Intotdeauna am avut o admiratie pentru femeile care, toata viata lor, au avut un singur barbat sau sunt implicate in relatii de lunga durata. Ce sa mai zic de barbatii care sunt "slujitorii" aceleiasi femei de cand se stiu? Aproape ca ii venerez...
Exclud din start acea educatie invechita prin care multe femei au fost indoctrinate sa ramana, pana la sfarsitul zilelor, fidele unui singur barbat, chiar daca acesta nu este cel potrivit lor. Este ceva special atunci cand vine vorba de astfel de relatii "pana cand moartea ne va desparti", pentru ca din start elimin orice forma de joc marsav (ma refer la inselat) si ma bazez, chiar daca pare usor infantila conceptia, pe dragostea adevarata si eterna dintre cei doi.
De ce ai mai avea nevoie de diversitate atunci cand ai intalnit o persoana alaturi de care iti poti trai toata viata? De ce sa cauti in alta parte cand ceea ce te implineste este chiar langa tine? Oare merita sa iti risti fericirea pentru un moft pe care l-ai regreta si ai pierde iubirea vietii tale?
Dar cum ajung astfel de cupluri sa reziste? Care este "reteta" lor? Daca e sa ma intrebi pe mine, consider ca nu exista nicio reteta, pentru ca iubirea nu se bazeaza pe nicio teorie, iubirea se simte, se traieste si se sustine continuu.
Mama, care este impreuna cu tatal meu de aproape 30 de ani, imi spunea odata: "Inainte de tatal tau am avut o relatie de un an cu altcineva, dar nu a fost sa fie. L-am intalnit pe tatal tau, iar dupa trei luni ne-am logodit in secret. A fost o chestie de moment, care s-a dovedit a fi pe viata.
Este drept ca viata noastra nu s-a sfarsit si ar putea aparea 'evenimente' neprevazute la care prefer sa nu ma gandesc, dar in inima mea el este barbatul vietii mele. Ma consider femeia unui singur barbat, iar asta ma face sa il iubesc si mai mult in fiece zi".
Anca, in schimb, este de parere ca nu ar putea fi femeia unui singur barbat: "Nici in viata asta, nici in urmatoarea, niciodata. Pur si simplu, nu pot sa imi leg viata de un singur barbat. Atunci cand il vad ca devine prea atasat de mine, rup legatura si renunt. In relatie, dupa un timp, iubirea este inlocuita cu obisnuinta, pe care o consider moartea pasiunii.
Comentarii (40)
Modalitatea cea mai buna pentru o femeie de a se simti implinita. Adica de a se simti cu adevarat femeie. Dar si situatia care-l implineste si pe barbat. Ii ofera certitudinea ca are pentru ce lupta cu adevarat in viata.
da cu adevarat cind ai o femeie loiala iaduci si luna de pe cer eu le respect pe astfel de femei bravo lor va pup pe toate sa va respectati barbati
este foarte greu. Cand ai pe cineva alaturi de tine, nu-ti dai seama, iar atunci cand intervine altcineva in viata ta consideri ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picioare. ADEVARUL este niciodata nu stii ce-ti poate rezerva viitorul. Acum ma caiesc pentru ceea ce am facut, anume divortul. Imi este foarte dor de fosta sotie, de copilul meu, de bucuriile si necazurile prin ce am trecut cu familia. Niciodata sa nu consideri ca alta femeie este mai potrivita pentru tine. Singura este cea cu care ti-ai unit destinul.
Sunt socat de ceea ce citesc. Am incercat absolut in rahatul care se numeste relatie si mai incerc. Am pus totul la bataie sentimente, tot ce putem dupa 11 ani de casnicie. Si mai pun in continuare! Lupt pentru fiecare centimentru de relatie! Sunt prost??? Sa fie la voi!Inseamna ca nu a-ti inteles nimic!!!!
sint casatorita.....fericita,dar nu destul,ca sa ma pot multumi cu sotul meu.Judeati-ma cum vreti,dar pentru mine e greu sa rezist tentatiei,si se cam termina sa ajung in bratele altcuiva......nu-mi ziceti ca nu-l iubesc pe sotul meu destul,pur si simplu am nevoie de vesnice alinturi,mingieri,atentii,pe care deseori sotul meu uita sa mi le ofere. Nu vreau sa-l ranesc,sa-l fac sa sufere.dar e mai presus decit mine..ce sa fac?
