Suntem o familie normală, de altfel, și conviețuim destul de bine de aproape zece ani de când suntem împreună.
Sunt însă unele lucruri care mă deranjează, și parcă tot mai mult cu trecerea timpului. Nu știu care dintre noi a devenit mai intolerant. Deși trebuie să admit că până acum ceva timp nu avusesem niciodată o conversație despre homosexualitate în familie, deci nu pot fi sigură dacă el avea aceeași părere și înainte sau a căpătat-o de curând. Cert este că se manifestă vehement împotriva homosexualilor, ba chiar a participat la un miting anul trecut împotriva lor, organizat de ceva organizație creștină... în fine. Am aflat de asta când voia să ia și copilul cu el la manifestație, spunând că e vorba despre un protest pentru apărarea familiei tradiționale, și că toată lumea merge cu copiii acolo. Nu am fost de acord, evident, să-mi ducă copilul la un protest și să-mi pățească cine știe ce, așa că s-a dus singur.
După asta ori l-am observat eu mai atent, ori el a început să se declare tot mai deranjat de homosexuali. Poate și pentru că se vorbește mai des în spațiul public despre cuplurile de același sex. Cert e că are poziții foarte radicale – în concordanță cu biserica, desigur – față de homosexualitate, familii de homosexuali, căsătoria între persoane de același sex sau adopția în astfel de familii. Pe scurt, mă limitez la atât, pentru că limbajul lui e mult mai dur, și trebuie să recunosc că nu numai că mă deranjează, dar mă și sperie oarecum. Nu știam că trăiesc cu cineva atât de intolerant.
Întâmplarea – sau soarta – face că avem o vecină lesbiană. Eu am bănuit mereu asta, dar ea niciodată nu s-a afișat ca atare. Însă de vreun an trăieste, se pare, o frumoasă poveste de dragoste cu o femeie, divorțată, mama unui copil. Împreună formează o familie foarte frumoasă, cu care eu una sunt mândră că mă învecinez. Soțul meu nu a știut sau nu a vrut să vadă asta până la un moment dat, când a început pur și simplu să le vorbească de rău pe fete, față de mine.
M-am mirat la început pentru că știam că uneori băiatul nostru se juca cu fata femeii care e iubita vecinei, în parcul de lângă bloc, iar soțul meu a intrat în vorbă chiar de câteva ori cu mama fetei. O vreme am preferat să ignor acest nou aspect al vieții noastre, homofobia soțului meu, însă nu am putut să o mai fac după ce vecina mi-a atras atenția, la un moment dat, timid, că soțul meu o hărțuiește pe ... iubita ei.
© Copyright: depositphotos
Poveste adevărată. „Soțul meu este homofob, dar visează la o partidă de sex cu lesbiene“
Soțul meu este credincios. Merge regulat la biserică, mai ratează liturghiile, dar în general se ține de „litera bibliei”. I-am înțeles și tolerat această latură, pentru că și el a tolerat lipsa mea de aplecare către cele sfinte.
Posteaza comentariu