Exista oameni care se simt singuri intr-o relatie, care prefera singuratatea pentru ca au fost raniti in relatiile anterioare si le este frica sa se implice. Cunosc femei care au ajuns sa fie singure fara sa isi doreasca acest lucru, dar exista si oameni care iubesc singuratatea, care rad singuri, care plang singuri, oameni care imi par ingrozitor de tristi, desi ei nu recunosc acest lucru. In opinia mea, singuratatea este una dintre cele mai mari nefericiri pe care le poti cunoaste in viata.
Am cunoscut cateva persoane pentru care internetul este singurul loc in care prefera (accentuez "prefera") sa caute prieteni si, mai ales, iubiri.
Atate mijloace de comunicare, dar atat de singuri...
"Vin de la birou si il gasesc in fata calculatorului. Ma saruta, la fel cum o face de fiecare data - aproape absent - si se intoarce la jocurile lui. Pregatesc masa, vine si isi ia ceva pe o farfurie, iar apoi se posteaza in fata televizorului", povesteste, foarte trista, Miruna.
Ea ar vrea sa il auda povestindu-i cum a fost ziua pentru el, nu sa stea impreuna pe canapea ca doi straini care au venit la cinema. "Ma prabusesc, ca in fiecare seara, la pamant si plang. Asa este de aproximativ jumatate de an. Nu am puterea sa ma despart de el pentru ca il iubesc, dar singuratatea asta ma doboara si am convingerea ca nu voi mai rezista mult timp", marturiseste Miruna. Se simte singura si asta o sfarseste pe Miruna, putin cate putin...
"Rasfoind" internetul, aflu ca singuratatea este la fel de daunatoare organismului precum obezitatea sau fumatul. Acele persoane care se izoleaza au o imunitate scazuta si sunt depresive. Efectele daunatoare ale singuratatii pot ajunge pana la aparitia dementei chiar. Mijloacele de comunicare electronica, ca internetul, nu ii fac pe oamenii decat sa se izoleaza si mai mult, chiar daca impresia generala este ca socializeaza cu foarte multi oameni.
Marius, in varsta de 24 de ani, este genul de persoana care prefera sa isi caute prieteni pe internet. Chiar si iubita a gasit-o pe internet. De ce? "Din lasitate si comoditate, sincer. Si mi se pare foarte buna ideea de a interactiona cu persoane astfel, decat fizic", imi raspunde. Alina, o prietena, care este si psiholog, spunea ca "astfel de oameni recurg la internet pentru ca au probleme de socializare, au teama de contactul fizic si refuza din start acel preludiu tangibil al relatiei". Acum, Marius imi spune ca dupa trei luni de "online" are o iubita, pe care nu a intalnit-o inca, dar pe care o iubeste... deja. "Are 18 ani, asculta aceeasi muzica ca mine si ne stim toate suferintele. Ne asemanam foarte mult si ma face sa nu ma mai simt singur", spune Marius.
Chiar exista oameni care isi doresc sa fie singuri?
Imi amintesc de o conversatie pe care am avut-o acum ceva timp cu un amic: l-am intrebat ce face, iar el mi-a raspuns: "Nimic. Ma simt singur!". Am receptionat aceste cuvinte ca pe o durere surda, pe care mi-as dori sa nu o mai simt vreodata. Un barbat frumos, cu stare, in varsta de 32 de ani, era trist si se simtea singur pentru ca nu avea pe nimeni langa el, nu avea o iubita...
Pentru fiecare dintre noi, singuratatea este simtita in mod diferit: pentru unii este un blestem, o durere greu de descris, iar pentru altii poate fi un rau necesar, o normalitate. Oare poti simti viata atunci cand sufletul tau este gol, cand ai mii de "prieteni" online, dar nu poti simti macar o mangaiere, cand dormi langa iubitul tau, dar nu te simti captiva in bratelele lui, cand nimeni nu iti este alaturi sa iti spuna ca maine va fi o zi mai buna, cand infrunti singura visul urat al durerii?
Din pacate inca mai vad in jurul meu acele fete triste de femei foarte frumoase de care iti povesteam intr-un articol mai vechi. Chiar nu exista nimeni care sa le tina de mana, sa le spuna ca sunt frumoase, sa le sarute, sa le tina in brate in fiecare noapte si sa le stearga lacrimile? Nu cred ca ele au ales aceasta postura, nu cred ca ele si-au dorit singuratatea... Poate au fost o serie de circumstante care nu le-au fost favorabile si acum traiesc astfel de perioade crunte, dar cu siguranta nu sunt sortite sa ramana toata viata singure.
Sunt foarte curioasa: chiar exista oameni care isi doresc sa fie singuri? Chiar exista oameni care vor sa traiasca cu aceasta boala? Raspunsul meu categoric este "NU". Tu ai intalnit astfel de oameni, fani ai singuratatii?