Sorina sa stii ca ai perfecta dreptate ...un barbat care e iubit, apreciat si admirat de femeia iubita, devine incredibil de pasional si tandru. Incearca sa-i faci o surpriza, incearca sa trezesti frumusetea din el, tandretea, pasiunea, sa vezi relatia nu doar din punctul tau de vedere. Poate tu ca femeie traiesti tragedia singuratatii... Cum oare o fi el?...
de ce nu ziceti ;(barbatul unei singure femei) daca sant.Astia sant rari .si banii joaca un rol important in casnicie.Daca nu sant bani , dragostea piere,apar certurile si motivele de divort.Sant multe de zis,dragostea se duce,ramane doar obisnuinta si teama de necunoscut. Numai acele femei puternice si care au incredere in ele divorteaza.eu nu sant de acord cu divortul ,caci copiii sant acei ce vor suferi.
Sant impreuna cu sotul meu de 22 de ani.Si credeti-ma, casnicia nu e asa usoara,si sant sotia unui singur barbat.Reusita unei casnicii este multa rabdare si intelegere,sa lasi de la tine multe ,sa inchizi ochii la multe si sa speri ca intr-o zi va fi bine.Sa cazi si sa te ridici , sa nu stie nimeni prin ce treci,si sa mergi inainte daca rezisti cu bune si cu rele.Casnicie perfecta nu exista,dar este rabdare si multa intelegere.
Suntem impreuna de cand eu aveam 15 ani si el 17...acum am 25 si urmeaza sa ma marit. Voi fi femeia unui singur barbat si nu ma sperie gandul asta pentru ca am gasit in el ceea ce mi am dorit mereu. Am crescut impreuna, ne am maturizat, ne am schimbat impreuna iar iubirea e mai puternica decat ar putea fi vreodata cu cineva nou... In ceea ce priveste alte persoane care pot aparea in viata noastra....trebuie sa stii cum si sa poti sa treci peste ele. Nu cred in barbatul/femeia unei/unui femei/barbabat pentru totdeauna pe plan fizic, ci doar pe plan sentimental.
Ma intreb de ce nu se pune problema si invers? Barbatul unei singure femei? Mai zilele trecute era un articol cu tema "De ce insala femeile"? Ce aveti fratilor? Incercati si mai ganditi astfel de lucruri si despre dragutii nostri barbati , ca ei sunt tot timpul cei neintelesi ...lor li se cuvine totul...au si dreptul sa aiba amante si sa lipseasca noptile de acasa si sa stea cu baietii la cate o bere cu zilele...Am dreptate?
dragele mele si eu am 34 de ani la virsta de 21 de ani m-am casatorit si eram virgina,am un sot minunat bine nu perfect,dar cu toate astea dupa 12 ani de casatorie eu regret enorm ca nu am facuto si cu alt barbat,nu stiu cum e la altele dar in mintea mea va fi aceasi intrebare cum o fi cu alt barbat?ce spuneti?
nu conteaza trecutul, conteaza prezentul, relatia ta cu el si cat timp va iubiti ar trebui sa fi doar tu femeia lui si sa fi sigura ca asa e!
A fi femeia unui singur barbat nu e nimic nou sau iesit din comun.A fi barbatul unei singure femei e aproape de domeniul SF-ului.Nu cred sa existe pe lumea asta un barbat care sa nu fi inselat macar o data,in schimb femei sunt.Eu nu am inselat.Cand nu s-a mai putut,am divortat,dar D-zeu mi l-a scos in cale pe actualul sot care ma iubeste si pe mine,imi iubeste si cei 2 copii,asa cum ex-ul nu a facut-o niciodata.Merita tot respectul si iubirea noastra.Nu stie nimeni ce-i rezerva viitorul,dar in mod sigur este si va fi barbatul vietii mele,cel langa care am cunoscut pentru prima data in viata ce inseamna sa iubesti.Sa fiti iubite si respectate!!
