

 

Uneori, in anumite situatii mi-ar placea sa nu mai fiu singura, dar imi dau seama ca mi-ar fi foarte greu sa ma schimb.

Marea mea problema este ca imi doresc un copil, care sa fie doar al meu, si asta este un lucru ceva mai greu de realizat”, explica Laura.

Printul din povesti este un mit


De zece ani, Sylvie Tenenbaum, psihoterapeut, membru al Academiei Europene de Psihologie, autor al unor lucrari de specialitate, unele traduse si in limba romana, s-a specializat pe problemele femeilor celibatare.

"Pacientele mele, femei mature, realizate profesional, se tortureaza interior pentru esecul de a nu fi fost in stare sa-si construiasca o familie.

Se considera vinovate de faptul ca si-au ratat viata afectiva. Daca le asculti, ai sa intelegi insa ca, de cele mai multe ori, celibatul feminin are drept cauza incapacitatea lor de a se adapta la viata reala”, afirma Sylvie Tenenbaum.

In cartea sa "Caut cu disperare un barbat in viata mea!”, Sylvie Tenenbaum spune: "Femeile sunt in cautarea unui print incantator, pe care unele nu-l gasesc. Dar nici nu se opresc sa-l caute. In plus, sunt incapabile sa faca un compromis, pentru ca stiu care este valoarea lor, si raman in cautarea printului si pana la 60 de ani.
Printul este un mit, nu exista! Nu exista barbatul care sa aiba toate acele calitati la care viseaza o femeie!”

„Toate prietenele mele s-au maritat”


Viata sociala implica un anume soi de efort constant, pe de o parte pentru a avea viata sociala, pe de alta, pentru a o intretine. De la un moment dat superficialitatea unor astfel de realatii, fireasca daca vorbim de femei de pana in 25 de ani, dispare.

"Pana pe la vreo 30 de ani, toate prietenele mele s-au casatorit. Am fost la mai mult de zece nunti.

De fiecare data eu am fost singura sau cu un partener de circumstanta. Din acel grup mare de prietene, am ramas in relatii doar cu doua dintre ele. Cu toate celelalte relatiile s-au racit. Si cred ca in buna masura din cauza faptului ca eu sunt inca o femeie singura”, povesteste Elena, de 37 de ani.