Prin urmare, mi-am acceptat viaţa aşa cum e, de dragul lui. Am jurat acum zece ani să fim împreună până ce moartea ne va despărţi, şi eu cred în jurămintele făcute. Totuşi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, lipsa unui copil, pe mine cel puțin mă afectează, chiar dacă relația mea cu Viorel este una foarte bună în rest. Când am aflat că nu putem avea copii aveam 25 de ani. Acum am trecut pragul de 30 împreună, dar ne desparte cealaltă femeie care s-a insinuat în viaţa noastră, împreună cu copilul lor.
Da, de vreo cinci ani Viorel are o amantă. N-am aflat decât în urmă cu doi, când ea a născut o fetiţă. Atunci el a venit acasă transfigurat de fericire, cum nu-l mai văzusem aproape niciodată (poate la nunta noastră, dar nu sunt sigură că e vorba despre acelaşi gen de fericire). Şi acest moment de fericire pentru el a fost momentul şoc pentru mine. În fapt, a fost un moment de slăbiciune pentru amândoi: el nu mi-ar fi spus probabil niciodată că e încurcat cu alta dacă nu ar fi fost emoţionat de copil. Eu am avut atunci impulsul pe care l-am regretat, de a-i cere să plece din casa noastră. A plecat pentru câteva zile, dar s-a întors. Mi-a spus că a dormit la un prieten comun şi că a reflectat la situaţie. Că nu putea să dea cu piciorul vieţii noastre, dar că acum, fiind la mijloc şi un copil, nu o va putea abandona nici pe ea. Practic mi-a cerut să accept poligamia.
În acele zile, cât am stat despărţiţi, şi eu mă rugam să se deschidă uşa şi să se întoarcă la mine. Cu orice preţ. Mi-era groază că-l voi pierde, dar şi teamă că viaţa mea n-ar fi decât o continuă otravă, dacă se va întoarce. Cu gândul că el va fi cu ea şi cu copilul lor, atunci când va pleca de lângă mine. Odată ce eşti înşelată, chiar şi o singură dată, nu vei mai fi sigură pe tine şi pe relaţia cu acel bărbat niciodată.
Ne-am împăcat, totuşi, fără să facem promisiuni. Ar fi fost inutil să-i cer să renunţe la relaţia cu ea, atâta vreme cât el mi-a spus că vrea să se implice în viaţa copilului. Cum aş fi putut să-mi închipui că ducându-se la copil nu se va uita de fapt la ea ca la iubita lui?
Cu aceste limite am acceptat până la urmă să-l împart pe Viorel cu cealaltă femeie şi cu copilul ei.
Lucrurile aveau să se complice din momentul în care şi ea a aflat că eu ştiu, şi nu s-a mai sfiit să-l sune, şi în momentele în care, teoretic, el trebuia să-mi aparţină. Sub pretexul diverselor nevoi pentru copil, şi profitând de slăbiciunea lui pentru asta, serile noastre se întrerupeau de multe ori în primele luni de viaţă a fiicei soţului meu: ba pentru colici, ba pentru că s-au terminat pampersii, laptele sau că avea temperatură.
La început Viorel se simţea uşor stingherit faţă de mine, pentru că evident înţelegeam unde se duce. Apoi lucrurile au intrat în rutină şi nici măcar nu s-a mai sfiit. Era de la sine înţeles că trebuia să meargă cu ea la medic, că trebuia să o ajute să facă piaţa şi tot felul de lucruri casnice.
În toată povestea asta am avut de partea mea, deşi nu am judecat niciodată lucrurile în maniera asta, şi pe mama, şi pe soacra mea. Ambele femei m-au susţinut, deşi la un moment dat credeam că mama lui avea să "trădeze" cauza de dragul primei ei nepoţele. N-a fost aşa. Ambele mame au încercat să-l determine pe Viorel să aleagă mai clar casa în care va rămâne. Din păcate el nu s-a decis nici acum. Teoretic, spune că nu vrea să renunţe la căsnicia noastră, dar câteodată şi eu mă întreb, de ce? Până la urmă, privind lucrurile din perspectiva normalităţii, cea care ar trebui să facă un pas într-o parte aş fi eu, şi să-i las pe ei să formeze o familie adevărată, nu? Aşa mi-a spus o prietenă. Că până la urmă asta ar fi rezolvarea. Aş fi mai liniştită, n-aş mai suferi.
Mi-e greu, mă doare sufletul numai la gândul că aş putea să trăiesc fără el. Dar dacă totuşi asta e soluţia? Mă gândesc cum va fi când copilul va creşte şi eventual Viorel va dori să ne şi cunoaştem. Ce-i va spune? Ce-i voi spune eu fiicei lui? De ce sunt eu soţia tatălui ei şi nu mama ei? Ce vină are copilul ăla pentru păcatele noastre?
Nota redacţiei. Această este o poveste de viațîă. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Soţul meu are un copil cu amanta!"