Iti multumesc mult pentru cuvintele tale...Citindu-le, si mai ales stiind ca sunt pentru mine, m-au trecut toti fiorii...sincer, aveam emotii! Crede-ma, te rog, ca ceea ce mi-ai scris ca ar trebui sa incerc cu...omul de langa mine, eu am facut-o demult...am fost foarte tandra si pasionala...si-mi era bine...dar timpul trecea si doar eu ofeream, eu care asteptam sa mi se dea foarte putin, pentru ca eu sa ofer totul....si cred ca asa s-a "rupt" ceva in mine! Am si discutat cu el, si atunci, dar am realizat ca el, fara sa-si dea seama, nu pune pret pe ceea ce-i transmiteam eu, atat verbal cat si nonverbal!...De ce crezi ca am avut acea "escapada", iar ulterior, pe cea care a pus capac!?! Nu contest faptul ca as avea acea satisfactie implinindu-l pe el, dar, crede-ma din nou, ca eu simt ca asta am tot facut si fac, si nu doar pentru el...ci pentru toata lumea! Ma bucura mai mult atunci cand ofer, decat atunci cand primesc, dar uite ca s-a trezit in mine acel sambure care vrea sa se dezvolte...si-o poate face prin a primi iubire, atentie, gingasie, alint....
Si eu fac parte din clubul femeilor care apartin unui singur barbat.Ne-am cunoscut cand eu aveam 15 ani si el 18.Acum am 38 de ani,suntem casatoriti de 19 ani,avem 2 copii de 18 si respectiv 12 ani si nu am putea trai unul fara celalalt.Totusi de multe ori ma gandesc ca e posibil ca la un moment dat el sa nu mai fie barbatul unei singure femei.Asta nu pentru ca nu as avea incredere in el ci pentru faptul ca am intalnit situatii in care vraja s-a rupt .Oricum eu nu l-as insela niciodata dar daca el ar face-o as divorta imediat Nu l-as ierta niciodata.Stiu ca se spune never say never dar am investit mult suflet in aceasta relatie si tradarea nu ar avea nicio scuza.
Sunt femeia unui singur barbat pe care il iubesc din tot sufletul meu..un barbat care stie sa ma iubeasca la fel de mult,care ma respecta,ma admira pentru ceea ce sunt,care are incredere in mine si care ma face sa ma simt cea mai iubita,cea mai pretuita si mai fericita femeie din lume!Nu l-as da pentru nimeni si nimic in lume..nimeni si nimic nu poate sa insemne pentru mine ceea ce inseamna el..sunt a lui si asa voi ramane tot restul vietii mele.Sunt dispusa sa fac orice pentru noi si pentru relatia noastra..pentru ca stiu ca si pentru dansul eu sunt unica! Dragostea noastra este mai puternica decat distanta sau timpul..le vom invinge impreuna pentru ca de asta ne-am cunoscut unul pe celalalt..Te iubesc,Gabriel...abia astept sa fiu sotia ta :x
Lore, apreciez mult sinceritatea ta! Nimeni nu are dreptul sa te condamne pentru modul in care iti traiesti viata, poate doar tu singura si... Fiecare avem greselile noastre si ni le stim destul de bine. Poate unele care sunt sotiile unui singur barbat, ar trebui sa se intrebe uneori daca si ei, partenerii de viata, simt la fel sau poate-si doresc sa evadeze... Fidelitatea sincera, bazata pe dragoste e ceva extrem de rar. Poate-ar trebui sa-l intrebi pe cel langa care ai petrecut cei 10 ani de ce face asta. Posibil sa constati ca te iubeste mai mult decat te-ar iubi oricine altcineva in lume! Poate ar vrea sa-ti arate mai mult, dar visele tale tintesc spre altceva. Asta-l limiteaza si pe el. Un barbat care e iubit, apreciat si admirat de femeia iubita, devine incredibil de pasional si tandru. Incearca sa-i faci o surpriza, incearca sa trezesti frumusetea din el, tandretea, pasiunea, sa vezi relatia nu doar din punctul tau de vedere. Poate tu traiesti tragedia singuratatii... Cum oare o fi el? Si... dupa cum l-ai descris, crede-ma... merita sa faci toate astea. Sau macar sa incerci. Poate tu nu-ti poti implini visul langa el, dar poate reusesti sa-l implinesti pe-al lui. O sa fii surprinsa cata satasfactie iti poate aduce... Inca odata, apreciez mult sinceritatea ta. Nu uita: nu permite nimanui sa te judeca, cu sau fara argumente. E viata ta; doar tu si cel cu care ai decis s-o imparti aveti dreptul s-o judecati. Iti doresc succes!