Un articol de Nicoleta Tarantus
Comentariile 1-50 din 52
Singuratatea poate fii benefica daca stii s-o interpretezi, si asta doar pentru o perioada scurta de timp. Daca devine regula de viata, atunci nu este ceva foarte normal, inseamna ca undeva este o problema, care va aparea la un moment dat, indiferent de cat o ascunzi. Nu cred ca exista cineva fericit, dupa un timp lung de singuratate. Acel om va incerca sa-si umple golul, pentru ca, de multe ori singuratatea doare, si chiar foarte tare. Cum va reusi sa treaca de singuratate, tine de fiecare individ in parte.
Nu cred ca singuratatea e un lucru neaparat rau, Spun asta pentru ca persoanele care intra in viata ta pot sa iti provoace foarte mult rau la moment dat cand nu te astepti. Eu nu am trecut prin divorturi sau violenta domestica, dar vad de multe femei au trecut prin asta si lucrurile astea le-au distrus viata.Femeile astea sunt femeile cu care am lucrat in acelasi birou, si pentru asta prefer sa raman singura si sa profit de avantajele pe care acest lucru mi-l ofera. Sunt barbati care imi fac avansuri dar stiu ca majoritatea nu cauta decat un singur lucru, si vor sa joace anumite " jocuri " cu mine. Stiu ca exista oameni rai si oameni buni, dar eu cel putin aleg sa fiu singura. Seara ma mai simt stingerita cateodata dar in rest e ok. Singuratatea nu e intodeauna un lucru rau, cateodata ne protejaza.
buna sunt marius din bacau am 26 ani si imi caut jumatatea ner de tel este 0753840740
Salut eu sunt Alex si sincer sufar de singuratate de mai mult de 6 ani nu am stat sa calculez cati ani mai exact dar undeva pe acolo.....cred ca eu sunt in postura in care sunt multi barbati desi multi nu ar recunoaste-o lipsa de atractie fata de femei intr-un final m-am obisnuit cu ideea cu singuratatea te obisnuiesti dupa cte traiesti cu ea prea mult desi are si efectele negative probabil daca nu toate ar alerga dupa bani si masini...etc ar fi altfel situatia...acum nu stiu sigur daca toate sunt la fel...in fine asta simt eu care m-ar accepta bine care nu tot bine....
eu sunt singur si nu pot sa fac nimic in sensul asta. de mai mult de 6 ani am herpes genital si nu pot sa am relatii. sper ca intr-o zi sa se se schimbe situatia asta. doare tare.... am 28 de ani si toata tineretea mi-o petrec singur si nu sunt foarte optimist.
am vreo 30 de ani si foarte multi de singuratate de care as vrea sa scap dar nu pot ,nu am curaj,e cineva care ma poate ajuta sa scap de ea?
A fi singur este la fel de normal ca a nu fi singur.Ce este de fapt normalitatea si cine o defineste?!Totul este relativ si totul este o problema de perspectiva.Daca il intalniti acum pe Fat Frumos,faceti 5 copii,10 nepoti,casa,masa,masina,etc,nu va garanteaza o viata implinita,linistita si lipsita de singuratate.Nimic pe lumea asta nu trebuie luat de bun,nici macar aceasta singuratate ,dupa care,poate,veti tanji dupa ani.Noi toti ne nastem singuri si murim singuri.Ca fapt divers,am facut voluntariat la un Fsc .Cred ca peste 80% din batranii lasati in propria mizerie,nemancati,fara o vorba buna,fara acel pahar cu apa, sunt oameni care au copii,au si nepoti,au fost casatoriti (deci teoretic au facut tot ce se putea numi "normal" in societate),dar de care toti au uitat si i-au lasat asa sa putrezeasca din "ajutorul si mila statului".Ca sa nu mai fiti singuri si sa nu va mai plangeti atat de mila va propun si voua un astfel de voluntariat,eventual si pe la un orfelinat sa vedeti si poate sa intelegeti de ce nu toate femeile AR TREBUI (normal) sa devina mame, sa nu le mai judecati pe cele care nu isi doresc asta si cate si mai cate.Poate asa dati si un sens vietii voastre ,poate si a altora.A fi implinit nu inseamna sa mananci,bei si sa te reproduci,astea sunt doar instinctele primare.De aia,asa multe femei nefericite si barbati agresivi-se lasa incorsetati in prejudecati si refuza sa se autodepaseasca,sa se realizeze cu adevarat (sa lase o mostenire solida copiilor,urmasilor si nu ma refer la bani sau la proprietati).Concluzia:vedeti si ce aveti nu doar ce nu aveti.Plus ca adevarata singuratate are cu totul si cu totul alta conotatie.Vrem nu vrem traim printre oameni,este aproape imposibil sa fim singuri,indiferent de statutul social sau starea civila.Doar sa stai in codru,printre caprioare,capriori..:):)
