Sunt patru ani de când m-am despărţit de Emil şi tot n-am reuşit să-l uit. Deşi acum sunt într-o altă relaţie şi ar fi trebuit deja să-l uit, nu reuşesc să trec peste dragostea aia rămasă neconsumată. Ştiu că şi el e cu alta, iar faptul că la un moment dat mi-a spus că nu e chiar fericit mi-a zgândărit şi mai tare orgoliul şi dorul de el.
Relaţia noastră s-a născut moartă din start. Din cauza distanţei. Ne-am cunoscut pe net şi o vreme doar ne-am zgândărit reciproc, pentru că el era în Canada şi eu în România. Cum să supravieţuiască o astfel de relaţie? Totuşi, după un an de corespondenţă, tatonări, sâcâieli, certuri şi împăcări, am decis să ne vedem la mijlocul distanţei. Am ales Londra ca destinaţie, pentru că acolo ajungeau direct ambele avioane, al meu de la Bucureşti şi al lui din Vancouver. Au fost patru zile de vis. M-am îndrăgostit lulea şi am zis că l-am găsit pe EL.
Doamne, era perfect! Avea tot ce visasem, ba mai mult decât atât: amuzant, grijuliu, deştept şi arătos. Bărbatul ideal. Aproape că mă simţeam un pic complexată gândindu-mă că nu sunt chiar perfectă, ca el. Ce mai, cum spuneam, mă îndrăgostisem iremediabil.
Cele patru zile petrecute împreună acolo au fost cele mai frumoase din viaţa mea, chiar dacă în anul următor am mai petrecut week-end-uri în Viena, Paris sau Amsterdam, dar ştiţi cum se zice, niciodată nu-i ca prima dată.
Când m-am întors acasă eram întoarsă pe dos. Nu puteam să mai concep viaţa fără el, dar nici nu vedeam o soluţie pe termen scurt. Nici eu nu puteam să plec aiurea din România, nici el nu voia să-şi lase rostul de acolo, după câţiva ani de când emigrase. Niciunul nu voia să-şi rişte viaţa ca să dea şanse unei relaţii care putea foarte bine să nu meargă.
Cele trei luni care au trecut până când ne-am văzut din nou au fost un calvar dulce- amărui. Pe de-o parte îl vedeam online, şi făceam planuri pentru următoarea întâlnire, pe de altă parte îmi lipsea enorm şi mă simţeam mai singură ca niciodată.
Ne-am întâlnit la Amsterdam a doua oară, şi a fost din nou perfect. Totuşi, deşi ne ştiam de atâta vreme şi deja era clar (pentru mine) că ne cam îndrăgostisem, niciunul nu îndrăznea să aducă vorba serios de o soluţie. Ce vom face? Asta nu era viaţă.
Când ne-am întors din nou acasă fiecare, el a dispărut timp de o lună de pe Internet. Şi-a şters contul de pe reţeaua pe care ne cunoscusem, pe messenger nu mai intra, pe skype nu apărea. Murise. Murise online. După o lună de zile în care mă interesasem dacă nu cumva a căzut avionul sau s-a produs în Vancouver vreun accident grav în care să fi murit un român, mi-am luat inima în dinţi şi l-am sunat. A părut stingherit şi la început m-a luat la mişto, că îl deranjez acasă şi află cele două soţii ale lui că a fost infidel. Auzind că eu tac şocată şi-a dat seama că nu făcuse tocmai o glumă bună, şi mi-a cerut iertare. Mi-a spus că pur şi simplu voia o pauză, că simţea că se aprinde prea mult şi prea repede şi nu ştia cum să trateze relaţia noastră.
L-am înţeles, simţeam la fel. Părea că nu există soluţie. Am convenit să o luăm mai încet, dar de îndată ce ne-am revăzut online parcă ne-a luat cineva minţile la amândoi. Era clar că ne iubeam şi trebuia făcut ceva.
