Problemele tinerilor in cuplu

Tineri casatoriti la psiholog? Sunt ei in suferinta? Simt ei nevoia de mai mult? De ce un cuplu tanar s-ar adresa unui psiholog? Si nu numai tineri casatoriti dar chiar si cei care sunt pe punctul de a lua o decizie in privinta fixarii partenerului. Acesti pacienti simt ca este bine pentru ei sa faca acest pas, sa se implice intrun asemenea mod in relatia cu celalalt. Exista in aceste decizii multa dorinta de a fi in concordanta cu celalalt. In fond ce declanseaza aceste optiuni?

Ceea ce sperie in problemele legate de cuplu este dorinta fiecaruia de a fi cu cineva pe termen lung. In primul rand este tema: "a fi impreuna si la bine si la rau pana cand moartea ii va desparti". Decizia de casatorie este resimtita ca fiind ceva cu caracter permanent care nu poate sa fie asumata decat o singura data.

Ce poate sa faca psihologul?

Poate sa conduca lucrurile spre o evaluare a starii actuale a nevoilor partenerilor. Aceasta este o modalitate de lucru in care nevoile sunt actualmente sigure insa apar si alte probleme. Ceea ce este adecvat la un anumit moment poate deveni in timp inadecvat. Daca el corespunde nevoilor tale si dorintelor tale actuale, aceasta nu inseamna ca asa va fi permanent. Daca ne gandim la cuplurile foarte tinere vedem ca ele raspund chiar foarte bine nevoilor reciproce invocate insa prin faptul ca cei doi se schimba aceasta modificare nu poate sa fie insa concomitenta.

Daca unul din ei se modifica interior va mai fi vorba despre aceasta compatibilitate? Compatibilitatea este un sistem viu, dinamic care se modifica in timp. Multe cupluri care pleaca impreuna la drum cu un indice de compatibilitate ridicat (daca s-ar putea calcula acest indice) se modifica, reciproc, daca doi oameni pleaca la drum fara o compatibilitate ridicata, ei o pot obtine pe parcurs. Sa simti compatiblitatea intrun moment dat nu inseamna ca este ceva permanent, care nu se poate modifica in timp.

Ce inseamna aceasta schimbare interioara? Este vorba de modul in care fiecare recepteaza propriile nevoi si asteptari, este vorba despre modul in care ei simt ceea ce este in ei, este vorba de modul in care pun in viata lor obiectele interne si transfera nevoi, dorinte, asteptari, comportamente, fantezii, etc. asupra partenerului. Toate acestea devin elemente care compun indicele de compatibilitate. Pentru a putea modifica aceste structuri este necesar sa existe ratiune si capacitatea de autoreflexie. Comunicarea in cadrul cuplului este un element important.

Dincolo de comunicare exista si ceea ce este de comunicat. Pentru a "detine" un ceva de comunicat este necesar sa ai acces la el, sa poti sa il afli si sa-i dai o forma. Iar acest ceva de comunicat presupune a avea acces la ceea ce este in tine, la ceea ce simti, la ceea ce reprezinta istoria ta, viata ta, familia ta, serviciul si toate cele care compun momentul existential actual. Cand acest mod de raportare la ceea ce este in tine se modifica, implicit se modifica si modul de receptare al partenerului.

Sa luam un cuplu care se adreseaza unui psiholog  doi oameni preocupati de ceea ce se intampla in acest moment in viata lor. Ea este nemultumita de parinti dar simte iubirea lor. Ar fi vrut ca parintii sa fie superiori, mai evoluati, cu toate acestea simte iubirea lor, atasamentul si increderea pe care acestia o au in ea. Dar este nemultumita si are senzatia mereu ca este necesar ca partenerul sa faca mai multe pentru o mai buna imagine sociala, pentru mai multi bani, pentru o casa mai mare. El este mai curand preocupat de propriile placeri, de propriile stari de bine, de obiectele din casa, etc. pe parcurs cei doi decid sa se mute in alt oras. Aparent fara un motiv logic cuplul incepe sa nu mai functioneze, relatiile dintre ei se inrautatesc vizibil, stari de cearta sunt deseori, ea incepe sa manifeste si atacuri de panica. In acest context, familia incepe sa nu mai resimta o stare de bine.

Schimbarile nu se produc brusc. Totusi ei ajung sa constate ca totul a inceput de cand s-a intamplat ceva de cand ea a avut o criza care a determinat-o sa cheme Salvarea. Ei nu au avut acces la ceea ce este in ei, la ceea ce simt, la ceea ce se intampla in sufletul lor si, ca urmare nimic nu parea sa afecteze ceea ce credeau ca sunt  un cuplu reusit, doi oameni care se iubesc. Odata cu acest moment cei doi au constatat ca se intampla ceva. A fost necesar acest soc pentru a constata ca lucrurile nu functioneaza. Odata stabilit acest lucru au decis ca este timpul sa faca ceva. Compatibilitatea dintre ei a scazut in timp, iar cand au resimtit socul au facut cunostiinta cu aceasta. Acum erau in fata unei decizii majore  sa ramana impreuna sau sa se desparta.

Acest cuplu s-a iubit, au fost impreuna, s-au dorit, decizia de a se casatori a fost luata intrun mod firesc ceea ce a facut sa para totul usor. Dar totul era usor cand cei doi erau intro relatie, intrun moment de apartenenta la un cuplu, intrun moment in care erau parintii in jur. In momentul desprinderii de acestia, lucrurile au inceput sa fie resimtite diferit de cei doi. Daca el s-a adaptat fara probleme, integrandu-se in rolul de sot, ea nu a reusit sa devina sotia lui. Pentru ea, el parea vinovat ca nu are timp pentru ea, ca este mereu ocupat. Reprosurile erau frecvente iar in fond ceea ce ii reprosa era faptul ca nu este si nu reuseste sa creeze starea din familia pe care o cunoastea.

Trecerea de la relatie la casatorie nu a insemnat totodata si trecerea la o stare de asumare a rolului asa cum ii venea ci era o asteptare (inconstienta) de a fi la fel, cu mentiunea ca in locul parintilor, se gasea o alta persoana. El reusise sa-i creeze iluzia ca acest lucru este posibil. Aceasta creare a iluziei nu era un act constient, daca ar fi fost am fi vorbit de un act de manipulare ci era o stare naturala in care se manifesta ceea ce el numea iubirea sa. El a reusit sa se schimbe, sa accepte ca este in alt rol, in alta situatie. Ea a ramas constanta in investirea noii situatii. Practic nu mai era vorba despre cele doua persoane care au experimentat o relatie ci de un om casatorit si o fiica a parintilor. Acest scenariu in care rolurile se modifica sunt foarte frecvente in viata sociala din Romania, aceste scenarii in care o viata activa te indeamna in permanenta sunt deseori privite ca adevarate pericole.

Compatibilitatea dintre doi oameni nu este intotdeauna posibila, uneori ceea ce pare la un moment dat posibil, in altul nu mai este, astfel incat tentativa de a cunoaste viitorul pare sortita esecului. Lucrurile nu stau chiar asa dar nici nu se pot contura adevaruri irefutabile. De asemenea, rolul psihologului este de a scoate la lumina aceste nevoi interioare pentru ca doar astfel o persoana reuseste sa evolueze intrun mod natural.