Sănătatea ta: Cum distruge fumatul o relaţie de cuplu. Află motivele!

Ştiai că fumatul are efecte secundare asupra vieţii de cuplu? Fumatul pasiv şi creşterea riscului de îmbolnăvire, afectarea vieţii sexuale şi scăderea veniturilor disponibile pentru „activităţi plăcute în doi” sunt doar câteva din motivele pentru care un cuplu ar putea alege să renunţe la fumat. Cu atât mai mult cu cât este greu de tolerat un bărbat cu tulburări de erecţie ori o femeie îmbătrânită prematur din cauza fumatului. Şi asta în contextul în care riscul de cancer la soţiile nefumătoare cu soţi care fumează este dublu.

"Practic, într-o famile în care soţul fumează, soţia este expusă fumatului pasiv. Încă din anii ’80 s-a demonstrat creşterea importantă a riscului de cancer pulmonar al soţiilor nefumătoare ai căror soţi fumează în casă. Mai mult, simpla expunere la fum de tutun timp de 30 de minute creşte riscul de infarct miocardic acut cu 30%. Pe scurt, sunt dovezi certe că soţii nefumători suferă şi fizic ca urmare a faptului că partenerul de viaţă fumează. Vestea bună este că toate certurile provocate de fumat pot deveni amintire", a declarat Dr. Magdalena Ciobanu, Coordonator Program Naţional Stop Fumat.

„Pentru ţigări ai bani, dar nu şi pentru cele ale casei!”

Un reproş de tipul: „pentru ţigări ai bani, dar nu şi pentru cele ale casei” porneşte de la un adevăr, mai ales când, din cauza dependenţei de tutun, se renunţă la activităţile de relaxare în doi. Sunt şi cupluri în care fumatul este „plăcerea numărul unu”, pentru că “la bine şi la greu” poate include şi fumatul. Fie că unul sau ambii parteneri fumează, cuplul dezvoltă ritualuri în strânsă legătură cu fumatul: îşi aprind ţigara, fumează de fiecare dată când fac diverse lucruri împreună, îşi fac cadouri legate de obiceiul de a fuma etc.

Deşi fiecare cuplu este o lume în sine, se pot evidenţia trei tipuri de comportamente de cuplu în legătură cu fumatul şi anume:

-    Acceptare şi împărtăşire – în care ţigara este un factor de coeziune, face parte din cotidianul cuplului indiferent dacă doar unul din parteneri fumează;
-    Acceptare şi detaşare – în care ţigara este percepută ca un element neutru, ambii văzând fumatul ca pe o alegere individuală, cel mai mult fumând în alt context decât al cuplului;
-    Conflictual – în care ţigara generează discuţii şi tensiune – unul din parteneri este permanent tachinat în legătură cu anumite aspecte negative ale fumatului ceea ce conduce de fapt la întărirea comportamentului prin activarea mecanismelor de apărare.

Atâta timp cât ambii parteneri acceptă fumatul celuilalt, renunţarea la tutun nu intră în preocupările cuplului. Se întâmplă însă ca, într-o zi, fumatul să fie perceput ca un obstacol în relaţiile dintre cei doi. Fie unul dintre parteneri vrea să renunţe iar celălalt nu a ajuns încă în faza de „acţiune”, fie partenerul nefumător şi înţelegător îşi schimbă percepţia şi îşi doreşte ca şi partenerul să nu mai fumeze, sau chiar ambii parteneri fumători îşi doresc să elimine tutunul din viaţa lor. De-abia acum cuplul se poate mobiliza pentru ca ţigările să devină trecut.

În anul 2011, fumătorii care s-au adresat programului STOP FUMAT au fost preponderent „fumători unici în cuplu”, doar 30,6% dintre pacienţi au declarat că partenerul de viaţă fumează şi el. Printre motivele menţionate de pacienţi pentru a renunţa la fumat se numără şi influenţa partenerului: 9,1% au indicat „presiunea” partenerului şi doar 5,4% dorinţa de a proteja partenerul. Există însă diferenţe interesante între zonele ţării: dacă în sud, „presiunea” anturajului a fost indicată de peste 20% dintre cei care s-au adresat programului, în zona Prahova - Bucureşti s-a înregistrat cel mai mare procent al celor care au dorit să nu mai fumeze „de grija partenerului” (16%). Nu se poate trage o concluzie generală, aplicabilă la nivel naţional, totuşi rezultatele sunt interesante din perspectiva analizei cuplurilor.

“Renunţarea la fumat înseamnă un proces de schimbare iar primii paşi îi reprezintă descoperirea motivaţiilor şi definirea suportului dorit. O discuţie calmă, centrată pe obiective, va reuşi să reducă mecanismele defensive şi să iniţieze decizia de a renunţa la fumat. Descoperind “de ce” partenerul are nevoie de ţigară puteţi avea mai multe indicii despre cum puteţi fi de ajutor.
De asemenea, construiţi un mediu fără ţigări şi fără scrumiere, evitati oricare tentatie: prieteni care fumează, locuri în care se fumează, aveţi răbdare şi oferiţi suport în perioada de sevraj (momente în care partenerul poate deveni iritabil, poate fi obosit, poate avea dificultăţi de concentrare), observaţi şi evidenţiaţi chiar şi cel mai mic beneficiu obţinut în urma lăsatului de fumat, sărbătoriţi triumful prin oferirea unei recompense: restaurantul preferat, un tratament la un centru de înfrumuseţare, mai multe momente de tandreţe.

