Pe de alta parte, cate persoane, atatea tipuri de structuri de relationare exista si nu se gaseste un model de relatie care sa se plieze, la perfectie, pe sufletelor tuturor.
Si totusi, monogamia si iubirea sunt sinonime de vreo 2000 de ani. Ciudat, mai ales cand stim atatea exemple in care monogamia nu este singurul mod de a iubi.
Unii sunt monogami innascuti, altii se preschimba in asa ceva, pe cand o categorie de oameni se chinuie sa ramana fideli monogamismului ales la un moment dat, iar acest compromis se lasa cu frant de inimi, viata dubla sau durere pentru ei si cei din jur, victimele colaterale ale neasumarii de sine.
Monogamia este un deziderat pe care-l numim al nostru de mici
Asa am vazut in familie, pe strada, la scoala, in filme. Lumea isi cauta acea persoana perfecta si traieste in pereche.
E o apucatura emotionala la care visam dintotdeauna. Am preluat-o de peste tot si este asa de bine infiltrata in colturile fiintei noastre, incat nu mai stim daca ne-a fost sau nu straina la inceput sau s-a nascut odata cu noi.
Monogamia reflexiva e fix asta, cea care ti-a intrat in reflexul gandirii
Cand si de ce, nimeni nu mai stie. S-a pierdut in negura timpului. Cert e ca odata intrata in sistem, nu pleaca de la sine si da tonul unor maxime in jurul carora ajungi sa-ti vezi intreaga viata.
Ajungi sa faci din traire o cursa, preferabil liniara – sau cel putin asa iti pui in gand – care sa te duca de la A la B. De la trait singura, la gasit sufletul pereche si ramas cu el. End of story. Asa intelegi viata, iubirea, fericirea. Citeste continuarea pe andreearaicu.ro
Posteaza comentariu