Dar ce parere aveti daca esti femeia unui singur barbat dar el nu e barbatul unei singure femei? Nu e neaparat ca el sa fie la fel de perfect si nebun de fidel ca si tine. Eu sunt cu iubitul meu de 6 ani, si el e cu sotia lui de 22 de ani. Dupa 6 ani, in care bineinteles ca totul se petrece oarecum pe ascuns, pot sa jur ca avem o relatie de oameni casatoriti. de multe ori ne certam pentru "cine spala vasele".Ne iubim, comunicam, ne bucuram impreuna, suferim impreuna, dar la sfarsitul celor mai multe zile ... el se intoarce la ea. ma complac in situatia asta, asa ca nu e vorba de gelozie sau depresie. Dar ma gandesc ce poate fi in mintea unei femei pe care sotul o inseala de 6 ani, timp in care ea este sotia si mama perfecta. Eu nu l-am inselat niciodata, iar el nu poate divorta din cauza complicatiilor din familie, copii etc. Asa ca (puteti sa strigati cat vreti), eu nu sunt de acord cu casatoria si legatul baticului de nevasta, intr-un moment de nebunie. Dragostea vine si pleaca, cine suntem noi, oamenii, sa juram sentimente eterne pentru un om, cand nu stim daca peste 3 ani mancarea noastra preferata va mai fi aceeasi de ieri.
....in completare la ce am scris mai sus....vreau doar sa va mai spun ca, mi-am/imi dorit/doresc ca un singur barbat sa-mi ofere ceea ce-mi lipseste... sa ma faca sa ma simt cel mai important om pt el...si-atunci, cu siguranta, voi fi femeia unui singur barbat!
sunt deocamdata femeia unui singur barbat..avem o relatie de vis timp de 4 ani..dar sunt de parere k in viata unei femei trebuie sa existe macar 2 barbati..pentru a face comparatie si pentru a pretui pe cel de langa tine..eu inca nu am descoperit ce inseamana sa fii cu 2 barbati deoarece el a fost primul din viata mea..si prima relatie de altfel...in ziua de azi nu poti avea incredere niciodata in nimeni..mai ales in barbati..nici nu stii cand te tradeaza(ispitele sunt multe)...nu vreau sa pierd relatia mea dar sunt si curioasa sa gust si din tentatia unei aventuri...riscul..e mare..dar daca voi regreta k nu am incercat..sunt intr-o dilema..
Dragelor....am citit toate mesajele si le dau dreptate tuturor....pt ca fiecare din noi avem viata noastra! Cele care nu sunteti de acord cu ce au scris altele, abtineti-va, va rog! Nu aveti de unde sa stiti ce simte fiecare.... Din partea mea, tot respectul pt cele care sunt femeia unui singur barbat....si eu as fi vrut sa fiu, dar soarta m-a legat de un barbat pe care dupa casatorie nu l-am mai iubit!!! ... este cel mai bun prieten al meu, locuim in continuare impreuna ( nu stiu pt cat timp...poate pt toata viata!), dar, pe care l-am inselat...si asta pt ca, langa el nu am simtit fericirea in doi...dragostea adevarata....frumusetea unei strangeri de mana...a plimbarii prin parc..si multe altele pe care mi le doresc de cand ma stiu!... Si-a aparut cineva, tot casatorit, dar care m-a facut sa ma simt iubita, dorita, si cel mai mult: importanta! Si-am trait un an si jumatate o relatie secreta..in care eram doar noi doi si iubirea noastra... pana cand, eu posesiva fiind, l-am indepartat din prea multa iubire.... Am suferit enorm atunci si mi-am zis ca ma complac in viata pe care o am si n-am sa mai iubesc niciodata, dar nici n-am divortat! Dar, n-a fost sa fie..pt ca ... am cunoscut o persoana langa care si pt care am simtit ca vreau sa fiu doar a lui! Si-am plecat de-acasa....la el! Am fost cel mai fericit om de pe acest pamant!!!..m-am intors si-am divortat, dar dupa........"adevarata mea iubire" a disparut, n-a mai dat nici un semn, iar eu nu sunt omul care sa bat de mai multe ori la o usa care nu mi se deschide!....si chiar daca sufar si acum, nu-l sun..nu-i scriu..pt ca el a considerat ca am viata prea complicata!!! ..si uite-ma acum, cu fostul sot sub acelasi acoperis, vorbind in continuare la telefon cu "fostul".....siiii...fara sa mai stiu ceva de acel care m-a facut sa plutesc in cea mai fericita perioada de timp a vietii mele! Acum stau si ma intreb: ce n-am facut bine in viata mea?!?!? Sau, ce fac rau acum?!?!...pt ca, fericita nu sunt, inima mi-e tot departe, iar viata e NIMIC fara IUBIRE!...dar, am in schimb langa mine, o persoana care ...intr-un fel, m-a inteles, si-l respect pt asta....nu-l iubesc asa cum ar trebui sa-ti iubesti partenerul de viata, dar dupa aproape 10 ani petrecuti impreuna, simt ca n-as putea renunta la "rutina" si "obisnuinta" de-a fi cu el!!! ....dar eu, totusi, imi doresc in continuare sa fiu, femeia unui singur barbat! ......Condamnati-ma!!!!....dar aduceti-mi argumente!!!