Au urmat întâlniri, la fiecare trei luni, câte un week-end prelungit, maximum 4-5 zile în care nu ne mai săturam unul de celălalt. După un an de scormonit Europa după locuri de văzut la mijlocul distanţei dintre noi a venit şi ziua aceea în care el mi-a spus că încearcă în paralel o relaţie acolo, cu cineva. A picat cerul pe mine. Mie nici măcar nu-mi propusese să mă duc să trăiesc cu el câteva luni, ca să vedem dacă ne-am acomoda. Ajunsesem la momentul în care aş fi lăsat tot aici pentru el. Dar nu, el se gândea că e mai uşor să mă uite încercând cu alta, aflată mai la îndemână.
Am ajuns acasă după acel weekend la Paris, oraşul îndrăgostiţilor, cu inima franjuri. De data asta am decis eu că nu vreau să-l mai văd. N-am mai intrat online, i-am dat ignore pe toate căile de comunicare şi nu am răspuns la telefon. Mi-a scris un singur email în care mi-a mulţumit că am existat în viaţa lui şi şi-a luat adio. Am fost o epavă timp de jumătate de an, am căzut într-o depresie din care credeam că n-o să mai ies niciodată. Cum să găseşti dragostea vieţii tale şi s-o pierzi din cauza distanţei?
Apoi, acum trei ani l-am găsit pe Dan. Un tip cu care am început o relaţie mai degrabă din disperare. Ca să-l uit şi eu pe Emil. O vreme m-am păcălit că am reuşit. Dan e un tip ok, dar nu e EL, nu e la fel şi niciodată nu va fi. Relaţia noastră pare fadă şi rece pe lângă ce am avut. Probabil că nici eu nu sunt ACEEA pentru Dan, dar coabităm împreună din lipsă de alternative.
Anul trecut, Emil mi-a scris pentru prima dată după despărţire. A fost un mesaj cald, prietenesc, în care pur şi simplu îmi cerea să afle ce mai fac. Îmi cerea să intru din nou online şi să mai vorbim, ca doi vechi prieteni, pentru că îi e dor de conversaţiile noastre. N-am rezistat şi am făcut-o. Am avut câteva discuţii lungi, în care ne-am destăinuit. Mai degrabă el, pentru că eu am fost mândră, n-am recunoscut că relaţia mea e seacă. El a admis că femeia cu care e nu e ceea ce-şi doreşte, dar că stă în relaţia aia din comoditate.
Sunt amândoi singuri pe un continent străin, departe de rude şi de sară. Era îngrijorat că ea vrea copii, iar el nu ştie dacă e bine să facă pasul ăsta cu ea, de vreme ce nu o iubeşte. N-am ştiut ce sfat să-i dau, dar printre rândurile lui părea că-mi cere un motiv pentru care să nu facă copii. Ce rost avea să-i dau această satisfacţie? Încă nu l-am iertat şi mai ales nu l-am uitat. Pentru mine Emil va fi întotdeauna o rană deschisă.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărate: O iubire nebună pe internet
Sunt patru ani de când m-am despărţit de Emil şi tot n-am reuşit să-l uit. Deşi acum sunt într-o altă relaţie şi ar fi trebuit deja să-l uit, nu reuşesc să trec peste dragostea aia rămasă neconsumată.
De Oana Tache
Comentarii (29)
Incercati relatii in care sa vedeti aceea persoana , nu doar in poze pe diferite site-uri , incercati sa simtiti puterea oxitocinei din partenerul de viata , in caz ca nu stiati oxitocina este un hormon ce declanseaza afectiunea , in relatii ambii parteneri au nevoie de afectiune .
