El m-a preferat pe mine și credeam că odată cu căsătoria noastră va începe capitolul cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De trei ani avem și o fetiță care este rațiunea mea de a trăi. Între timp ne-am mutat în Franța, unde el a primit un job foarte bun care ne permite să trăim la un nivel mult mai bun.
Totuși, de un an de zile, de când am făcut prima vizită în Algeria, la familia lui, el s-a schimbat în mod ciudat și insistă să ne mutăm acolo cu familia lui. E adevărat că la asta contribuie și faptul că firma la care lucrează el aici, în vest, i-a făcut o propunere cam de nerefuzat de a-l face reprezentant pentru nordul Africii, și asta ar însemna o reală dezvoltare profesională și pentru el, dar mai ales un salt social pentru familia lui de acolo.
Până aici nimic rău, veți zice, mai ales că nicio soție nu cred că ar vrea să stea în calea afirmării bărbatului ei. În plus, în concediul pe care l-am făcut acum un an acolo, mi-a plăcut foarte mult și familia lui și zona în care trăiesc ei.
Principala mea grijă este că odată mutați în Algeria soțul meu va avea mână liberă să practice poligamia. E adevărat că în ultimul timp este tot mai puțin practicată și la ei, dar încă este legală. Iar în acești cinci ani de căsnicie, deși pot spune că am fost cu adevărat fericită, am simțit de câteva ori că soțul meu a avut și alte femei. În Franța amantlâcul se practică cu lejeritate, se tolerează și nu face nimeni un capăt de lume din asta. Ca să-mi păstrez căsnicia am mai închis și eu ochii la anumite semne.