singuratatea de multe ori vine din cauza tradarilor si minciunilor celor din jurul tau...deci daca tu consideri singuratatea o boala atunci si egoismul , minciuna , tradarea , nesimtirea sunt boli???? Eu am avut perioade lungi de singuratatea dar am ales asta eu si nu ptr ca as fi bolnav ci ptr ca am inceput sa urasc lumea in care traiesc...vi se pare normal ca singuratatea sa fie numita o boala dar toata rautatea din lume care te aduce in starea asta sa fie numita normalitate?..am trecut prin multe relatii care se terminara din cauza minciuni , inselatului sau purului egoism de a primi tot din partea mea si a oferi nimic din partea ei...lumea in care traim sa *modernizat* daca putem sa zicem asa... toti vor si nu ofera nimic.. se cred printi/printese si ca ei merita tot si nu trebuie sa ofere nimic la schimb...recunosc uneori din cauza suferintelor create de acest tip de persoane ajunsesem uneori sa raspund cu aceeasi moneda urmatoarelor persoane care intrau in viata mea...si stiam ca gresesc dar eram orbit de atata durere si repulsie fata de lumea in care traiam ca mai aveam oleac si ajungeam ca si ei...dar vazusem ca razbunarea pe alte persoane care poate nu au gresit cu nimic imi facea mult mai rau si regret uneori ca am incercat sa ma *modernizez* si eu...si am revenit la vechiul eu...Lacomia de a fura tot, lasitatea de a nu iubi cu sinceritate si egoismul de a minti ptr ca e mult mai usor decat sa infrunti adevarul m-au facut sa ma retrag in carapacea mea ptr ca nu mai suportam atata rautate in jurul meu...deci singurele boli existente sunt cele care exista in *persoanele moderne* cele care fac rau celor care ii iubesc...singuratatea e doar efectul creat de ei...
Sunt fanul nr. 1 al singuratatii.
cristina eu te inteleg ft bine si as dori sa comunik cu tine.....sa te ajut si tu pe mn la fel.....cautama pe skype: nika.15.nika................ok te rog mult
Buna ziua tuturor! Sunt o persoana careia ii place sa socializeze, si nu suport singuratatea.De doua luni, am nascut un baietel, si am hotarat sa stau sa - l cresc pana la varsta de doi ani.De cand am nascut stau tot timpul in casa pentru ca nu am cu cine sa vorbesc. Sotul meu lucreaza si se intoarce acasa seara tarziu, iar altcineva nu ma viziteaza. Si pe fondul oboselii, am ajuns sa devin depresiva, cand am cate un moment liber, nu ma pot odihni, ce mai ....incep sa o iau razna.Am uitat sa mentionez ca locuiesc la tara, si nu am vecini.va rog ajutati - ma cu cateva sfaturi pentru a putea sa scap de aceste stari si ganduri negre.
Singuratate au cautat de la inceput si exact asta au capatat in final (in special femeile),.... ce mai atata tura -vura. Multe nu-si dau seama ce greseli capitale fac cu pretentile si ifosele lor de dive intangibile si apoi dupa ce anii se scurg si ajung intr-un final fete batrane(babete uzate) se plang si mai tare acuzand caracterul barbatilor care 'este' niste porci. Si totusi asa un sfat pentru mironositele care se plang de singuratate ; daca nu dati si voi ceva de la voi, adica daca nu activati intr-un fel si asteptati sa apara fat-frumos direct in patul vostru (cu chiloti-n vine) sigur o sa ramaneti tot singure iar dupa o varsta n-o sa va mai ridice fusta nici vantul.Barbatii or fi ei uneori ca 'porcii' dar in nici un caz nu sunt atat de prosti incat sa puna botul la o babeta care nu mai poate oferi nimic.
sa te simti singur e cel mai neplacut sentiment, sentiment pe care il impart astazi cu voi!!!!mi as dori sa nu fi trecut prin asta, nu imi imaginam ca am sa ajung vreodata sa ma simt asa singura inconjurata fiind de persoane!!!!!totul a inceput dupa cateva relatii esuate...cu ceva timp in urma!!!nici eu nu ma mai recunosc uneori de la persoana vesela, comunicativa si bine dispusa, m am transformat intr o persoana izolata neincrezatoare si antisociabila!!!!am impresia ca tot ce ma atinge imi poate face rau si desi incerc sa fac fata cateodata simt ca nu pot!!!!de multe ori m am intrebat de ce .....am cautat raspunsuri si cred ca tot e legat de felul in care gandim!!!!singuratatea iti da stari de depresie ...din care daca nu ai suficienta forta e imposibil sa mai iesi ...e foarte greu sa iti revii dupa dezamagiri ce te au marcat profund si indiferent de ce faci mereu ramane un semn de intrebare si o retinere!!!!persoanele apropiate nu ma pot intelege pt k nu au trait ce am trait eu ...si desi pentru altii nu e nimic pentru mine cantareste suficient de mult acest sentiment !!!!nici prietenii si nici familia nu iti pot umpli uneori golul din interior e nevoie de ceva mai mult!!!
