Poveste adevărată: "Mi-am pierdut soţul la o petrecere de swingeri"

Fostul meu soţ făcea un titlu de glorie din fidelitatea lui. Fuseseră câteva ocazii în care discutasem despre diverse cupluri care s-au înşelat şi el mă asigura că el niciodată n-ar putea, bla, bla. Asta a fost în primii cinci ani de căsnicie.

Când am împlinit eu 30 de ani el m-a întrebat ce mi-aş dori să primesc, pentru că după  ce eşti împreună cu un om un cincinal i-ai cam făcut toate cadourile posibile. Sunt atâtea aniversări, onomastice, Paşte, Crăciun, mărţişor, Dragobete etc. Eu i-am zis în glumă că mi-aş dori un vibrator, dar substratul era destul de serios. Pentru că sincer simţeam nevoia de condimentare a situaţiei din dormitor, care trena de mai bine de un an.

Nu că nu făceam sex - făceam destul de rar oricum - dar devenise ca un soi de spălat pe dinţi, parcă o făceam aşa profilactic. Mie una, recunosc, îmi place sexul, şi până la acel moment îi fusesem fidelă lui. Nu ştiu de ce, poate pentru că nu se ivise ocazia. Nu-mi pusesem niciodată de fapt întrebarea dacă aş fi sau nu fidelă din principiu, pentru că eu consider că nu poţi spune niciodată niciodată....

La răspunsul cu vibratorul nu se aştepta, aşa că a cam rămas cu gura căscată. Apoi au început nişte apropouri destul de transparente, despre eventualitatea – deloc credibilă pentru el – ca să nu mai fiu satisfăcută în pat, dar cum, dar vai? I-am spus că nu se pune aşa problema, că în pat ne putem juca şi cu diverse ustensile menite să sporească plăcerea amândurora etc. N-am prea avut succes, pentru că el considera că un vibrator este o concurenţă pentru el, nicidecum un plus de plăcere pentru mine. Prin urmare am lăsat baltă subiectul. Nu ştiam atunci ce ar fi zis dacă i-aş fi cerut un sex în 3 de ziua mea. Drept să spun nici nu-mi amintesc exact ce cadou mi-a luat până la ură, oricum cred că s-a ferit cât a putut de orice simbol falic.

Apoi s-a întâmplat să cunosc într-o împrejurare oarecare un tip foarte interesant. Cu zece ani mai mare decât mine, un tip erudit, cu care mi-a făcut plăcere să vorbesc şi să petrec timpul. Din ce în ce mai mult. Admit că din start am fost atrasă de el sexual. Are un şarm şi o virilitate incredibile. În plus sexul cu el mi-a arătat tot ce lipsea în anii ăştia. Aşa că da, recunosc, am început să-mi înşel soţul. Ştiu, o să sare toate virtuoasele de pe aici cu gura, că sunt o curvă şi tot aşa. N-o să mă obosesc să răspund, pentru că nu consider că e treaba nimănui să judece pe altul, câtă vreme nu ajunge în locul lui. Aş vrea să văd şi eu femeia aia care va refuza un bărbat atrăgător atunci când acasă ciorba e călâie.

Desigur, se poate pune problema de ce nu am divorţat atunci? Nu am un răspuns. Pur şi simplu nu consideram că făceam ceva rău, şi nici nu voiam să-i stric cumva viaţa soţului. În afară de plictiseala din dormitor, viaţa noastră în comun nu mă deranja cu nimic.

În fine, cu acest bărbat, cu care am o relaţie extraconjugală de aproape un an am ajuns şi într-un club de swing. Era pentru prima dată în viaţa mea când vedeam oameni atât de deschişi la minte, prin urmare m-am simţit cumva acasă. Nu s-a întâmplat o singură dată. Am luat-o la început cu un sex în trei, care mi s-a părut fabulos. Apoi am mers într-un week-end cu încă un cuplu şi a fost la fel de neaşteptat.

În mijlocul acestei furtuni de senzaţii pe care o trăiam i-am propus şi soţului să facem sex cu încă cineva. M-a privit ca pe o ciumată şi singurul lucru pe care l-a repetat aproape obsesiv în discuţia aia a fost să-i spun de unde mi-a venit ideea asta? Evident dacă ar fi acceptat i-aş fi propus s-o facem cu amantul meu, care n-ar fi avut nicio problemă cu asta, dar am lăsat-o baltă, la fel ca şi cu vibratorul, şi m-am resemnat. Însă de la discuţia asta ne-am cam răcit.

Întâlnirea şocantă cu el a avut loc la nici două luni după discuţia cu pricina, când am mers la o petrecere cu swingeri într-un club. Am fost şocaţi de fapt amândoi, pentru că fiecare ştia că celălalt e plecat din oraş cu job-ul. A fost ca în filmele cu proşti. Evident că s-a dus dracu şi plăcerea şi seara. El susţine că a mers acolo ca să vadă despre ce e vorba şi de ce vreau eu asta. Evident o minciună sfruntată. Dacă ar fi vrut să vadă ar fi acceptat să o facem împreună, aşa cum i-am sugerat. Tot insista că a fost o tâmpenie şi că nu trebuie să ne despărţim.

N-am de unde să ştiu, evident, dacă o făcea cu mult înaintea mea sau nu, dar pentru mine a fost suficient ca să-mi dau seama că mă minţea. Desigur că şi eu l-am minţit, dar cumva am încercat mereu să-i dau semnale că ceva nu funcţionează la noi, şi să-i propun alternative. El a preferat tot timpul să ascundă gunoiul sub preş şi să se prefacă că totul e ok. După nişte discuţii interminabile şi destul de neplăcute am decis să divorţăm la notar şi să încheiem un capitol în care de fapt nimeni nu ştie cât de sincer a fost celălalt. Ştiu că sună ciudat, iar în mintea unora swing-ul e ... lucrarea diavolului, dar eu una prefer o relaţie deschisă ca asta, la vedere, decât un înşelat sordid pe ascuns.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.