Multe cupluri de indragostiti din jurul meu par sa stie reteta fericirii impreuna, fiecare in felul sau. Sunt fericiti pentru ca sunt doua persoane apropiate ca firi sau, din contra, sunt diferiti si asta ii face sa se iubeasca si mai mult, comunica extraordinar, ajung sa ia decizii doar privindu-se etc. Altii, in schimb, se declara fericiti in cuplu pentru ca se simt dominati sau sunt dominanti.
Acum cateva zile, o prietena imi povestea ca s-a despartit de iubit. Motivul? El nu se simtea dominat in relatie, iar acest lucru a distrus "dragostea" dintre ei. "Dar dominat in ce sens?", am intrebat. "Din toate punctele de vedere: sexual, psihic, emotional etc". Si atunci m-am intrebat, care mai era rolul lui in acea relatie? Cel de a sta si a fi dominat, fara sa isi aduca vreun aport? Dar intr-o relatie amoroasa nu ar trebui sa existe oare o egalitate? La modul, tu oferi, ofer si eu... si ma refer la sentimente, ajutor, respect, incredere etc.
Este normal ca unii dintre noi sa fim mai puternici din punct de vedere psihic sau fizic, dar intr-o relatie eu pledez pentru egalitate "de forte". Mi s-a intamplat de multe ori sa asociez, poate spre rusinea mea, actul de dominare intr-o relatie cu sentimentul figurativ de "calcat in picioare". Poate aceasta expresie suna dur, dar sunt constienta ca multe femei sunt "calcate in picioare" de iubitii si sotii lor, fizic si emotional.
Inclin sa cred ca acele cupluri in care ambii doresc sa devina dominanti, nu reusesc sa supravietuiasca foarte mult, pentru ca va exista mereu o lupta intre ei, iar singura lor dorinta va fi aceea de a castiga. Si cum, in mod normal, intr-o lupta exista si invinsi, se va instaura sentimentul de nemultumire si mereu se vor cauta noi metode de a-l detrona pe cel care este mai puternic. Esti pregatita sa capitulezi pentru ca relatia ta sa nu mai fie un camp de lupta?
Si ce daca iubitul tau are un salariu mai mare decat tine? Nu este un lucru strigator la cer; poate ca lucreaza intr-un domeniu in care salariile sunt mult mai mari decat in cel in care lucrezi tu. Este normal sa iti doresti sa ai si tu mai multi bani, poate chiar mai mult decat salariul pe care il incaseaza de la job, dar nu trebuie sa faci din asta un tel pentru a-ti depasi partenerul in venituri, sa ii dovedesti "cine este mai bun" sau "cine aduce mai multi bani in casa".
Indragostite pana peste cap si dornice sa facem pe plac celui pe care il iubim, putem ajunge foarte usor si aproape fara sa ne dam seama, sa fim dominate. Unii (nu ma refer doar la femei) chiar agreeaza aceasta postura, le face placere ca altcineva sa ia decizii in locul lor, dar nu intotdeauna poate fi placut si risti sa nu te mai regasesti, ca si cum altcineva ar gandi in locul tau.
Uneori, exista si o parte buna a dominarii intr-un cuplu, atunci cand esti "indreptata" pe un drum mai bun decat cel pe care l-ai parcurs pana la momentul respectiv. Dar "indreptare" nu inseamna si luarea deciziilor in locul tau. Va veni un moment in viata ta cand vei vrea sa te razvratesti impotriva celui care ti-a luat puterea de a decide, dar poate fi prea tarziu si foarte greu de schimbat "ordinea" deja facuta in relatia voastra.
In mod sigur, intr-un cuplu cei doi se ghideaza unul dupa celalalt, dar important este sa nu existe o forta dominatoare care sa dezechilibreze balanta relatiei. Daca exista dragoste, comunicare si respect, in mod sigur relatia poate supravietui, si inca foarte bine, fara ca cineva sa fie cel care "dicteaza".
Nu incerc sa instig la o revolutie a femeilor, nici macar nu sunt o adepta a feminismului, doar ca egalitatea partenerilor in cuplu este mai utila vietii in doi decat instaurarea unui "purtator de cuvant" sau al unui sef.
Iata si parerea specialistului Eva.ro, psihoterapeutului Lena Rusti, cu referire la ambele situatii (sa domini si sa fii dominata) dintr-un cuplu: "Cu ceva timp in urma, era asumat, prin definitie, ca rolul femeii este unul pasiv, in familie sau societate, iar cel al barbatului este unul activ, dominator. Multe femei nici nu lucrau si aveau ca scop intemeierea unei familii pentru a se simti in siguranta, rolul barbatului fiind cel de a face posibila aceasta siguranta.
Femeile independente erau privite oarecum bizar si in afara regulilor. Pentru unele persoane, imaginea corelata rolului masculin sau feminin este cumva ramasa mai mult sau mai putin in acele tipare, chiar daca intre timp lucrurile s-au schimbat in mod semnificativ.
In orice cuplu, fiecare partener isi cauta implinirea unui fel de a se comporta pentru a se simti confortabil. Nu exista variante bune si variante proaste; unele femei prefera rolul de dominatoare, alte se simt mai bine cand parenerul le domina. Problemele apar atunci cand partenerul nu vine in intampinarea sa. De exemplu, atunci cand o femeie isi doreste un partener dominator, iar acesta isi doreste acelasi lucru... si amandoi asteapta ca celalalt sa preia initiativa, fara ca asta sa se intample.
Daca iti place sa domini, ai grija sa nu o faci in detrimentul relatiei. Chiar daca tu stii cum se fac lucrurile mai bine in anumite situatii, nu incerca sa demonstrezi ca nimeni nu se pricepe mai bine decat tine. Oricat de multa iubire ar fi intr-un cuplu, daca nu exista respect si incurajare de la unul catre celalalt, s-ar putea ca iubirea sa se imputineze de la o zi la alta.
Pe de alta parte, avand mereu initiativa si facand lucrurile sa se intample, poti avea avantajul de a fi intr-o pozitie dominanta, dar in cazul in care nu dai credit si celui de langa tine, s-ar putea sa te trezesti mai devreme sau mai tarziu coplesita de responsabilitati si fara ca partenerul tau sa simta nevoia sa iti preia din ele; si atunci va fi prea tarziu sa te superi pe el, caci el face asa cum l-ai obisnuit.
Daca iti place sa fii dominata, tine cont de respectul de sine. Nu face lucrurile doar pentru celalalt, pentru ca risti sa uiti cine esti si sa iti pierzi increderea in tine. In orice tip de pozitie ai fi, incearca sa tinzi catre una de echilibru si cooperarea in cuplu, cu implicare din partea amandorura si respect unul fata de celalalt".
Si eu impartasesc parerea psihoterapeutului, dar as adauga inca ceva: daca profiti de slabiciunea unei persoane, acest lucru nu te face mai puternic, te face mai hain. Iar cand vine vorba de dragoste, este de neiertat...
Sa domini sau sa fii dominata?
Multe cupluri de indragostiti din jurul meu par sa stie reteta fericirii impreuna, fiecare in felul sau. Poate sa domini si sa fii dominata te poate face cu adevarat fericita?