Suntem căsătoriţi de zece ani şi nu putem avea copii din cauza unei incompatibilităţi rar întâlnite. Am înţeles asta din primii ani, apoi ne-au confirmat-o şi medicii în câteva rânduri. Am pierdut orice speranţă, iar de înfiat, Viorel nu doreşte.
Comentarii (19)
Miruna-probabil vaceasta situatie e convenabila pt toti,prietena ta are ce si-a dorit sotul e tata,amantul taticut,probleme nu sant ...tu sustii ca sotul banuieste ceva,dar nu e sigur nu ti se pare ciudat ?cu un test DNA se poate rezolva banuiala dar nu cred ca e convenabil pt niciunul di ei.Chiar daca ea are copil cu amantul e de apreciat deoarece dupa 10 ani de asteptare...miracolul unei noi vieti s-a inplinit
am o prietena care timp de 10ani nu a avut copiii,s-a iubit cu cel mai bun prieten al sotului ei,RAZVANEL, si a facut un baietel.sotul banuieste ca nu este al lui,amantul stie ca este al lui--dar ei nici nu-i pasa,bine ca are un copil !astfel sotul nu se va mai gandi sa dea divort.(este genul de casnicie---el cu banii,ea cu traiul bun,fara dragoste )sotul stie ca ceva nu este in regula,dar HOTUL NEPRINS,ESTE NEGUSTOR CINSTIT!
Silvana te rog sa ma contactezi pe adresa mea de mesenger mariana79sandea
Eu cred ca ar trebui sa-l scoti din viata ta,oricat de dificil ar parea sa traiesti fara el.Incearca sa .ti vezi de viata ta.Cu siguranta in viata ta va aparea un barbat care va sti sa te aprecieze si langa care vei fi cu adevarat fericita.Nu ai de ce sa stai langa cineva,pe care trebuie sa .l imparti cu alta femeie.
Apreciez atitudinea ta de persoana foarte calculata ,stapana pe propriile sentimente si ami permit sa comentez dupa ce am citit destul de bine ceea ce ai scris .Situatia cred ca e diferita pentru cel care o traieste ,iar noi cei din afara putem sa o vedem cu alti ochi si sa dam sfaturi dupa bunul plac,uneori doar asa din impuls ca sa fie postat raspunsul.Oare te-ai intrebat de ce s-a antors la tine?nu cred ca din comoditate..daca era sa asi doreasca o alta familie cu amanta nu ar fi ezitat sa se antoarca spunandu-ti ca nu vrea sa dea cu piciorul casniciei voastre.Cealalta la randul ei nu vrea sa piarda prezenta costanta a tatalui langa fetita ca daca antradevar ar exista ceva mai mult intre ei cred ca tu ai ramane deoparte.Sotul tau nu vrea sa te andeparteze,dar dragostea unui copil e total diferita de cea pentru o femeie,asa ca se simte responsabil100%fata de aceasta fetita si nicidecum fata de mamanta daca a decis sa ramana cu tine...
Cred ca aceste comentarii de dinaintea mea te-au determinat sa iei o hotarare,pt ca e momentul sa actionezi ,fiind vorba totusi de viata si fericirea ta.Nu e momentul ca,din comoditate sa lasi viata sa treaca pe langa tine ,fara a simti emotia de a fi mama,e ceva greu de descris in cuvinte,ceea ce simti ,dupa ce dai nastere propriului tau copil.Paraseste-l si fii fericita alaturi de altcineva.Bafta!
draga mea, am fost în situatia de a nu putea face un copil, dar dupa 15 ani de casnicie a aparut. În cei 15 ani sotul meu nici o data nu si-a dorit copii cu altcineva, nu a vrut sa infiem, nu mi-a reprosat ca nu pot sa-i daruiesc un urmas. Cred ca m-a iubit asa cum eram și m-a respectat. Sotul tau cred ca a fost un egoist si mai cred ca vei suferi tot timpul. Mai bine ai încerca sa faci ceva cu viata ta sa-ți fie TIE bine caci vad ca lui îi este. Mult noroc si să-ți dea Dumnezeu fericire.
e greu sa fii inselata de sotul tau am trecut prin asa ceva renunta la el si iao dela inceput esti tinara bafta
Pleaca din viata lui ! Construieste-ti tu o noua viata!
e greu pentru tine,dar e de fapt greu pentru toti, si pe masura ce copilul creste va fii tot mai greu, dar dintre toti doar tu ratezi sansa de a ti reface viata, alaturi de un om care ar vrea ca impreuna sa adoptati un copil si sa te ajute sa te-mplinesti si ca mama si nu e corect ca de dragul lui sa ratezi sansa de a trai, ca ceea ce faci tu acum e tortura si sincer cred ca asta nu e viata, si daca prietena ta te-a sfatuit sa te retragi e poate cea mai buna cale, bafta si ai grija de tine, el daca a facu ce a facut sincer nu te iubeste!
