Poveste adevărată: "Socrii mei mă vor văduvă până la moarte decât recăsătorită"

Am rămas văduvă la numai 26 de ani, după ce soțul meu a fost victima unui accident de muncă. Pentru că eu eram fără serviciu atunci, cu doi copii mici, am preferat să rămân în casa socrilor mei, alături de care trăiam și cu soțul meu.

Ne înțelegeam bine, nu avusesem niciodată probleme cu ei, iar după moartea lui am continuat să fim o familie. Ca și când ar fi fost părinții mei, pe care de altfel i-am pierdut de mică.

Așa au trecut patru ani. Copiii mei au acum 10 și 12 ani, iar eu simt că trăiesc din nou, de când îl cunosc pe Dan, primul bărbat din viața mea de ...văduvă. L-am cunoscut la serviciu și mi-a fost greu să-l accept, deși el îmi făcea curte demult.

Pentru că multă vreme i-am comparat pe toți cu Florin, fostul meu soț, mi-a fost imposibil să mă apropii de altcineva în timpul ăsta.

Asta m-a ferit și de discuțiile pe care le am acum cu socrii mei. La care evident nu mă așteptam. De când am început să ies cu Dan am început să nu mai fiu nora lor și mama cea mai bună pentru nepoții lor. Brusc am început să devin o stricată. Ceea ce e nedrept.
În special soacra mea, care de când a murit Florin a luat-o pe calea bisericii și a devenit o habotnică, a ajuns să mă blesteme că o să-mi facă farmece ca să nu mai am parte de niciun bărbat până la moarte.

Socrul meu e mai pragmatic. El s-a apucat să mă dea în judecată și să ceară custodia copiilor, când a aflat că aș vrea să mă mut din casa lor. Abia acum am ajuns să realizez situația ingrată în care mă aflu.
Să locuiesc practic în gospodăria lor, în care și eu am muncit în ultimii 12 ani din viață, și la care nu am niciun drept, dacă am de gând să devin o „stricată” și să-mi refac viața cu altul.