Nu o să intru prea mult în detalii, pentru că ar însemna să-mi divulg niște date care ar duce la identificarea mea, și atât mi-ar lipsi la ce belea am acum la job.
Dar vă expun pe scurt situația. Lucrez într-o firmă destul de mare, în subordinea unei femei. Nu am o problemă cu asta, sau cel puțin nu am avut până de curând, când a început să-mi facă avansuri, cam așa din senin.
Nu vreau să credeți că aș fi vreun macho, sunt un tip OK, am farmecul meu, deh, dar nu mi-l risipesc pe oricine. Oricum nu pe șefa mea care e și cu vreo zece ani mai în vârstă ca mine.
Am aflat că și șefa mea știe de relația asta când i-am refuzat avansurile. Trebuie să recunosc că nu-mi imaginam că voi fi pus vreodată în postura de a refuza o femeie, cu cuvinte, adică, și chiar cu gesturi ferme. Pentru că-mi imaginam că voi femeile aveți și un simț anume, vă prindeți imediat când un tip nu vă dorește, dar mai ales uzați de orgoliul, mândria voastră, ca să nu vă aruncați aiurea de gâtul lui. E, cu șefa asta a mea se pare că m-am înșelat. N-are niciun pic de mândrie. Mi-a spus clar că dacă nu i-o pun o să afle nevastă-mea de aventura cu colega.
Acuma, vă dați seama că nu-mi doresc nici să-i fac rău soției, în timpul sarcinii, nici să-mi strice nebuna familia, pentru o prostie. Dar nici nu mă îmbie gândul să mă culc cu șefa. Pur și simplu nu mă atrage în vreun fel. Nu pot să văd în ea femeia, după ce de doi ani de când lucrez „sub ea” am văzut numai omul de business. Aștept sugestiile voastre, ce să fac în cazul ăsta, cum să rezolv situația?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.