Persoanele care au diferite probleme fizice mai ales in adolescenta (acneea, obezitate etc), si devin singuratici asa vor ramane pentru o buna perioada din viata, chiar si in cazul in care isi revin la normal.Le va fi greu sa-si faca prieteni etc...si internetul e cel mai facil, nu ma vezi, nu te vad, dar ne intelegem prin cuvinte, nu trebuie sa ma parasesti ca sa intru in depresie pentru ca sunt atatia pe net, plus ca nici nu mai e sentimentul de apartenenta, daca nu ai fost niciodata langa mine, inseamna ca nu te-am pierdut, pentru ca defapt nu te-am avut niciodata, unde intervine convenienta.De asemenea cine nu a trait o asemenea problema intelege cu greu, cum poti sa devi solitar din niste probleme oarecum banale in societatea de azi.E o problema mult mai complexa si nu toata lumea o intelege pe deplin.
Singuratatea este cel mai rau lucru care se poate intampla in viata unei persoane sensibile. inainte eram o persoana plina de viata , glumeam tot timpul, daruiam de la mine bucurie,nu aveam stres.acum am 26 de ani pana cand in 2006 am cunoscut o fata si am vorbit cu ea jumatate de an si ma parasit..dupa jumate de an ne-am impacat , in perioada cat am fost despartiti am avut o perioada de depresie.. am fost dupa aceaia impreuna timp de 3 ani si am renuntat la tot pentru ea , am suportat multe , am indurat multe , am plans mult in timpul relatiei , si plangeam cate o noapte intreaga ,dar nu conta pentru ca o iubeam ,si tineam la ea mult ... si vroiam sa ma sint si eu inteles cum o intelegeam eu . imi reprosa multe lucruri, se supara din ori ce ,ma simteam sungur! Dupa care iar ma parasit .......si-a batut joc de mine ...sunt 3 ani si jumatate de cand m-am despartit de ea iar sufletul meu e gol! iar frica de a mai fi cu cineva este si mai mare. cateodata imi vine sa plec undeva singur in padure sa nu mai stiu de nimeni si sa plang mereu. nu mai pot iesi di starea asta si imi este foatre greu pentru ca stiu ca nimeni nu ar sa ma inteleaga,.. am trecut singur peste multe dar nu mai am putere ...ma rog la Dumnezeu sa ma ajute ca doar el ne poate intelege , si cand ma rog plang dar imi trece ma linistesc ..dar apoi iar apare acel sentiment . ma gandesc la ea si tratez cu ura totul dar cand vad ca sunt singur oftez si greutatea se aseaja in pieptul meu .............e greu !
Singuratate.... un cuvant care pentru unii este asa greu de rostit si asa greu de suportat incat se inchid in ei si cauta "n" motive sa-si argumenteze starea in care se afla..... singuratatea nu este grea pentru cei care stiu sa o foloseasca in interesul lor, pentru cei care stiu ce vor cu adevarat, un om care are incredere in el nu se va lasa niciodata infrant de singuratate, va invata ce inseamna si va porni la drum cu un alt tonos si cu o alta viziune asupra vietii. Si eu am trait momente de singuratate in care eram doar eu cu mine, si am trecut peste, am invatat din greselile trecutului si am mers mai departe. Deci singuratea vine odata cu niste greseli facute in trecut si trece odata ce am invatat ce inseamna ea. Doar cei care vad inainte spre viitor vor putea trece peste singuratate, cei care mereu se vor uita peste umar la cea fost in trecut vor trai in singuratete.. PS: Ce se intampla cand mergi inainte si te uiti peste umar inapoi, te impiedici. Deci nu va mai uitati la ce a fost si mergeti cu capul inainte si aveti grija sa nu va impiedicati ca nu rezolvati nimic.
Eu urasc singuratatea din tot sufletul meu si voi lupta impotriva ei... E crunta si te pune la pamant dar ma voi ridica si voi lupta!lupt....si ma rog lui Dumnezeu sa mi dea putere in fiecare clipa! Sa va paziti de aceasta boala crunta care secera atatea suflete!
suntem singuri toata viata.nu merita nimanui sa va daruiti sufletul.va distrugeti degeaba.dragostea e doar un sentiment trecator.stiu nu puteti trai fara el dar absenta lui face mult mai bine decat durerea pierderi ei.nu va merita nimeni sentimentele credetima.