Este frumos sa visati dar dupa 30 de ani de casnicie in care am fost si sunt femeia unui singur barbat va pot spune ca nu merita. Am fost si inca mai sunt o femeie atragatoare dar am descoperit abea acum ca am fost inselata ani la rand in timp ce cresteam copii ,spalm ,gateam etc si seara trebuia sa fiu si zana buna. Suntem impreuna doar fizic din punctul meu de vedere. El se comporta ca si cum nu sa intamplat nimic si probabil nici nu i'si imagineaza ca inima mea nu'i mai apartine. Traiesc cu satisfctia ca am copii reusiti dar regret multe foarte multe. Aveti grije de voi si nu va lasati amagite. Increderea intr'o relatie este buna dar verificarea este si mai buna.
Sunt femeia unui singur barbat.Mi-am dorit asta de pe vremea cand tapetam peretii camerei cu postere colorate cu vedete,cand nici nu intelegeam bine ce ar insemna asta.Si am avut mai mult relatii, chiar de 4 ani...si...nimic...nu am fost crescuta dupa moda veche, nu era petrecere sau discoteca fara mine...si totusi...pana nu ne-am intersectat drumurile nu a ajuns nici unul sa ma cunoasca fizic...cand l-am intalnit pe el simteam doar ca voi regreta daca nu va fi el primul... nu planuiam sa fie si singurul...nu stiam ce va fi maine....si pentru prima oara nici macar nu ma interesa ziua de maine...de atunci au trecut 10 ani...si sunt doar a lui...pt mine e cat se poate de ok...chimie, iubire, soarta,noroc...nu stiu...si nici nu cred ca ar trebui sa-mi bat capul cu asta...sa ma bucur doar...
io am aproape 20 el 30 . la el e vasrta knd trebuia sa fie insurat si cu copii ....simt ca nu as putea fi cu altcineva, il iubesc nespus , nu l-am iubit din prima zi, mi-au trebuit 6 luni sa patesc asta . nush cat de tare ma iubeste el ,simt eu si mia dpvedit ca tine enorm de mult la mine , are grija f mare de mine, ma respecta enorm si miam propus sa il fac al meu pentru o viata intreaga.
cred ca ce e -n prima zi e atractie,sau e el atras de tine,apoi ,Iulia,trebuie sa mananci un sac de sare cu un om ca sa ajungi sa il iubesti din ce in ce mai mult( sau sa il urasti)dupa cum spunea si fetita cea creata din filmul cu James beluci,sa nu manance el inaintea ta,sa te iubeasca pe tine att de mult incat sa faca multe pt tine(nu chiar orice)abia atunci ai sa simti si tu in sfarsit ca nu va interveni plictiseala,iar in pat el trebuie sa fie acela care sa se gandeasca numai si numai la tine(o sa ziceti ca sunt o egoista)dar aici pe Eva prea ne invatati cum sa fim noi cu ei si nu le ziceti lor verde-n fata ca noi ar trebui sa fim in centrul atentiei,sa fim tratate ca niste printese!
