Scopul psihoterapiei de cuplu este de a lasa ceea ce este natural sa se manifeste. Natural nu presupune ceva pur biologic, ci mai curand o naturalete pe care o simtim atunci cand suntem foarte in acord cu noi, indiferent daca ceea ce simtim este bucurie sau tristete. Un alt scop al psihoterapiei de cuplu este acela de a vedea ca de obicei sunt multe lucruri, doar ale noastre, care nu au legatura directa cu partenerul. Ceea ce este natural pentru noi, poate sa fie artificial pentru celalalt.
Acest articol mi-a fost generat de o situatie intamplata in finalul unei sedinte de terapie de cuplu, in care unul din cei doi, explicand incidentul in care rasturnase o scrumiera spunea: "Se afla in calea miscarii naturale". Mi s-au parut cuvinte care exprima foarte bine ceea ce se intampla in orice cuplu care se afla in fata unei probleme exista o miscare naturala si multe din lucrurile care se aseaza in calea acestora.
Fie ca este vorba despre probleme reale, despre dificultati de relatii dintre ei sau despre alte persoane, mereu e ceva care joaca rolul scrumierei. Voi pastra pe parcursul acestui articol aceasta metafora o scrumiera care poate sa fie orice, este resimtita ca fiind un obstacol. Imi voi cere anticipat scuze de la nefumatori, dar prefer sa pastrez situatia asa cum s-a intamplat si, implicit, elementele componente.
Evident scopul psihoterapiei de cuplu ramane de a vedea care este miscarea naturala, care este obiectul care se aseaza pe drumul ei - scrumiera. Ceea ce cuplurile uita cu usurinta este ca scrumiere exista, ca nu se poate face abstractie de ele, ca din moment ce ele exista este necesar sa le acorzi atentie si sa decizi intr-un fel sau altul. Scopul psihoterapiei de cuplu este de a vedea ce scurmiere exista si ce se poate decide in ceea ce le priveste.
Un alt lucru pe care cuplurile il uita este ca de fiecare data cand intalnesti o scrumiera, poti sa simti diverse lucruri furie, bucurie, tandrete, revolta, razbunare, etc. Din momentul in care le simti ai tendinta sa faci ceva cu ceea ce simti. Scopul psihoterapiei de cuplu este de aduce la lumina, prin cuvinte, ceea ce simti in intalnirea cu scrumiera. De asemenea, desi simt intens ca exista o miscare naturala atat a lui cat si a ei, fiecare incearca sa se comporte ca si cand nu ar exista.
Acest lucru se intampla in momentele de criza mai ales si nu pare a avea importanta in momentele pozitive, pentru ca atunci chiar se intampla. Aceasta miscare poate sa fie in orice directie, spre celalalt sau in directie opusa, ceea ce conteaza cu adevarat este caracterul de naturalete. Daca in calea miscarii naturale se gaseste o scrumiera, poate ca in universul nostru interior este vorba despre altceva, despre experientele noastre anterioare, despre modul in care simtim, despre mediul in care am crescut.
Deseori plecand de la ceva care pare foarte obisnuit se poate ajunge la stari de profunzime. Uneori este vorba despre o alta persoana, un amant care incurca si descurca starile naturale ale celor doi, dar care nu este o persoana reala pentru fiecare, ci o constructie suficient de complicata, provenita din diferite stari.
Un alt lucru pe care oamenii il uita demulte ori este ca in afara de lucrurile pe care le stiu si exista in ei mai sunt si numeroase alte lucruri pe care le ignora din diferite motive. Si acesta poate sa fie un obiectiv, dar mai curand el se preteaza unei psihoterapii individuale (aici individual este folosit in opozitie cu cea de cuplu).
Primul scop al psihoterapiei de cuplu este cel de a opri lantul de acuze reciproce, de a opri aceasta stare de provocare reciproca ca intr-un joc fara sfarsit. Daca acest scop reuseste sa fie atins restul vine de la sine, in mod natural as spune. Cu alte cuvinte scrumiera din calea scopurilor nu poate sa fie acuzarea celuilalt. As spune ca este mecanismul prin care cele mai multe cupluri reusesc sa se "distruga" reciproc.
Daca acest joc se intampla atunci nu mai este vorba despre nimic altceva. A intelege jocul in care un cuplu in criza il intampina presupune a iesi din el. A iesi din el presupune deja a renunta la el. Niciodata nu va fi o renuntare deplina, exista prea multa implicare in el, dar in timp se poate reconstrui o matrice. Nu va fi identica cu cea care exista candva, dar va fi una functionala.
Poate ca acest articol apare ca fiind un joc, plecand de la anumite cuvinte, dar el sintetizeaza numeroase situatii de cuplu pe care le-am intalnit. Porneste de la ceva autentic si de la tot felul de situatii care se opun. Cand scrumierele devin prea dese, prea mari, prea puternice cuplul incepe sa se simta depasit, incepe sa isi piarda placerea de a fi impreuna. Este dificil sa tot muti scrumiere, sa nu mai faci altceva decat sa te preocupi de ele.
Daca tot suntem intr-un joc, atunci intra cu noi in acest joc si iti propun sa te gandesti la urmatoarele:
-
care este miscarea ta naturala in relatia de cuplu?;
-
ce simti ca este "scrumiera" voastra?;
-
ce acuze gasesti pentru celalalt?;
-
ce celalalt spune despre tine?.
Exista de multe ori o situatie aparte, un motiv central pentru care un partener este un partener de lunga durata. Identificarea acestui motiv il consider o situatie aparte, importanta, care imbogateste sau saraceste viata unui cuplu. Exista apoi, in cele mai multe situatii, in spatele unei manifestari de criza o stare de suferinta a unuia sau altuia dintre persoanele implicate. Si aici este important ceea ce simt fiecare.