eu sunt un om singur.e groaznic sa nu fi inteles si mangaiat de nimeni.nu doresc la nimeni acest blestem crunt.cel mai rau doare la un om singuratic cand vede indragostiti si isi pierde speranta.sa va iubiti si sa apreciati iubirea in viata v-tra.alti si o doresc sau nu o sa gasesc sau numai cred in ea din cauza dezamagirilor
depinde de la un om la altul cum interpreteaza singuratatea... unii o vad ca pe o boala, altii o vad ca pe o necesitate, dar eu vad singuratatea ca o ocazie de a-mi pune gandurile in ordine si de a-mi calma orice suparare si nerv. sunt o persoana sociabila, am o multime de prieteni, dar va spun... odata cu prietenii vin si riscurile, si odata cu riscurile vin si problemele. de multe ori pentru a scapa de oameni, de invalmaseala zilelor noastre, plec undeva, oriunde (de preferat un loc placut mie), si meditez in singuratatea mea... singuratate ce o consider nimic mai mult decat o ocazie de eliberare a stresului. iar in legatura cu relatiile... singuratatea nu prea are nimic de a face cu relatiile:)) am vazut multi/multe ce nu aveau nici 20 e ani si vorbeau de relatii si singuratate...:)). Viata merita traita atat alaturi de prieteni cat si singur/a.
Salut! am 24 de ani si de un an si 8 luni locuiesc singur intr-un oras strain datorita job-ului. Iubita mea, care e la 700 km, imi tot spune sa ies in oras, sa socializez, sa-mi fac prieteni, suntem f diferiti din punctul asta de vedere...ea e mereu inconjurata de prieteni si parca nu poate fara ei....eu sunt singur aproape tot timpul si imi place....nu ma simt singur, nu ma plictisesc. Cautam pe internet cum sa fiu mai sociabil...stiu sa fiu sociabil, dar nu simt nevoia....si ma simt bine asa. Va salut !
Devii singur cand cineva iti fura o parte din suflet.Tot incerci,cazi,te ridici,dar de fiecare data cineva te face sa cazi din nou.Oare se intampla intentionat?sau noi suntem de vina,pentru ca ne deschidem sufletul cui nu trebuie?credem ca si ceilalti sunt la fel de buni ca noi?Eu am inchis portile sufletului,prin venele mele nu mai circula sange cald.Sunt in interior un vulcan,care sta sa rabufneasca....de singuratate.Eu nu sunt asa,dar cele care au fost langa mine,m-au transformat.Sunt complexat,de atatea esecuri.Doare,doare si acest sentiment,ma distruge.Poate D-zeu are un plan cu noi?Eram un romantic,om sincer,vesel,de viata,iar acum m-am ofilit de singuratate si deznadejde.Imi este teama,ca toata furia si ura stransa,in suflet.....sa se reverse asupra cuiva,care nu merita....daca va mai fii vreodata cazul.Toti avem nevoie de dragoste,sa fim iubiti......dar eu de ce n-as avea????
Devii singur cand cineva iti fura o parte din suflet.Tot incerci,cazi,te ridici,dar de fiecare data cineva te face sa cazi din nou.Oare se intampla intentionat?sau noi suntem de vina,pentru ca ne deschidem sufletul cui nu trebuie?credem ca si ceilalti sunt la fel de buni ca noi?Eu am inchis portile sufletului,prin venele mele nu mai circula sange cald.Sunt in interior un vulcan,care sta sa rabufneasca....de singuratate.Eu nu sunt asa,dar cele care au fost langa mine,m-au transformat.Sunt complexat,de atatea esecuri.Doare,doare si acest sentiment,ma distruge.Poate D-zeu are un plan cu noi?Eram un romantic,om sincer,vesel,de viata,iar acum m-am ofilit de singuratate si deznadejde.Imi este teama,ca toata furia si ura stransa,in suflet.....sa se reverse asupra cuiva,care nu merita....daca va mai fii vreodata cazul.Toti avem nevoie de dragoste,sa fim iubiti......dar eu de ce n-as avea????
la mn singuratatea a venit pur si simplu.m-am despartit de el,iar dupa el nu am mai putut incepe alta relatie deoarece imi era frica de inca o deceptie.iar prieteni carora sa ma destainui nu am ptr ca nimeni nu te cunoaste mai bn decat tn insuti.toti te cred in fata si te compatimesc dar te vb pe la spate.eu atunci cand simt ca nu mai am putere sa merg mai departe plang si imi revin.imi descarc toata energia negativa si imi este mai bn.stiu ca poate fi o problema grava singuratatea dar pe mn viata m-a facut sa fiu asa.cu respect,cristina.
Tu chiar crezi ca mai exista dumnezeu , nai obosit sa te rogi sa ti post,. Serios ar trebui sati revi pana nu e prea tarziu
Sunt de acord cu Gabi.
