Am fost la un pas să devin mamă. Eram fericită, mă simţeam iubită şi împlinită. Urma să ne căsătorim. În numai două săptămâni am pierdut totul: sarcina, posibilitatea de a mai fi mamă vreodată, iluzia iubirii cu care mă amăgeam că trăiam. Sunt o femeie înfrântă.
Stăteam cu Narcis în casa părinţilor lui. La curte, într-o zonă liniştită de la marginea Bucureştiului. Casa doamnei Ileana, cea care ar fi trebuit să-mi devină soacră, era înconjurată de leandri, plantaţi în ghivece mari, pe care în fiecare toamnă ne chinuiam toţi să-i adăpostim prin verande, ca să reziste peste iarnă. Îmi plăceau copăceii ăia cu frunze alungite şi lucioase, şi florile lor parfumate. Nu ştiam atunci că pe cât sunt de frumoase, pe atât de perfidă e otrava lor. La fel cum a fost şi iubirea pe care Narcis şi mama lui mi-au arătat-o câţiva ani.
Eram tineri, eu nu aveam mai mult de 25 de ani, el avea 27, munceam amândoi şi cel puţin eu speram să ne construim împreună o familie frumoasă. Doamna Ileana nu a fost prea încântată de mutarea mea în casa lor, dar m-a accepta zâmbind, pentru că aşa era felul ei de a fi, îţi zâmbea în faţă, dar te bârfea pe la spate. Narcis, însă, era un bărbat hotărât, nu pleca urechea la prostiile mamei lui, şi de când ne-am cunoscut mi-a zis direct că el vrea să fiu femeia lui.
Când am rămas gravidă pentru mine a fost semnul divin că acea relaţie e binecuvântată de Dumnezeu. Nu-mi puteam dori nimic mai mult. La început Narcis a fost încântat. Am făcut planuri de nuntă şi de botez în acelaşi timp, şi am început să amenajăm camera copilului. Era o cămăruţă mică dar luminoasă, în partea din spate a casei, în care doamna Ileana nu ţinea nimic. Mai întindea rufe acolo, din când în când, iarna.
Sarcina mea a evoluat bine în primele patru luni, doar că tot atâta timp i-a luat doamnei Ileana să-l întoarcă din drum pe Narcis. Uşor – uşor au început să apară în casă discuţii despre oportunitatea sarcinii, acum, în criză, când toată lumea se teme pentru locul de muncă. Şi despre inutilitatea organizării unei petreceri pentru nuntă şi botez, o cheltuială de care n-avem nevoie momentan.
N-am fost surprinsă când veneau de la doamna Ileana. În doi ani de când stăteam cu ea, învăţasem să discern între ce spune şi ce gândeşte. Dar de la Narcis m-au durut insinuările. A avut câteva tentative de a spune că poate ar fi mai indicat să renunţăm la copilul ăsta, pentru că n-o ducem prea bine cu banii, şi să-l facem mai încolo, când ne redresăm.
Eu sunt genul care atunci când îşi setează mintea pe un parcurs, îl urmăreşte cu abnegaţie. N-am fost de acord să avortez, cu atât mai mult cu cât era primul meu copil, era fructul dragostei, iar dacă toată lumea ar fi aşteptat să aibă o situaţie materială bună, nu ne-am mai fi născut mulţi pe lumea asta, nu?
Narcis n-a mai insistat dacă a văzut că pe mine încep să mă deranjeze discuţiile astea. Aşa că am crezut că totul s-a aşezat. În luna a patra am început să mă simt rău. Brusc, într-o zi, am început să vomit tot. Se învârtea lumea cu mine, pe piele îmi apăruseră nişte iritaţii urâte, şi nu mai aveam putere deloc în corp.
Două săptămâni m-am chinuit, în spasme şi ameţeli. Am căzut la pat şi am fost la un pas de moarte. În a cincea zi de suferinţă copilaşul meu, care trebuia să fie o fetiţă, mi-a fost scos mort din mine. Eu am agonizat apoi şi din cauza pierderii suferite, şi din cauza otrăvii care fusese mişeleşte turnată în corpul meu.
A dat Dumnezeu şi am trăit, deşi multă vreme după asta nu mi-am mai dorit să fiu vie. Un doctor bătrân, din cartier, care a venit de multe ori în zilele alea la căpătâiul meu, mi-a spus după ce m-am mai înzdrăvenit că am fost otrăvită. Uitându-se la leandri din curte i-a zis şi doamnei Ileana, că "planta asta a făcut mult rău familiei ăsteia". Atunci am privit-o pe doamna Ileana, cum schimbă priviri vinovate cu Narcis şi amândoi au plecat capul în jos. Ăla a fost momentul în care pentru mine lumea s-a sfârşit. Am realizat că Narcis şi mama lui, împreună au decis să ne omoare viitorul. Am început să urlu la Narcis şi să dau cu pumnii în el. Cum a putut face asta? Mi-a zis că mi-a pus doar un pic de frunză de leandru măcinată în suc, ştiind că nu e suficient decât pentru avort, în nici un caz n-ar fi vrut să mă piardă. Se gândea că dacă avortez spontan nu voi da vina pe nimeni, decât pe soartă.