eu cred ca daca te iubea nu renunta asa ca nu merita
ai fost o zdreanta mica ai aflat ca e insurat si te-ai gasit iar cu el,tarfa mica da-ti foc
Este trist dar eu cred ca daca cineva te iubeste cu adevarat ar face orice sa fie cu tine.Si eu am trecut printr-o perioada mai grea ca am avut o relatie de 3 ani si 8 luni si la un moment dat el a plecat in italia ma si inselat si mia cerut sa punem punct.Acum eu am cunoscut pe altcineva de vro 8 luni la inceput am crezut ca il iubesc dar de fapt inca nu imi pot lua gandul de la fostul.Acum el ma suna si imi cere sa ne impacam dar totusi nu imi dau seama daca ma mai iubeste sau vrea sa fie cu mine pentru ca eu am situatie financiara mai buna!Imi este greu si nu stiu ce pot sa fac
Am citit povestea si inca plang, sunt si eu cam in aceeasi situatie.Acum 1 an si 5 luni am inceput o relatie virtuala cu un baiat din costa rica , ne-am cunoscut jucand poker pe facebook. De atunci suntem de nedespartit , vb in jur de 10 ore pe zi , pe skype, dar suferim foarte mult din cauza distantei care ne desparte. Nici nu vreau sa ma gandesc ce as face daca ne-am desparti inainte sa ne cunoastem, cred ca as innebuni ;(
Frumoasa povestea ta dar trista in acelasi timp.sper ca drumurile vietii voastre sa se uneasca intr-o buna zi.si eu traiesc o poveste asemanatoare dar la mn e mai greu pt ca eu sunt casatorita!sa va spun putin pe scurt povestea mea,aveam o casnicie ok,decat ca ne lipsea un copil pe care am luptat 8 ani sa il avem dar nu sa putut,dupa ce ne am hotarat sa renuntam la tratamente si sa ne vedem de viata noastra asa pur si simplu fara copil,in august anul trecut am cunoscut un tip pe net,care e din egypt (cairo)ne am indragostit unul de celalalt ne am intalnit o data in turcia si de atunci simtim ca o luat razna eu pe aici el pe acolo,si nu putem face nimic sa fim impreuna.e tare greu,toata lumea imi spune ca il voi uita si voi trece peste asta dar eu stiu si simt ca il voi iubii toata viata!
Am citit cu sufletul la gura povestea ta si speram sa nu fie asta sfarsitul la care ma asteptam,dar....a fost mai rau.Din pacate si eu traiesc o asemanatoare poveste ca si a ta.Teama de pierdere,de esec ne fac sa gresim mai mult decat credeam inainte.Risca pentru ca viata din asta e facuta,din riscuri si iarasi riscuri.Aceste riscuri te pot face fericita sau mai puternica.Toata viata te vei gandi si iti vei pune intrebarea'' Daca faceam asta,ce se intampla?Aveam parte de un basm sau de un cosmar?''Niciodata nu vei sti!Chiar de vei avea parte de un basm sau de un cosmar ,de amandoua vei castiga ceva.Depinde de tine daca vrei sa castigi.
si mandria ta si poate teama de esec si necunoscut au stricat ceva ce ar fi putut avea un sfarsit k in povesti:au trait fericiti pana la adanci batraneti! poate ar fi trebui sa-ti faci curaj si sa faci tu primul pas mai ales k nu sunteti nici unul fericit cu viata lui in prezent! am niste intrebari pt tine si poate raspunsurile iti va da o rezolvare:crezi k meriti mai putin decat fericirea adevarata?sau crezi k vei si fericita dc nu vei risca pt tine?vei fi multumita cu o rel. calduta si sigura pt tot restul vieti?iti propun sa asculti o melodie cu un mesaj interesant:andra-femeia poate asta te va ajuta sa iei o decizie mai usor!oricum iti urez mult noroc si dragoste in viata
si mandria ta si poate teama de esec si necunoscut au stricat ceva ce ar fi putut avea un sfarsit k in povesti:au trait fericiti pana la adanci batraneti! poate ar fi trebui sa-ti faci curaj si sa faci tu primul pas mai ales k nu sunteti nici unul fericit cu viata lui in prezent! am niste intrebari pt tine si poate raspunsurile iti va da o rezolvare:crezi k meriti mai putin decat fericirea adevarata?sau crezi k vei si fericita dc nu vei risca pt tine?vei fi multumita cu o rel. calduta si sigura pt tot restul vieti?iti propun sa asculti o melodie cu un mesaj interesant:andra-femeia poate asta te va ajuta sa iei o decizie mai usor!oricum iti urez mult noroc si dragoste in viata