nicidecum la ceea ce s-a scris..sunt de parere ca esti femeia unui singur barbat,in momentul in care el este primul din viata ta si cu el ramai toata viata.eu sunt cu iubitul meu de 3ani si sunt de acord cu ceea ce a spus diana in articol.o relatie se sudeaza pe parcurs.nicidecum nu poti iubi un om din prima zi.nu are cum.nu stii ce gandeste,nu ti-ai da viatza ta pt el si nici nu stii ce fel de persoana este.si mie mi se pare o prostie faza cu "il iubesc ca in prima zi".sa fim seriosi..la inceput nu poate fi decat o atractie imensa,pasiune,placere..asemanatoare cu iubirea.iubirea inseamna incredere,comunicare,respect,pasiune,placere,sacrificii,bune si rele.ceea ce in prima zi eu nu cred k ai incredere in cuvantul persoanei pe care abia ai cunoscut-o,nu ati petrecut si rele si bune.in prima zi nu e iubire.fitzi atente;)
BUNA ,CRED CA AR TREBUI
Poate ca nu ar trebui sa alergi tu dupa iubire ci sa lasi timpul sa decida si sa-ti aduca in fata omul vietii tale.Ar fi mai frumos asa si atunci chiar ai iubi. A fi femeia unui singur barbat e o chestiune deosebita si speciala insa daca acel barbat se poarta urat cu tine si nu te respecta nu trebuie sa induri orice doar ca sa fii femeia unui singur barbat.
in primul rand..buna fetelor...am si eu o nelamurire in ceea ce privesc barbatii..eu una nu am suferit niciodata si nu mi sa pus niciodata pata asa serios pe cineva.cand imi placea de cineva..faceam in asa fel incat sa castig persoana aceea...dar dupa ce miam indeplinit scopul..parac farmecul disparea..intervenea plictiseala si ma desparteam de el.Cateodata stau si ma gandesc daca intro zi am sa iubesc si eu..ca pana acuma nu am simtit nimik cu nici unul...doar atractie...si mai mult de atat nimik...poate imi poate zice si mie ce mi se intampla...pup si astept raspuns
Exista o "reteta" a vietii de cuplu, eterna, desi nu se intampla decat la un cuplu la mie: "Cand stau amandoi in fata lui Dumnezeu, la Altar, sa nu fie unul dintre ei NEMERNIC ! " Adica, se iubesc, se respecta, se inteleg, sunt pe aceeasi lungime de unda, isi accepta micile defecte, trecandu-le cu vederea( ca numai Dumnezeu e perfect), sunt buni camarazi, sunt altruisti, comunica si verbal, si in tacere, le pasa unuia de celalalt, n-au interese meschine s.a.m.d., atunci...."tot inainte" la Cununia civila si la Altar! In subsidiar, daca amandoi inteleg IUBIREA -ca substanta - ( ca exista iubire , si de casa parinteasca, si de tara etc.) similara cu iubirea de copilul zamislit de ei( pe care il iubesc , amandoi, din pntece, de la 1-13 ani, iar la 14 ani, nu se satura de el si-si doresc alt copil), atunci n-ai cum sa fii FEMEIA sau BARBATUL altei persoane! E dureros faptul ca ACUM, in cupluri, nu mai gandeste nimeni asa! Sunt pentru o prietenie de cateva luni- un an si , neaparat, pentru AMOR inainte de a merge la oficializarea casatoriei ca sa vada cei doi daca rezoneaza si in dormitor, daca sunt , intr-adevar, unul, daca simt ca sunt facuti, si ca "IUBITI" unul pentru altul, nu numai ca parteneri intr-o locatie , cu responsabilitati pe care le are toata lumea. Sustin pana-n panzele albe ca - asa cum ne spalam, mancam, respiram s.a- , la fel avem nevoie de AMOR, seara de seara, chiar daca suntem cazaturi de obositi sau a trebuit sa gestionam o criza, si chiar daca AMORUL este fara sex, dar sa simti partenerul aproape, langa tine, seara de seara. Da, exista AMOR fara sex, fara penetrare.Nu mai scriu ce contine! Circula pe NET un PPS intitulatPrincipiul 90/10", care este agresiv de real, si anume faptul ca 10% din ceea ce ni se intampla e necontrolat de noi, este imprevizibil, dar 90 % reprezinta atitudinea noastra, modul cum ne raportam la treburi marunte sau dureroase care ne tulbura viata. Numai de noi depinde sa iesim victoriosi si nestresati din aceste situatii!!! Concluzia: daca ambii parteneri sunt CINSTITI cand spun"DA", atunci cei doi isi pot fi"manta de vreme rea" ...."in iarna vietii"!!! Este numai o parere! N-am pretentia ca este....PAREREA ideala, daca nu o imbratisati! Doamne, ajuta!
interesant articol!ei,bine subscriu ideii ca viata frumoasa,adevarata,implinita ti-o faci indiscutabil linga un singur barbat!!!am o casnicie,ce va implini in curind 39 de ani,iar daca socot si un an de prietenie,sintem de..40 de ani impreuna!!!e mult,e putin?!au fost si furtuni,a fost si soare in viata noastra,dar...am luptat mereu pentru a ne mentine familia.Asadar subscriu pricipiului clasic:statornicia cu orice pret,toleranta si,desigur,iubire!
