Anul trecut am avut o perioadă de câteva luni în care am stat la pat, internată, iar medicii credeau că nu voi supraviețui. El mi-a fost alături, singurul om din viața mea care mi-a fost alături în condițiile în care propria familie mă cam uitase, și boala asta ne-a apropiat. Eram prieteni dinainte, camarazi mai degrabă, dar pe timpul bolii am confundat prietenia cu iubirea și am acceptat să ne căsătorim. Nu știu ce a fost în capul meu, probabil că-mi luase Dumnezeu și mințile, pe lângă faptul că era să-mi pierd picioarele. Dar el, ce a fost în capul lui?
Apoi am supraviețuit miraculos acestei boli parșive și m-am restabilit.
Acum două săptămâni l-am părăsit și m-am mutat înapoi cu părinții mei. Nu mă înțeleg nici cu ei prea bine, dar măcar nu sunt silită să trăiesc o viață în care nu sunt eu. Problema e că el îmi trimite zeci de sms-uri și email-uri, mă sună și mă amenință că se sinucide dacă nu mă întorc la el. Iar eu mă simt cumplit de vinovată pentru asta. Pentru faptul că el a fost lângă mine la greu, iar eu l-am părăsit când mi-a fost bine, și pentru că de fapt nu pot să-l iubesc. Așa cum poate că merită. Dar de alta.
E un om bun, nu am ce să-i reproșez, decât poate faptul că e prea pătimaș, prea afectuos, prea insistent să-ți ofere totul când de fapt tu nu îi ceri nimic. Iar acest stil insinunat și dulceag și îndatoritor te obligă, te face să te simți silit să fii drăguț cu el, chiar dacă poate îți e indiferent în realitate. Ce mai, e un om foarte obositor din punctul ăsta de vedere, prea insistent, prea acaparator. Nu poți respira în preajma lui pentru că nu te lasă s-o faci, ar vrea s-o facă el pentru tine.
Cum să fac, cum să procedez ca să îi explic mai bine toate astea – pe care de altfel i le-am spus, dar nu vrea să le audă - și să mă pot simți și eu om, nu un monstru, că i-am întors spatele. Pentru mine e clar că viața mea nu este alături de el, pentru că mi-aș bate joc și de mine și de el. Nu are rost să mă chinui în căsnicia asta doar din recunoștință. Ce mă sfătuiți să fac?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.