Abordaţi cu calm şi înţelegere momentele de nevoie biologică urgentă sau de recădere ocazională, amintindu-vă mereu că sunt trecătoare – dar victoria e permanentă.”, a declarat Dr. Lavinia Ţilea Psiholog în Programul Naţional Stop Fumat.

Să nu uităm că:

Fumând, un bărbat  îşi scade singur performanţele sexuale.

Nicotina provoacă vasoconstricţie periferică acută, cele mai afectate fiind valvele din pereţii venelor care menţin sângele la nivelul penisului, asigurând persistenţa erecţiei. În consecinţă, chiar dacă se produce erecţia, aceasta durează mai puţin. Contribuind deci la apariţia unor boli cronice care afectează circulaţia sanguină, fumatul poate fi considerat un duşman pe termen lung al capacităţii erectile normale;

• În România, unul din patru bărbaţi recunoaşte că sufera de disfunctii erectile. Studii realizate de Action on Smoking and Health (ASH) şi British Medical Association (BMA) arată că fumatul creşte riscul impotenţei cu 50%, risc care poate fi chiar mai mare în cazul asocierii fumatului cu factori de stres;

• "Fumatul are efecte negative directe asupra sexualităţii umane la orice nivel“, declară Panayiotis M. Zavos, directorul Institutului de Andrologie din America şi profesor de psihologie reproductivă şi andrologie la Universitatea Lexington din Kentucky. Aând drept subiect experimental cuplurile aflate în tratament pentru infertilitate, Zavos şi echipa sa au descoperit că fumatul reduce în mod semnificativ dorinţa şi plăcerea sexuală la bărbaţi, chiar şi la cei tineri de 20-30 de ani;

• Rezultatele celui mai recent studiu SHOW (Sexual Health and Overall Wellness), desfăşurat în România şi in alte 8 ţări din Europa Centrala şi de Est, Israel şi Turcia, în 2011, pe un eşantion reprezentativ de 1.893 bărbaţi şi 1.887 femei activi sexual, arată că o viaţă sexuală împlinită influenţează decisiv modul în care bărbaţii percep valori importante precum: relaţiile, familia şi sănătatea lor. Cercetarea SHOW a dezvăluit o asociere clară între satisfacţia legată de viaţa sexuală şi perspectiva generală asupra vieţii: 40% dintre bărbaţii care sunt ‘foarte sau complet satisfăcuţi’ cu viaţa lor sexuală declară că au, de asemenea, un sentiment general de bine, în timp ce doar 12% dintre bărbaţii care nu sunt sau sunt parţial satisfăcuţi cu viaţa lor sexuală au declarat acelaşi lucru legat de sentimentul general de bine. Viaţa de familie reprezintă cea mai înaltă prioritate, atât pentru bărbaţi (73% în strânsă legătură şi cu starea generală de sănătate), cât şi pentru femei (82%);

Expunerea femeilor la fumatul pasiv, pentru mai mult de 6 ore zilnic, creşte cu 68% riscurile de infertilitate

• Un studiu  realizat în 2008, pe un eşantion reprezentativ de 4.800 de femei non-fumatoare, la Universitatea Centrului Medical Rochester şi publicat on line în Tabacco Control, a scos în evidenţă faptul că expunerea femeilor incluse în studiu la fumatul pasiv, pentru mai mult de 6 ore zilnic, creşte cu 68% şansele acestora de infertilitate. 4 din 5 femei incluse în studiu au recunoscut expunerea la fumatul pasiv în timpul vieţii, în timp ce jumătate dintre acestea  declară că au crescut într-o casă în care părinţii fumau. Mai mult, 40% au recunoscut că au întâmpinat dificultâţi la naştere şi inferitilitate pentru o perioadă de mai mult de 1 an.

Fericirea unui cuplu depinde foarte mult de echilibrul care există între cei doi, la toate nivelurile. Iar viaţa sexuală nu este deloc un aspect de ignorat. Daca unul dintre ei este fumător, celuilalt îi revine sarcina de a-l ajuta să renunţe, sau măcar să îl informeze că există tratament pentru dependenţa de fumat.

Dependenţa de tutun este o boală cronică. Şi, ca orice boală, benficiază de un tratament medicamentos şi de îngrijire din partea medicului. În România, Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc din tot sufletul să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie, prezenţi în centrele Stop Fumat şi implicaţi cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor şi cred că pot renunţa la această boală deosebit de gravă - dependenţa de nicotină. Datele de contact ale medicului şi ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu şi la la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.