CINSTE VOUA .CARE NU VATI INSELAT BARBATI [ADICASOTI]
Aceasta afirmatie are mai multe intelesuri. A fi femeia unui singur barbat, adica a-ti petrece viata cu acelasi barbat, neinselandu-l cu altul, indiferent daca ti-ai inceput viata sexuala sau nu cu acest barbat al tau. Alt caz presupune inceperea vietii sexuale cu un barbat si a ramane cu el pt toata viata, lucru pe care il consider destul de rar, nu imposibil totusi. Sunt adepta primului caz. Avem impreuna 3 ani si e ok din toate punctele de vedere. Mi-as petrece viata numai cu el. Sunt sigura cu niciun alt tip nu se poate compara cu el.
Cand l-am cunoscut pe actualul logodnic, chiar nu m-a atras in nici un fel. Absolut nimic. In acea perioada evitam iesirile cu barbati si relatiile ce depaseau statutul de simpla amicitie. Asta datorita dezamagirilor din dragoste, ca multe alte femei de altfel. Dar el a insistat, m-a cautat de multe ori, pentru ca isi dorea o relatie, simpla. Intr-un final a inceput relatia noastra, iar eu una nu l-am iubit din prima zi, chiar ieseam cu el sa mai petrec timpul cu cineva. Ca de.. . Daca ies macar o data in oras, nu moare nimeni, chit ca ma mai plimb. Si uite asa au trecut 2 ani si inca ne mai plimbam impreuna si avem in plan si o nunta. M-am indragostit de el pe parcurs, nu din prima zi. Ca sa vezi soarta cum e! Cand te gandesti ca era sa las sa treaca pe langa mine dragostea adevarata.... Si alt barbat in viata mea nu concep, sincer!
Societatea de astazi pune mare accent pe placeri imediate in defavoarea unor valori care existau odata si care aduceau incredere, stabilitate emotionala si frumusete cuplului. Ne-am obisnuit sa vrem doar ce e dincolo de ograda noastra, uitand sa ne mai daruim cu totul infrumuestarii ograzii personale, uitand ca aproape orice ograda privita din afara arata dragut... La afirmatia mea ca un intreg are doar doua jumatati, cineva mi-a atras atentia ca are si sferturi, si optimi. I-am raspuns ca da, intr-adevar, dar cu cat sunt mai multe, cu atat scade valoarea fiecaruia. E aplicabil si in cazul unei relatii? Cu putin efort si sinceritate ne putem raspunde fiecare... Am citit candva un tratat de specialitate pe teme sexuale. Se afirma ca cea mai intensa placere sexuala o poti atinge dupa aproximativ 4 ani de relatie intima cu aceeasi persoana. M-a amuzat initial. Acum sunt de 12 ani cu sotul meu, si e... incredibil! Ma indragostesc de el mereu si mereu; cand obosesc, o iau de la inceput! Mi-a dat toata libertatea de care am nevoie, increderea in mine, ma face mereu sa ma simt frumoasa, printesa, speciala. Nu e si nu sunt perfecta, dar e o relatie pentru care merita sa lupt. Nu e nimic plictisitor asa cum se crede, apar uneori anumite rutine, unele chiar necesare, dar cu putin efort ne recondimentam relatia. Adevarul e ca incercand tot felul de alte relatii, iti ruinezi sufletul si ajungi sa nu mai ai incredere in oameni, in tine insati, in dragoste sincera... Sa fii fidel unei relatii nu e usor, dar e frumos si merita pretul. Binenteles, dac-ai gasit persoana potrivita, care sa vrea sa lupte alaturi de tine si la bine si la rau...