si mandria ta si poate teama de esec si necunoscut au stricat ceva ce ar fi putut avea un sfarsit k in povesti:au trait fericiti pana la adanci batraneti! poate ar fi trebui sa-ti faci curaj si sa faci tu primul pas mai ales k nu sunteti nici unul fericit cu viata lui in prezent! am niste intrebari pt tine si poate raspunsurile iti va da o rezolvare:crezi k meriti mai putin decat fericirea adevarata?sau crezi k vei si fericita dc nu vei risca pt tine?vei fi multumita cu o rel. calduta si sigura pt tot restul vieti?iti propun sa asculti o melodie cu un mesaj interesant:andra-femeia poate asta te va ajuta sa iei o decizie mai usor!oricum iti urez mult noroc si dragoste in viata
Viata este o lupta. Trebuie s_a lupti si pentru a uita\ce iubesti si pentru a iubi sau a fii iubit [LUPTA PT CE CREZI TU CA ITI V_A ADUCE FERICIREA[
Viaţa-i complicată, E-o luptă... vrei nu vrei! Iubirea ta e-o mare-nvolburată, Iar sufletul e-al tău pe veci, de-l vrei! Într-o viaţă atât de complicată, doar iubirea rămâne pură şi simplă. Căci în... lucruri simple ne regăsim! Pentru ca tu......dăruiesti simplitatea sufletului tau şi-o inimă bolnavă... de iubire, Ce suferă şi plânge zi de zi după marea şi oceanul ei....
am o relatie de un an si 3 luni si ne iubim foarte mult si avem planuri de viitor, dar partea proasta este ca el vreia sa plece la anu in italia la munca si asta insemna sa-l vad o data la 4 luni si nu am vrut sa plece si nu mai pleaca decat peste 2 ani , dar nush daca sunt in stare sal astept adik eu vreau dar mi-e frica nush de ce si asta daca o sa fiu cu el , dar eu zic ca o sa fiu... ce parere aveti oare va tine relatia?
credeti ca tin relatiile la distanta?
citesc cu mare tristete comentariile impotriva acestei iubiri. sunt intru totul de-acord cu niko. nu pot sa cred cat de pesimista si negativista este lumea,.. si ma intreb: daca am fi mai curajosi si mai sinceri cu noi insine si in consecinta, ne-am asuma fiecare cu adevarat singura mare iubire a vietii si am ramane langa "sufletul pereche" am mai fi atat de rai, de pesimisti de tristi, de nervosi de inversunati?! sincer,.. nu cred! pt ca unde este Dragoste,... este Dumnezeu,... este viata este bucurie este bunatate si fericire. tare mult as vrea sa apuc ziua in care pe pamant asa sa fie viata.
consider ca tu ai iubit mai mult ,deoarece el a 'cedat ' primul el s-a retras ... si daca a facut asta o data oare de ce nu ar mai repeta???eu merg pe ideea asta: daca cineva a gresit si eu iert ,a doua oara cand greseste ,e vina mea ca am iertat prima data .ai dat deja a 2a sansa vorbundu-i ,acum daca el intr-adevar a iubit sau iubeste trebuie sa faca pasul cel mai important ,ca un barbat ,lasa modernismul ...cum am vazut in commenturi mai sus ,el s-a retras el sa revina ,nu e vorba de orgoliu nu ,ci e vorba de fericirea si iubirea deplina ca nu trebuie sa ceri (cersesti )iubirea ,ci trebuie sa ti-o demonstreze intorcandu-se si relund de unde a ramas ! dupa tot bla -bla -bla-ul meu inchei asa:nu conduce tu inima, ci lasa pe ea sa te conduca
cred ca este un tip care se simte bine , se simte valorizat daca face pe altcineva sa suspine dupa el; cred ca nu a vrut nimic serios, doar o aventura si va trebui sa accepti asta; am trecut prin ceva asemanator si spun sincer ca genul asta de barbati sunt niste "bureti" care absorb energia, visele, sperantele si care trebuie trimisi la dracu cat mai rapid; DACA TE IUBESTI PE TINE,uita ca a existat, ca si cum ar fi murit-altfel risti sa ajungi o leguma care va trai vesnic in umbra lui asteptand un cat de mic semn...iar el isi va vedea voios de viata! NIMIC nu opreste un barbat indragostit,nici distanta, astea sunt vrajeli cand acum ajungi in cateva ore in orice colt al planetei; parerea mea daca vrei sa fii fericita , asteapta un barbat care TE VREA PE TINE SI LUPTA PENTRU A TE AVEA! daca nu, te paste depresia , pe termen lung, oricum esti deja deprimata , iti vei reveni doar cand vei gasi puterea de a te ocupa de tine, de visele si viata ta! succes!