Scuza-ma ca iti spun asa direct dar este pura prostie sa mai stai cu el; cum sa mai stai cu om care stii ca te-a inselat si va face asta in continuare? Tu ce esti? carpa lui de sters? din cauza unor femei ca voi isi permit toti imputitii de romani de care mi-e sila sa isi bata joc/insele/etc iubitele/sotiile, pentru ca li se permite de unele ca voi, cu iq-ul prea mic, ca sa nu va jignesc! Cum sa iubesti pe cineva care iti distruge stima de sine, nu te respecta, te inseala..etc? nu poate face copii cu tine si vrea? va despartiti si gata...dar tu, ramai in continuare langa el ca sa nu ai nimic toata viata! bravo, ai ales excelent!
acum ai ajuns tu pe postul de amanta si ea pe postul de nevasta!e usor de vorbit ,dar pacatul nu este al tau.tu nu ai tradat relatia .el mergand la ea a gresit insa dupa cum ai povestit nu regreta si nu vrea sa indrepte lucrurile!eu zic ca povestea voastra de dragoste s/a terminat de mult si nu cred ca mai poate renaste ,ai acceptat sa traiesti fara iubire cind ai acceptat/o pe cealalta!curaj.aida
Intotdeauna ea o sa fie pe primul plan..Sa fii sigura ca din momentul in care s-a nascut copilul tu deja ai decazut! Nu vei mai fi asa de importanta pentru el pe langa iubita si copil ! ..Think twice...Chiar meriti o astfel de viata ?
Din aceeasi "cretina"experienta iti spun: RENUNTA LA EL si traieste-ti viata! Eu am gresit insistand, mai mult si cu niste FIV-uri, care m-au terminat psihic si m-au distrus fizic. Cu un altul ai sansa sa fi si compatibila...poti avea copilul tau si implicit o viata in doi...tu si copilul... Esti inca tanara. Cu varsta vin din ce in ce mai multe regrete!
Tipic barbatilor.. Trebuia sa se gandeasca inainte sa o faca. Mai, vreau un copil, fac unul cu femeia asta si renunt la casnicie. El acuma nu stie ce sa faca pentru ca nu a judecat lucrurile inainte. Parerea mea este sa nu faci si tu la fel. Daca el a gresit, nu trebuie sa faci si tu la fel. O femeie cu capul pe umeri merge mai departe. Eu in locul tau as infia o fetita. O sa il doara asta, insa nu va avea ce zice, pana la urma e alegerea ta. Il pui sa aleaga daca va vrea sa te ajute sa o cresteti impreuna. Daca nu, o faci singura si te mai ajuta mama lui si mama ta. Pana la urma rostul omului pe pamant este sa se reproduca si gandeste'te la cate suflete nu au parinti.. Femeia seculului 21 se descurca CU sau FARA barbat. Bafta!
http://www.originals.ro/adidasi-haine-accesorii-ads.php?cid=10638
eu una daca nu as avea un copil cu el nu as mai sta nici 5 minute cu el .stiind care este situatia dintre voi dc sa dus la alta nu merita sa iti irosesti viata cu un astfel de om .TU NU MERITI FERICIRE DEPLINA ?el o are tu dc nu ?stai linistita timpul vindeca tot. lui iar conveni sa faci acelasi lucru nu prea cred.pana la urma o sa aleaga fetita pt ca e copilul lui asa cred si eu incearca sa faci un copil daca til doresti asa de mult succes in continuare
esti proasta de bubui deci vreau sa zic ca m-am enervat nebuneste cand am citit povestea ta cum poti sa suporti , ai zis ca e o incompabilitate intre voi , nu ca ai tu o problema , fa un copil cu altcineva ,el nu te merita , si nici tu nu meriti sa stai singura gandeste-te ce vei face mai incolo acea femeie il va avea in mare parte pe viorel si pe fetita sa , ea va fi inplinita dar tu ce oo sa faci? nu il mai ai pe el in totalitate si nici un copil . se pare ca relatia voastra a ajuns la sfarsit de drum . doar daca nu cumva iti place sa suferi si sa nu aiba cine sa te aline . daca problema este la tine adopta un copil mic si traieste-ti viata ,nu cred ca ar mai avea tupeul sa iti zica ca nu poti sa ai si tu un sufletel la care sa tii si sa il iubesti dupa ce a facut el . asta e parerea mea sper sa o asculti .
Este o situatie tare dificila si nu sant eu in masura sa-ti dau sfaturi, dar ma gandesc la un singur lucru. Ai spus ca nu ati putut avea copii din cauza unei incompatibilitati, intre tine si el! Ce varsta ai? Nu crezi ca ai putea inca sa gasesti un barbat cu care esti compatibila si ai si tu o fetita sau un baiat al tau care sa-ti aduca fericire si o viata de familie adevarata? Ce te impiedica pe tine sa ai un copil, in afara de incompatibilitatea cu un barbat care si-a gasit fericirea de a fi tatic cu alta femeie? Poate ar trebui sa incerci sa faci un copil, chiar daca prin insemantare artificiala cu un alt donator decat sotul tau! Fericirea de a fi mama o sa te indrume spre alte decizii decat sa imparti viata cu...cealalta familie a sotului tau!
Posteaza comentariu