Fericirea este o chestiune relativa, este lucru stiut, pentru ca fiecare dintre noi o defineste in mod diferit. Mai ales cand vine vorba despre o relatie, stereotipia neavand ce cauta aici. Stiu, insa, ca intr-un cuplu, dupa un timp intervine ceea ce majoritatea numesc "obisnuinta". Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud acest cuvant, atunci cand vine vorba despre o relatie de dragoste, ma revolt. Ma stiu o visatoare, idealista sau infantila (nu am reusit sa gasesc termenul potrivit), dar refuz sa cred ca intr-o relatie, in care dragostea primeaza, isi face loc obisnuinta. De ce? Pentru ca asociez obisnuinta cu rutina, care este "moartea pasiunii" intr-un cuplu. Exista, intr-adevar, aceleasi comportamente, replici, chestiuni care tin de intimitate, pe care adori sa le auzi sau sa le vezi in fiecare zi la iubitul tau, fie si dupa 10 ani de convietuire, dar conteaza foarte mult cum sunt facute sau spuse.
M-am saturat sa aud despre relatii lungi "sustinute" doar de copii, de obisnuinta celor X ani petrecuri impreuna, de frica de singuratate, de frica de a o lua de capat, de a fi fericit, in definitiv. M-am saturat sa vad oameni care mimeaza fericirea dupa X ani de relatii, cand de fapt, daca vorbesti cu ei afli ca au sufletul o epava. Cred ca multe dintre voi au invatat ca timpul petrecut intr-o relatie nu este cel mai important element, pentru ca intensitatea sentimentelor este net mai importanta decat orice altceva.
Sacrificii inutile? Nu, multumesc!
Ok, esti casatorita de 10 ani, ai un copil, poate doi, nu esti deloc fericita in relatia cu sotul tau, dar preferi ca micutii tai "sa nu creasca fara tata"... Si daca divortezi, incerci sa iti cauti fericirea, sa te simti bine cu tine insati inseamna ca ai tai copii nu vor mai avea tata? Este oare mai bine pentru ei sa te vada mimand fercirea, veselia si poate mai tarziu sa te ia drept exemplu? Nu cred ca o viata chinuita isi are rostul, oricat de multi ani ati petrecut impreuna... Dupa un timp, relativ si acesta (dupa cum spunea Albert Einstein), in unele cupluri se ajunge in situatii in care nu mai ramane decat zambetul fals din fiecare zi, partide mimate de sex, viata searbada, senzatia tot mai certa ca te trezesti langa un strain in fiecare dimineata (asta daca mai dormiti impreuna), sacrificii inutile in speranta ca o farama de dragoste va reaparea... ca o gura de oxigen...