Am plecat din casa aia pustiită. Acum mă chinui s-o iau de la capăt, dar nu mai sunt bună de nimic. Doar o carcasă cu aparenţe de femeie, care nu va mai putea să fie niciodată mamă şi nici nu va mai putea să iubească. Cum aş mai putea avea eu încredere în oameni după asta?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi. Dacă ai trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi crezi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Povestea adevărată: Leandrul mi-a ucis copilul
Am fost la un pas să devin mamă. Eram fericită, mă simţeam iubită şi împlinită. Urma să ne căsătorim. În numai două săptămâni am pierdut totul: sarcina, posibilitatea de a mai fi mamă vreodată, iluzia iubirii cu care mă amăgeam că trăiam. Sunt o femeie înfrântă.
De Corina Popa
Comentarii (23)
si cum dovediti voi ca e o poveste adevarata, doar asa sa va credem pe cuvant?!
sunt mama a doi baieti majori.In epoca despre care v-am povestit mai jos,in primul mesaj,am ascultat cu atentie in jurul meu si am aflat metodele de a provoca avortul,pericolele care sunt,am vazut femei tinere care din disperare ca isi pierd locul de munca din cauza unei sarcini,sau constranse de rude,au ingerat tot felul de produse si au lasat in urma orfani nevinovati,au murit inainte de vreme-din cauza unor nemernici,criminali nepedepsiti,care ne obligau sa facem copiii-"carne de tun" pentru ei.Nu am folosit metodele ucigase si nu le-as spune nurorilor mele despre ele,sa nu fie tentate vreodata sa le foloseasca-sa nu le am pe constiinta.POVESTEA DIN ACEST ARTICOL POATE FI REALA-exista oameni capabili de orice-sa dormi cu dusmanul in pat- e o mare nenorocire.CRIMINALI
a fost odata ,cand nu aveam voie sa avortam,nu aveam pastile sau alte produse contraceptive.Eram controlate periodic la serviciu,intr-o camera improprie,sa fie depistate eventualele sarcini nedeclarate.Atunci,tanara si nestiutoare fiind,am spus la niste colege ca-mi place mult leandru si nu stiu de unde sa fac rost de un puiet.Parca am dat foc,colegele mai in varsta au sarit ca arse.Ma urmareau cu atentie,poate mi-e rau,poate am semne de sarcina si intentionez sa scap de ea,sa ma"toarne ele la cine trebuie.Una m-a atentionat la ce se poate folosi leandru si de atunci nu am mai discutat pana la Revolutie despre aceasta planta de teama sa nu fiu chemata la un control ginecologic.Am invatat insa de la o batrana sa prepar o solutie din castane,frunze de leandru si spirt-foarte buna de aplicat pe zone dureroase ca de exemplu genunchi,coate,umeri.Un cutit cu doua taisuri -OTRAVA si LEAC,ORNAMENT ce incanta privirea si mirosul.
este o mare porcarie acest articol ....leandru este otravitor , canalele frunzelor contin o cianura .....ar fi murit ..matusa mea care e medic ginecolog la Filantropia a asistat la destule decese cauzate de incercarile femeilor de a face avort ingerand leandru .......
IAR RESTUL PROASTELOR CARE S-AU GASIT SA II PLANGA DE MILA EROINEI IMAGINARE SUNT SI MAI DE KKT.
ARTICOLUL ASTA NE SFIDEAZA INTELIGENTA. TELENOVELA CURATA, RETARDARE IN CANTITATI SUPRANORMATIVE. DECI O IMBECILA DA VINA PE O PLANTA CA A PIERDUT SARCINA... BINE, DU-TE SA ITI IEI PASTILELE!. INCA CEVA: SE VEDE DE LA O POSTA CA POVESTEA ESTE O FACATURA SI NU ARE NICI O LEGATURA CU REALITATEA. LUCREZ IN DOMENIU SI SI STIU DESPRE CE VORBESC. DAC-ATI STI VOI CATE TAMOEPENII SE DEBITEAZA DOAR PT,.. A ATRAGE PROSTII!
toate povestirile la una care se pare ca e ferita de pericole i se par ridicole dar trecand prin adevaratul iad si simtind durerea provocata de el nu cred ca am putea avea puterea sa comentam aiurea si sa ni se para ireala acesta poveste.nu uitati roata se invarte si intro buna zi poate veti trece prin asa ceva iar lumea va va critica aspru si va vor intoarce spatele.p acesta femeie o cred prin ce a trecut pt ca nu e singurul caz auzit iar una din femeile acestea sunt chiar si eu.am avut o situatie asemanatoare
ce soacra si sot mai ai,nu numai ca ti-au ucis copilasul dar era sa te omoare si pe tine doamne fereste ,pai dar nu ar putea sa-i duca la inchisoare sau sai judece
ce e asa greu sa crezi in aceasta poveste?(numai cine nu a trecut prin suferinta nu crede) eu una cred.Mamei mele i s-a intamplat asa ceva...la scurt timp dupa ce m-am nascut eu,mama a ramas insarcinata din nou,sfatuita sa bea ceai de leandru (chiar de mama ei) nu numai ca a avortat dar a si murit la 32 de ani.Atunci aveam 9 luni,acum am 43 de ani si simt in fiecare zi lipsa mamei mele.....
si ... nu leandrul i-a ucis copilul, PROSTIA EI a facut-o !!