"Din pacate inca mai vad in jurul meu acele fete triste de femei foarte frumoase de care iti povesteam intr-un articol mai vechi. Chiar nu exista nimeni care sa le tina de mana, sa le spuna ca sunt frumoase, sa le sarute, sa le tina in brate in fiecare noapte si sa le stearga lacrimile? Nu cred ca ele au ales aceasta postura, nu cred ca ele si-au dorit singuratatea." NU! nu au ales ele aceasta postura si nici nu isi doresc singuratatea! dar ce poti face cand ai alaturi pe cineva care a "suferit" din prostie practic...si iti spune ca alaturi de el nu ai niciun viitor! care traieste cu paranoia ca altul poate aparea oricand si nu te mai uiti dupa aia la el?? dar de fap tu pe el il iubesti si nici prin cap nu ti-ar trece asa ceva? Ce te faci cand o relatie de 4 ani se incheie in aceste conditii de neincredere..paranoia..suspiciune?? Si dai peste altul care a suferit si el ..Domle'...nu mai stie ce sa faca ca sa te cucereasca iar apoi iti zice ca nu se poate implica pentru ca un coleg de munca inca mai sufera dupa fosta cu care a terminat-o acum 2 ani?? ..si iti zice sa ai rabdare cu el..iar tu ai...pana cand??doar ptr atat??? sa fie oare prostie? comoditate?? La care relatii sa renunti? Cate compromisuri sa faci? Unde exista acea persoana are sa te respecte pentru ceea ce esti?..penru faptul ca esti acolo si ii oferi afectiune ? Acea persoana care sa iti ofere reciprocitate??
si totusi dragi prieteni oricat de trist ar parea singuratatea oarecum ne urmareste si atunci cand stii ca ai gresit fata de un prieten sau ca te-ai certat cu el si te simti vinovat parca tinzi sa te indepartezi de acel prieten si incet incet relatia de prietenie se raceste , se adanceste in intuneric pana cand relatia ajunge in punctul in care se rupe si nu mai poti face nimic. Stiu suna destul de urat destul de sumbru si intunecat dar stiu cel mai bine pentru ca eu traiesc aceste clipe de ceva vreme si credeti-ma nui placut de loc credeam ca e mai bine fera prieteni dar nu e. Prietenii sunt cheia vieti sunt cea mai de pret comoara asa ca pretuiti prietenii ca pe propria comoara. RESPECT Bogdan
Am ajuns intr-o lume in care sa ne omoram ca animalele din jungla,sa nu ne pretuim aproapele.Multi barbati,multe femei pun accent pe ce masina ai,ce casa ai,cati bani ai in conturi,daca ai un servici bine platit(sef,patron,manager)...perversitatea a ajuns intr-un punct critic de neimaginat.Punem pret pe lucrurile mai mult pe lucrurile materiale decat pe lucrurile spirituale sdi anume sa gasesti pe cineva care sa iubesti,sai fii aproape in orice clipa,sai spui vorbe frumoase,setc....cam greu nui asa...si decat sa stai cu x si y si sa simti ca nu traiesti ...mai bine singur
singuratatea e cea mai grea ,dar decat sa imparti cu cineva viata care nu te merita,mai bine alege singuratatea,eu sant singura,am prieteni dar doar de singuratate
nu suntem singuri niciodata.....il avem pe Dumnezeu
sun si eu singura am 18 ani.... am o relatie dar sunt de aproape 9 luni singura pt ca el a plecat din tara.in tot acest tim nu am vb cu el de cat de 2 sau de 3 ori.ce sa mai zik de simturi il iubes dar ce sa fac sufar pt ca nu este langa mine,nu zik catoadata ma simt singura de parca niki nu asa avea o relatie dar trec si peste asta cu gandul ca poate da si el un semn.ce sa fac?de multe ori am impresia ca m a lasat fara sa dea niki un semn...
vedeti? acesta este farmecul singuratatii. poate este ...o...... boala. dar...cine oare a determinat-o ? Nu cumva noi prin iresponsabilitatea noastra...atunci cand "iubirea" ne este trecuta prin filtrul ratiunii? Singuratatea este singura conditie umana care nu pune conditii nimanui.
Cititi-l pe marele PAUNESCU. Adrian Paunescu - Singuratate Va propun un tratament urgent Si s-aveti incredere va rog Cand nu e un alt medicament Luati singuratatea ca pe un drog. Vedeti cat de dulce e singuratatea? Ceaiul abureste trist pe masa Un tacam servetul il apasa N-am nevoie nici de doua linguri Doamne, cina oamenilor singuri. Gust si eu in clipe lungi de veghe Noaptea pernei fara de pereche Suna telefonu-n casa goala Doamna ma iertati dar e greseala. Cat de draga-mi esti singuratate Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate Lacrima in ochiul dintre ape Caci nici umbra mea nu mai incape. Tu singuratatea mea curata Totu`ncepe cu a fost o data Cu durerea ta imi este bine Nu stiu ce m-as face fara tine. Cu tristete le traiesc pe toate Dar mai draga-mi esti singuratate Cat de necesara imi esti tu mie Nu te-as da pe nici o sindrofie. Doar atat din toate ma omoara Izolarea meselor de seara Si macar la una dintre cine Dumnezeu sa bea un ceai cu mine.
