Poate și pentru că nu mai exista nicio tensiune sexuală între noi, ne priveam fără nicio insinuare. Așa de buni prieteni am fost încât am suferit după pierderea lui atunci când s-a cuplat cu una geloasă, care nu a mai fost de acord cu prietenia noastră.
Atunci n-am înțeles atitudinea ei, și am considerat-o o încuiată. Noi eram prieteni de ani de zile, dacă l-aș fi vrut ca bărbat nu ar mai fi avut ea ocazia să se cupleze cu el, nu? Și totuși el a ales să rărească întâlnirile noastre, pentru ea. În timp prietenia s-a răcit și acum nu mai suntem decât simple cunoștințe. Evident a ales-o pe ea.
Dar iată că după ani am ajuns și eu în aceeași situație. Sunt cumplit de geloasă pe prietena iubitului meu. Și nu știu cum să procedez.
Ei sunt prieteni din studenție, îi leagă multe, au locuit o vreme în același apartament și și-au împărțit bune și rele. Știu toate astea, mi-au povestit amândoi despre relația asta specială a lor și încă de la început știam de prietenia lor. Și totuși asta nu mă împiedică să fiu geloasă. Ea este o femeie foarte frumoasă, senzuală, eu chiar nu pricep de ce e singură și de ce el nu se uită la ea ca la o femeie. Mi-a spus într-o seară că vede în ea doar un camarad.
Nu pot să nu mă compar permanent cu ea, știu că asta vine și dintr-o nesiguranță a mea, dar efectiv în ochii mei ea e cea mai frumoasă. Evident nu i-am spus și lui toate frământările astea ale mele, dar am ajuns ca de fiecare dată când fac ceva să mă gândesc înainte oare ea cum ar face asta, și ce crede el. Mai ales că ea e destul de prezentă în viața noastră, practic suntem cam trei în relația asta, nu doar un cuplu, și după cum v-am zis uneori eu sunt cea care se simte în plus.
Recunosc, cred că am făcut o obsesie pentru ea, și nu e deloc sănătoasă atitudinea asta. Mă tem că astfel nu fac decât să-l pierd pe el cu gelozia mea, dar uite acum sunt plecați împreună într-un soi de deplasare-concediu, pentru că eu n-am reușit să-mi iau liber, iar ea avea nevoie să ajungă în Ungaria pentru câteva zile și-i era frică să conducă singură până acolo. Sunt împreună de o săptămână acolo și eu nu mă pot gândi decât că fac dragoste și-și descoperă iubirea adânc îngropată unul pentru altul. Știu, e absurd, dar nu mă pot împiedica să gândesc astfel.
Învățați-mă cum să fac să fiu mai sigură pe mine, și pe el, dar fără să-i pomenesc despre această gelozie care mă macină? Nu vreau să-l pierd, și nici să-l pun să aleagă între noi, pentru că în secret mi-e teamă că o va alege pe ea. Și mai ales spuneți-mi vă rog ce părere aveți, credeți că e posibilă o astfel de prietenie platonică între un bărbat și o femeie, amândoi tineri și frumoși?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.