Regret suferinta ta. Ca sa -si echilibreze Karma in aceasta viata acesti oameni o sa aiba de platit , totul se plateste asta-i clar ,mai devreme s-au mai tarziu dar ei pentru a-si echilibra soarta cu atat mai mult.Nu-si vor gasii linistea cu usurinta si sa dea bunul D-zeu sa nu -si gaseasca linistea pana nu vor avea iertarea ta.
foarte frumoasa poveste ! si am mai citit si altele la fel de frumoase mai scrieti ca imi omoara timpu. de unde si pana unde "dr.bataran" care a fost la capu ei ................. a vazut leandru e ee am zis yo nice
Dumnezeu...nu uita...si cand le-o fi viata mai frumoasa.....le va fi inmiit intors....Gandeste-te ca,odata trecut acest hop, in timp vei putea din nou sa ai copilul pe care il asteptai...crede in asta mai mult decat in orice si ai sa vezi ca viata te va rasplati... Cat despre el...s-ar putea sa nu mai aiba parte de un alt copil...din diverse motive....poate sufletul lui nu il merita pe acel ingeras....sau pe oricare altul.Credinta...si totul in timp se va rezolva.
Mamaaaa, ce subiect de telenovela! Hai sa fim seriosi!
sau va place sa va amarati si sa credeti ca-s povesti adevarate? hai, una dintre ale de mi-o dat minus, sa spuna unde se simte durerea acestei femei?! voi asa ati povesti? va place sa mancati rahaturi de-astea si sa va amarati ficatii si sa urati oameni care nu exista. unde-i protagonista de nu va multumeste pt urari?
Îmi pare foarte rău să aud prin ce ai trecut. Sper din tot sufletul să-ți revii și să găsești puterea să te regăsești. Cât despre nenorocitul ăla, nici n-am cuvinte...
imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat si nu cred ca, cuvintele iti pot trata ranile pe care le ai, ci timpul.Eu cred ca ai dreptul sa iti mai acorzi o sansa de a fi fericita.Sa iti gasesti un alt partener care sa te iubeasca si cu care sa iti intemeiezi o familie.Intotdeauna exista solutii pentru orice si puterea de a fi fericitii sta in mainile noastre, doar ca de multe ori sunt orbiti fie de durere, egoism sau lipsa increderii.Iti doresc mult succes si sper sa iti gasesti fericirea.
doamne..nu pot sa cred.. aia merita omoratzi cu pietre.. aqm tu trebuie sa fi tare... :x regret mult ce tzi sa intamplat:(
Cata nedreptate in viata asta,dupa ce un om munceste,si viseaza la ceva,incerca din rasputeri sa ajunga un anumit obiectiv,totul vine distrus din cauza persoanelor care nu stiu ce inseamna VIATA DE OM!Capul sus,priveste spre un alt rasarit,viata iti ofera mereu oprtunitati noi,chiar daca esti pusa in acesta situatie atat de grea,speranta moare ultima.A fost o dificila experietna din viata,un cosmar viu care la-i trait pe propria piele,dar nu lasa asta sa te impiedice de drumurile tale!ai un vis si o reputatie de castigat,lupta pentru el pentru ca merita;)
si asta e reala?
Ar trebui sa-i dai in judecata,dar ai pierde timp si bani,stiu de la mama ca leandru ii otravitor ,ii un mare pacat,dar asta este sunt tot felul de oameni dar tu na-r trebui sa te simti vinovata ci cei cu constiinta incarcata,lasa ca o sa mai poti ramane insarcinata si cu timpul o sa ai tot ce-ti doresti.
Doamneeeeee dar omoara-i! ucide-i pe nenorociti! pe amandoi !!!!!!!!!!! tu o sa fii bine !! trebuie sa fii! stiu ca acum te simti rau, dar incearca sa incerci ! Ce oameni!!!!! O sa ii bata Dumnezeu! Nu are cum sa nu ii bata!
imi pare tare rau pentru tine,si stiu k nu ai cum sa mai ai incredere in nimeni.asa ne distrug toti pe rand si ne distrug si sperantele de a iubi si a fi fericite.iti spun doar sa ai grija cat poti de tine.e dureros ce ai patit.:(..oameni fara suflet au fost impartiti pentru fiecare astfel de persoane sa stii
Posteaza comentariu