Suntem amândoi la al doilea mariaj și probabil că e firesc să fim mai bănuitori. Amândoi am fost înșelați și am suferit. Totuși am trecut peste asta și am considerat că oamenii merită încrederea mea, mai ales bărbații, așa că am mai făcut o dată pasul ăsta pe care, la divorț, credeam că nu-l voi mai face în veci. Acum, de mai bine de un an de când suntem căsătoriți oficial (am avut o relație de doi ani înainte, fără să fim căsătoriți), simt că a fost o greșeală și că n-ar fi trebuit s-o fac. Mă simt controlată, încorsetată într-o formă de mariaj cum nu credeam că mai există în acest secol și nu știu cum să fac să ies din ea cât mai onorabil. Soțul meu îmi urmărește și-mi cunoaște practic toate mișcările pe care le fac pe Internet sau pe telefon.
El e IT-ist și nu e mare lucru pentru el să instaleze programe de monitorizare pe laptopul pe care-l folosesc. N-am știut asta și nici el nu mi-a confirmat vreodată, însă sunt atât de multe coincidențe și lucruri stranii care se petrec în cuplul nostru de la o vreme încât numai asta trebuie să fie explicația. Sunt discuții pe care nu le-am purtat cu el, ci cu prieteni, online, și pe care el le știe cumva, și s-a dat de gol fără să vrea că le știe. Apoi știe permanent unde mă aflu și ce program am, deși nu-l anunț întotdeauna. Știe cu cine am vorbit la telefon și când.
L-am confruntat cu întrebările astea în urmă cu câteva luni, dar nu a recunoscut. Însă de atunci, straniu lucru, nu se mai ascunde, e ca și când am fi avut o discuție despre asta și am fi convenit împreună că eu sunt de acord cu practica asta. Dar nu sunt. I-am și spus că nu fac nimic rău, nu-l înșel, nici nu-mi trece prin cap că voi face asta după ce am suferit atâta fiind înșelată, însă consider că fiecare om trebuie să aibă un minim de privacy chiar și într-o căsnicie. Fiecare avem dreptul la intimitatea noastră, la gândurile și spațiul nostru personal chiar dacă suntem jumătățile aceluiași întreg.
Sunt șocată de atitudinea lui și de controlul draconic la care mă supune și nu sunt capabilă să iau o decizie fermă care să mă scoată din acest cerc vicios. Am ajuns să scriu acest email de la un Internet café și chiar și așa mi se pare că el ar putea afla și asta. Oare am ajuns paranoică?
De fapt știu de ce mi-e teamă mai exact. Mi-e teamă că un astfel de om, care a recurs la un astfel de control asupra mea, este de fapt bolnav și dacă ar află că vreau să divorțez ar putea să recurgă la gesturi și mai dubioase. Mă tem să contactez un avocat și să-l rog să se ocupe de divorț.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Soțul meu îmi supraveghează emailurile și telefoanele"
Suntem amândoi la al doilea mariaj și probabil că e firesc să fim mai bănuitori. Amândoi am fost înșelați și am suferit. Totuși am trecut peste asta și am considerat că oamenii merită încrederea mea, mai ales bărbații, așa că am mai făcut o dată pasul ăsta pe care, la divorț, credeam că nu-l voi mai face în veci
Comentarii (4)
Sa nu crezi ca exista oameni care sa nu aiba banuieli asupra celuilalt intr-un cuplu. Sipe buna dreptate. Trebuie sa recunosti ca exista momente in viata in care esti supusa unor tiruri continue sau nu, asupra integritatii tale morale. Stii de la cine sunt, asa ca ferestete. Dar ceea ce ne intereseaza aici este - de ce exista "gelozia", cand cel de langa tine nu ar trebui sa reactioneze astfel, fie ca este adevarata banuiala fie ca nu, mai ales daca el nu are nici o posibilitate fizica de a te urmari continuu, sau de a afla de la martori indiscreti despre activitatile tale.( Atentie, si un zambet aruncat in fuga unui tert actioneaza asupra jumatatii tale). Este foarte simplu: in cazul in care va iubiti cu adevarat , se creaza o legatura telepatica, greu sesizabila, care la un moment dat ne face sa zambim sau sa ne intristam, functie de activitatile celuilalt. De ce oare se spune ca cei doi sunt uniti, fac o entitate, familie etc. nou. Tocmai prin iubirea suprema umana, cu componenta empatic-telepaticain dublu sens. Acestea sunt adevaruri ce ar trebui sa ne puna pe ganduri, in cazul unei legaturi aparent trainice, dar cu scapari vinovate sau nu. cauta la tine intai eventualele probleme, si fii atenta sa nu pierzi esenta- iubirea, din cauze in aparenta fara urmari. Cu respect pentru IUBIRE=DUMNEZEU Scurtu Sorin I
Trebuie sa admitem ca fiecare din noi, avem o curiozitate nativa. Fiecare ne-o satisfacem, uzând sau nu, de valori sau nonvalori moarale. De cele mai multe ori, cei care duc la extrem ''curiozitatea'', care in esenta e dorinta de-a controla, sunt persoane nemultumite de propria persoana. E o regula, nescrisa ce-i drept-''unde-i iubire curata, nu poti imbratisa teama, indoiala, nu poti cere nimic, niciodata. Totul ti se ofera'' Faptic, ce-i de facut?! Cum spus-a si antevorbitorul meu: discutie la rece, apoi in functie de termenii finali, o imbratisare sau o intalnire la tribunal. Daca intr-adevar, e asa cum ai descris, e clar ca n-are sens sa stai alaturi de un om ce-ti limiteaza dezvoltarea, un om ce-ti suprima un drept fundmental. Numai bine!
Unul proverb care imi place este : " Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face . "Nu cred ca acestui domn i-ar place sa fie urmarit la fiecare pas . Ar trebui incercat , sa-si dea seama ce inseamna aceasta . Cum poate cineva sa traiasca langa o persoana in care nu are incredere ? Unde este respectul fata de propria persoana si fata de ceilalti ?
gelozia e un sentiment destul de periculos, iar faptul ca te urmareste denota un om slab si supus greselii (pe el se urmareste oare? ) nu e o regula ca va deveni capabil de gesturi extreme, insa e bine ca iei in serios aceasta situatie (putina preventie nu strica, insa nici exagerata cum e a lui) cred ca intai ar trebui sa te convingi ca esti urmarita, iar pt asta poti apela la cineva care se pricepe in domeniu si iti va spune imediat daca in laptopul sau telefonul tau sunt programe dubioase instalate. daca este asa, atunci este momentul unei discutii serioase cu cartile pe fata, iar daca nici asa nu se schimba nimic in bine si simti ca nu mai e nici o sansa, poti cere ajutorul unui avocat.
Posteaza comentariu