E divin sa fii femeia unui singur barbat, asta mi-am dorit intotdeauna, insa nu am avut parte de asa ceva. Cand iubesti cu adevarat, devii mai bun, mai bland si cred ca poti suporta un singur barbat toata viata daca si el te iubeste la fel, dar daca nu, poti construi o relatie frumoasa si cu al doilea si cu al treilea etc. avand deja putina experienta
Dragi prietene, citesc fiecare articol cu intensa placere, dar nu am mai scris pana acum nici un comentariu, acest subiect insa m-a provocat sa va impartasesc experienta mea. Am avut 3 relatii, pe primul l-am iubit enorm am avut o relatie superba care a durat 5 ani, am crezut mereu ca el va fi pentru toata viata, dar din pacate la un moment dat am realizat ca langa el nu eram suficient de implinita si m-am daruit cu multa pasiune urmatorului meu iubit langa care am petrecut urmatorii 2 ani din viata mea.Relatia cu al 2-lea a fost plina de regrete si suferinta pentru ca oricat mi-as fi dorit nu-l puteam iubi, intre noi era doar pasiune fizica, eu apartineam inca primului meu barbat. L-am parasit si pe al 2-lea si m-am simtit eliberata de o povara. Imediat l-am cunoscut pe al 3-lea, am gasit in el multe similitudini cu primul si singurul barbat pe care l-am iubit, aceeasi zodie, varsta, comportament, m-am atasat de el si am crezut in aceasta relatie desi constienta ca nu era el barbatul vietii mele, era doar un inlocuitor al singurului pe care l-am iubit.Dupa un an si jumatate viata m-a pus la incercare si i-a pus pe ei fata in fata, a trebuit sa facem o calatorie impreuna toti 3. Adrenalina exploda inauntrul meu, ei sufereau amandoi, am inteles ca inca il iubeam pe el si dupa aceasta calatorie m-am despartit de al 3-lea, credeam ca viata mea nu mai are nici un rost, nu reuseam sa fiu fericita sa iubesc din nou. La foarte scurt timp insa l-am cunoscut pe barbatul vietii mele, viata mea s-a schimbat 360 grade, sunt convinsa ca e el, ca acum nu mai traiesc agatandu-ma de trecut, vreau sa fiu a lui pentru totdeauna si numai a lui!
Sunt de acord cu ideea de a fi femeia unui singur barbat. Eu am cautat, am sperat, am disperat, dar pana la urma, EL a ajuns la mine. Mi-a dat incredere, mi-a dat speranta, m-a facut sa inteleg ce e iubirea. Pana la el, traisem doar iluzii, traisem intr-o lume paralela in care ma amageam ca am gasit iubirea. Acum insa, de doar doi ani, stiu ce e iubirea, stiu ce inseamna sa fii femeia cuiva, am invatat sa il pastrez, am invatat sa il iubesc, sa il inteleg si mai ales sa ma inteleg. Acum are sens pentru mine sintagma "Unde dragoste nu e, nimic e"
Nu te supara ca te contrazic Maria, dar nu sunt deloc de accord cu afirmatia "Iubirea si casatoria nu au nimic in comun ", dimpotriva. Din iubire se nasc cele mai multe casatorii si asa ar fi normal sa fie toate.O casnicie fara iubire e moarta. Eu sunt casatorita cu barbatul pe care il iubesc, (si eu sunt femeia unui singur barbat..) pe care l-am iubit mereu si casatoria noastra e dominata de iubire. Ce rost ar avea sa stam impreuna daca nu ne-am iubi?...eu dimpotriva cred ca secretul unei casnicii fericite este iubirea adevarata in primul rand, dupa care sunt multe: respect, incredere, comunicare, sinceritate.Inainte de a ne casatori am convietuit impreuna 5 ani si iubirea nu a murit dimpotriva, a crescut mereu...acum suntem casatoriti de cativa ani si nimic nu s-a schimbat....el este primul si singurul barbat din viata mea, prietenul meu cel mai bun, caruia ii impartasesc micile mele griji sau bucurii, el este iubitul meu care stie sa ma faca mereu fericita...iubirea este cheia succesului intr-o casatorie...:)sper sa aveti noroc sa-l intalniti pe EL cel pe care il asteptati...:)
In viata poti iubi o data, de doua ori, de nenumarate ori. Nu cred ca daca in timp ce esti atasat unei relatii nu te poti indragosti de altcineva. Dar asta nu inseamna obligatoriu sa rupi relatia pentru una noua. Nu stii daca va functiona la fel de bine ca cea veche. Iubirea si casatoria nu au nimic in comun. Una este moartea celeilalte. Intotdeauna pe langa iubire, mai trebuie sa avem in vedere si constienta. Poate iubim pe cineva, dar in afara de momentele de dragoste si tandrete, altceva nu ne leaga, nici obiceiuri si nici dorinte de viiotr.
Posteaza comentariu