Eu simt singuratatea ca pe un necesar. Nu sunt vreo ciudata care nu vorbeste cu nimeni, am prieteni si sunt sociabila, insa am zile in care am nevoie sa fiu singura cuc. Si, profitand de faptul ca sunt in vacanta, am ales sa nu merg nicaieri si sa stau o buna bucata de vreme in casa. M-am uitat la filme, am citit tot felul de carti, m-am "rasfatat" cu ce stiam ca imi place mai mult. (Si cu vreo 2-3 kg in plus :)) ). Insa, dupa atata timp de cand sunt absolut singura, mi se intampla niste chestii ciudate. Romanele politiste pe care altadata le savuram si le recomandam, acum ma sperie si ma fac sa devin paranoica. Fiecare lucru ma duce intr-o stare greu de explicat - o stare de teama profunda si tristete absoluta. Chiar ieri citeam despre Helen Keller, si in mod normal as fii zis "Multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut normala" insa acum am zis "Vai, oare ce m-as face daca mi s-ar intampla mie asta?". Si de acolo a pornit un sir intreg de griji. Credeti ca de la aceasta perioada de singuratatea am ajuns asa, si odata ce voi reveni la normal, o sa fiu OK, sau sa fie mai mult de atat??
poate daca am fi mai atenti fiecare dintre noi cu cei din jur,probabil ca nimeni nu s-ar mai simti singur...si dependenta de cel de alaturi nu e buna....pacat ca nu acordam mai multa atentie a ceea ce se numeste om,fiinta.am uitat...sa mai fim noi sa mai privim in jur si sa ne mai pese unii de altii cu adevarat.ne comportam mai rau decit robotii si am devenit mai roboti ca ei.uitam si ignoram intradevar lucrurile importante care ne inconjoara si care ne-ar umple sufletul de multumire...si atunci ne simtim singuri si tristi cind ne-ar fi necesar atit de putin ca sa simtim ca traim.dar distrugem totul si lasam nustiu cum ....numai ce ne face rau.
Singurătatea nu este o boală, ci este o stare de fapt ce trebuie acceptată și înțeleasă. Singurătatea prezintă o serie de avantaje de care o persoană angrenată întro relație nu se poate bucura. Viața există și merită trăită și atunci când ești singură/singur.
singuratatea doare foarte mult am incercat sa imi revin timp de 2 ani si jumatate si tot nu imi pot reveni am incercat sa iau pastile sa ma tratez dar au esuat simt ca nimic nu ma mai poate salva pe mine doar el o poate face asta dar el este ocupat cu alt cineva si asta ma omoara ma sfasie in bucati pana cand o sa inebunesc si poate in partea cealalta va fi mai bine pentru mine
Mie imi place singuratatea. 'Afara' simt ca nu ma integrez. Am alte interese, alte idei, alte subiecte de discutie. Deci m-am izolat in singuratate. Am invatat sa ma consolez singura, sa-mi apreciez singura valoarea. Am prieteni pe internet, mai mari ca mine. Am gasit persoane foarte inetersante cu care ma simt in largul meu. Nu ma simt singura nu pe internet.
Nu e o boala cand ti se intampla, e insa o boala cand ti-o doresti mai mult decat orice altceva. Nevoia de socializare, nevoia de a-ti destainui gandurile si dorintele, intamplarile sunt simtiri si trairi omenesti.Am fost plamaditi sa iubim, sa simtim, sa oferim ceea ce avem mai bun.Acest surogat, internetul e insa util uneori desi avem tendinta sa pierdem masura realitatii.
Relatii, relatii, relatii...fofilare de la relatia cu tine insati...toate merg in acelasi punct...singuratate...e o lectie invatata pe propria piele...nu este vorba despre izolare...dar la sfarsitul zilei(zilelor) esti doar tu cu tine...Cat de bine te simti tu cu tine?...asta este ceea ce iti ramane...restul e istorie...
Daca te afli intr-o relatie pe care nu o mai poti sustine caci tot singura esti, orice ai face si oricum ai incerca, singuratatea este ingrozitoare. Poti excela in alte domenii, dar cand relatia este de singurate in doi, totul este zadarnic. Si cel mai dureros e ca ti-ai dedicat timpul, energia, zambetul si chiar curajul de a schimba sau a incerca ceva nou.
Varsatorii sunt destul de puternici, in acelasi timp si sentimentali.Viata merge inainte si poate e adevarat ca ''nimeni nu e singur''...