Nu merita sa suferi sau sa te mai gandesti la el...Daca l'ai fi interesat cu adevarat si daca ar fi fost un barbat serios, ar fi actionat si nu ar fi fugit in bratele alteia!!! Cand vrei pe cineva langa tine faci tot posibilul sa'l ai,,,nicidecum nu te uiti la alta femeie sau la alt barbat...
Am citit cu o atentie povestea ta, speram sa aibe un final fericit, eu sunt de parere ca iubirea nu sufera bariere si poate muta si muntii din loc si daca este iubire adevarata cu siguranta vei stii sa nu o lasi sa moara, nu are sens sa traiesti ca o leguma, cand poti sa fii cu sufletul tau pereche, lasa orgoliul si trufia si vb cu el cu sinceritate, spune-i sentimentele tale, succes.
In viata iubesti o singura data, 95% din populatia planetei traieste in minciuna. Doar 5% sunt intr-o relatie cu marea iubire. Dar noi nu ne gandim niciodata ca acceptand in viata noastra o persoana de dragul unei relatii si pentru faptul ' ca trebuie' si ca 'a venit timpul' nu facem decat sa le legam inima. O singura viata avem, o singura iubire. Gandeste-te ca timpul trece, vei imbatranii si in sufletul tau vei trai cu regret. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa il ceri tu. De ce nu? traim intr-o lume moderna. Este in joc fericirea ta. Nu este un lucru chiar asa greu sa iti ceara sa mergi in Canda. Propunei tu, cheama-l la jumatatea distantei, cumpara doua vereghete si propunei sa se casatoreasca cu tine. Da-i sansa unui ultimatum..............analizeaza-i reactia si ia o decizie matura. Dar fa acest lucru fata in fata...........exista posibilitatea unui refuz si numai asa vei putea trai impacata si iti vei putea continua viata si vei putea realiza daca a fost sau nu pentru tine. Daca accepta pune-l sa faca toate demersurile cat mai repede daca nu, NU MERITA!. Ai grija de tine! Dar daca tu nu mai oferi sansa asta nu vei putea avea o viata linistita niciodata. Si intodeauna exista loc de mai mult........poate ca tocmai distanta a tinut aceasta dragoste...poate daca vei trai cu el 3 luni consecutiv ai sa vezi ca nu este tocmai cum ai visat tu. Noi femeile avem tendinta sa impodobim persoana de langa asemenea unui brad cu zapada pe ramurele, insa vine vremea cand acesta se scutura. Eu am fost casatorita si am crezut ca este marea mea dragoste si am suferit exact asa cum suferi si tu. Acum am o noua relatie de 2 ani si pot sa spun ca fostul nici nu se compara cu actualul. Dragostea este la un alt nivel.................Nimic in viata nu este intamplator, tot raul spre bine...................Te-ai gandit vreodata ca daca ai fi in Canada ai putea suferi mult mai mult, Dumnezeu are grija de fiecare! De aceea spun ca nimic nu este intamplator! Merita sa lupti pentru dragostea ta, de aceea ar trebui sa imi mai dai o sansa la jumatatea drumului si sa ii dai un ultimatum. Succes!.........................Si nu te lasa prada sentimentelor de moment, ia o decizie inteleapta in functie de comportamentul lui:)
Te rog din suflet nu renunta la dragostea ta!!!!! nu merita!!!!! o asemenea dragoste merita ORICE sacrificiu!!!!! Stiu prea bine ce simti dar lasa orgoliul la o parte si vorbiti deschis! s-ar putea sa fie prima si ultima sansa! ITI DORESC DIN SUFLET, SI MA ROG SA AI PARTE DE ACEASTA SANSA SI SA TE BUCURI DE EA!!! SA VA BUCURATI UNUL DE ALTUL!!! Crede-ma iti vorbesc din experienta!!!! TE IMPLORRRRR NU RENUNTA!!!! Si mai ales nu-l lasa sa faca un copil cu cealalta si nu face nici tu asta cu altcineva. Te va lega pentru totdeauna de acel altcineva iar dorinta de a face un copil cu dragostea vietii tale nu va disparea insa pe el situatia il va descuraja si-l va face sa bata in retragere!!! Orgoliul nu are ce sa caute in dragoste!!!
