De altfel stilul meu la femei e cu totul diferit de al lui, dacă se poate vorbi despre așa ceva în termenii ăștia. El este mai cuceritor și nestratornic. Mie îmi place să explorez mai mult înainte de a mă stabili la o femeie, dar atunci când o fac e pentru mai mult timp.
Cu actuala mea prietenă, însă, lucrurile au evoluat neașteptat și pentru mine. Ea l-a cunoscut pe el într-o seară, într-un club. Erau amândoi cam amețiți și au ajuns, cumva, la ea acasă. Dimineața el a plecat fără s-o trezească, cum îi stă în caracter și a crezut că asta a fost. La ceva timp după eu m-am trezit pe Facebook cu un mesaj de la ea, din care n-am înțeles nimic. Evident, mă confundase. I-am răspuns în doi peri și totuși am legat cumva o conversație care m-a amuzat.
Însă bănuiam că la mijloc e o confuzie, așa că l-am întrebat pe fratele meu dacă o cunoaște.
Pentru că totuși conversațiile noastre începuseră să se înmulțească și fata a început să-mi placă, am insistat pe lângă el să-mi spună cinstit dacă chiar nu a fost ceva mai mult între ei. Mi-a jurat că nu știe, că era prea beat, dar că crede că nu, pentru că de regulă când bea atâta nu mai poate să facă și sex. Așa că l-am crezut. Și am mers mai departe cu ea, profitând, recunosc, de avantajul oferit de fratele meu.
Trebuie să admit că a fost o măgărie din partea mea să fac asta, să o las să creadă că sunt cel din club, și să profit de asta, dar mă îndrăgostisem. Am o scuză. Mă roade, totuși chestia asta, că ea crede că în noaptea aia în care s-au cunoscut au făcut sex, iar fratele meu spune că nu. Bine, asta știu doar eu, nu i-am dezvăluit niciodată adevărul, nici el nu a spus nimic. Și așa au trecut câteva luni de când suntem iubiți oficial.
În curând va veni și momentul în care va trebui să i-l prezint pe fratele meu și mărturisesc că am emoții. De fapt nu știu dacă mi-e frică de faptul că ea va deveni bănuitoare sau dacă el nu-și va da seama că de fapt o place și că ar vrea s-o mai „distreze” din când în când. Știu, astea sunt semne de gelozie, generate de faptul că o iubesc, mi se întâmplă cumva după multă vreme să mă leg mai profund de cineva, și deși nu am niciun motiv să-mi bănuiesc fratele de o asemenea mojicie, mă apasă faptul că ne aflăm într-o conjunctură aparte, în care eu sunt singurul depozitar al adevărului celor doi. Ea nu știe că eu nu sunt acela din prima noapte, el nu știe că au făcut sex, sau poate că mă menajează pe mine... cert e că mă tot frământ în cercul ăsta și nu știu cum să ies din el.
Dacă-i mărturisesc ei adevărul cred că o voi pierde. Ce femeie ar accepta asta? Dacă el a fost franc și a plecat după noaptea aia, eu sunt mai vinovat că am mințit-o tot timpul, nu? Deci cel care va pierde voi fi eu. Pe de altă parte, nici să trec peste asta și să uit nu pot, se pare. Pur și simplu nu știu cum să procedez.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Posteaza comentariu