Mai singuratatea nu ca doare uneori te omoara de durere....aam o relatie de 1 an jumate e primul baiat din viata mea si credeti-ma ca vrea sa fie si ultimu' mai avem momente cand ne certam ca in ori ce relatie si in timpul cat suntem certati totul mi se pare negru nu am chef de nimeni nu vreau sa fac nimic la scoala sunt fff deprimata colegi nu inteleg de ce cu mama nu pot vorbi pentru ca nu ar intelegesi asa ca astept pana ne imacam momentul impacarti este cel maisper saca ca nu e cazul sa stai untr-o relatie in care nu simnti nimic si mai ales la varsta asta dar pana sa te desparti de el gandeste-te daca despartirea nu o sa te afecteze..........
sunt intr-o relatzie shi am 16 ani....dar nu simt ca am pe cineva alaturi...mai ca nici nu-l vad..ce sa mai spun de simtzit...imi lipseshte foarte mult....cum sa procedez
Singuratatea inseamna izolare,pustietate,sihastrie acest cuvant este mult mai complex dect vrem noi sa il aceptam. Cu toti ne-am izolat atunci cand cineva te privejte rau sau cand te jigneste toti avem tendinta sa ripostam e in natura noastra. De multe ori nu stim ce vrem cu adevarat vrem sa fim singuri si apoi nu mai vrem, oare singuratatea nu e o parte din noi? Daca privim la marile genii ale lumi nu erau ei oare singuri? Oare nu ne refugiem in anumite stari si cuvinte doar ca sa nu ne asumam responsabilitatea? Si defapt ne facemi singuri frica acolo unde nu este doar ca sa ne simtim bine cu noi insine. Am sa va povestesc putin din viata mea eu am avut o relatie de 5 ani si atunci cand s-a terminat a fost partea ce mai urat a vieti mele si am incerct sa nu mai permit sa se apropie cineva de mine ca persoana mult timp. Pentru imi era frica sa mai esuez, sa ma mai doara , dar defapt imi era frica sa imi asum responsabilitatea sa fiu fericita si sa pot face fericit pe cineva. Si ca durerea care o vedem eu poate nu avea o baza fondata, fugeam de ceva care credeam ca imi face rau dar eu singuara imi faceam rau. Oare nu suntem multi in aceleasi cazuei???
Nu e un lucru bun singuratatea,mai ales pentru femei ele nu vor sa fie singure deoarece au nevoie de protectie de cineva sa le fie alaturi si care sa le dea incredere,dupa parerea mea o femeie care spune ca se simte bn si singura cam se minte pe ea insasi,eu sunt timid si dupa 2 relatii pe care le-am avut si care m-au deceptionat am inceput sa fiu mai depresiv,mai inchis, mai dezorientat,trist si sincer chiar daca sunt un varsator singuratic ca asa sunt varsatorii mi-as dori foarte mult din nou sa am o fata pe care sa o iubesc mult ca ea e singura care imi lipseste cu adevarat o femeie iti da forta ,incredere si devii mai stapan pe tn mai relaxat,mai sigur ce sa mai simti ca esti in paradis,dar din pacate timiditatea mea =singuratate adica am mai multe sanse sa ramn singur si chiar nu vreau asta
Pai uneori nu alegem noi sa fim singuri. Situatia e de asa natura. Nu putem evita schimbarile care se produc in viata noastra de-a lungul anilor. Terminam scoala, liceul. apoi facultatea. Mai vorbim cu fostii colegi din cand in cand, ii mai intalnim intamplator pe strada si cam atat. Petreceri si reuninuni dansante nu mai sunt asa de mult ca pe vremuri, unde mergeai la un bal si aveai sansa sa cunosti mai multi oameni. Da singuratatea este o realitate.
si eu ma simt singura.am avut doua relatii care s-au soldat esecului cu urmarile aferente pe spatele meu.pana la urma asta este.cu soarta nu te pui.faza e ca acum incerc sa nu mai gresesc atat de mult in relatiile cu cei din jur dar din teama de nu mai suferi sunt foarte reticenta si agresiva cu cei care imi vor binele.si nu agresiva fizic cat verbal ceea ce doare mult mai tare decat o suita de palme.si cand dai cu bata in balta ceilalti se indeparteaza de tine si mai mult si astfel ajungi si mai singur si nu intelege nimeni. oare se poate trata o astfel de problema?
DA ! Evident doare. Evident lumea este facuta pentru iubire.Traieste cu iubire, prin iubire.Cauta iubirea, o adulmeca, o venereaza ca pe un idol.Singuratatea naste furie, orgoliu, frustrare, durere! Nu toti recunosc asta, insa se poate vedea usor in ochii acelora care desi poarta masca indiferentei, singuratatea isi lasa urma in ei ! Oamenii nu iubesc singuratatea, o aleg insa de frica durerii !!!
Posteaza comentariu