clar o prostie... nu te-a iubit niciodata. a vrut doar o aventura si a avut-o. daca te iubea iti cerea macar de forma sa incerci sa te muti cu el. daca nu ti-a propus nici macar o data asta inseamna ca i-a fost frica ca vei accepta. intalnirile pe internet... hmmm... de cele mai multe ori nu stim unde sa ne oprim. e acel ceva care te atrage... e necunoscutul si misterul. chiar daca va intalniti, dar daca relatia nu poate sa aiba un final fericit, atunci creste in intensitate. noi femeile ne hranim cu iluzii de cele mai multe ori si ne place sa traim drame. daca nu exista, le cream noi, doar sa avem un pic de telenovela in viata. nu il vei uita niciodata, pentru ca nu vrei. pentru ca el reprezinta stropul tau de drama, pentru ca amintirea lui iti hraneste fantezia. iti imaginezi cum ar fi fost daca... si totusi ca femeie sunt mandra de tine ca nu te-ai lasat calcata in picioare si a doua oara, pentru un lucru care nu exista.
Ai o poveste trista,eu am trecut prin acelasi lucru dar nu am ajuns in punctul in care sa ma indragostesc si sa nu mai pot sta fara el pentru ca eram constienta ca nu e posibila o relatie astfel,el nefiind dispus sa plece din tara in care era pentru a veni la mine..motivul invocat de el era ca nu putem sa traim decent din salariile de aici din Romania si imi spunea sa merg eu la el,dar desi vorbeam de cativa ani ca amici si de 2 ani incepuse sa se aprinda ceva nu aveam curajul sa imi las toata viata deoparte si sa incep totul de la 0.Ma bucur ca am stiut cand sa ma opresc pentru ca poate ajungeam in aceeasi situatie...
daca ti-e sortit,atunci sigur te vei mai intalni cu el(nu online);)
pacat..aceasta poveste ma face sa ma gandesc la mine.:-<
nu-mi vine sa cred!!!iubitul meu e tot in canada si stiu cat e de greu la distanta asta, decalajul de fus orar...e un dor ce te mistuie si pe fatsa si pe dos...
Are dreptate Briji daca el nu a fost in stare sa faca acel pas si sa iti spuna sa va mutati impreuna sau macar sa incercati ar fi trebuit sa o faci tu ;).Din cate spui tu acolo cred ca nici el nu a reusit sa te uite ;))lasa orgoliul la o parte si resentimentele si vorbiti deschis Niciodata nu e prea tarziu mai ales pentru 2 persoane ce se iubesc:-*Sa dea Domnu' sa va uneasca destinele din nou:x
o poveste frumoasa....am citit si am plans in acelasi timp....pacat ca sa terminat...sper ca D-zeu sa va lege drumurile iar si de aceasta data sa fie pt totdeauna:*
de ce nu i-ai propus tu sa va mutati impreuna?nu i-ai zis ca ai fi in stare sa renunti la viata ta de pana acuma pt el?
Posteaza comentariu