Anul trecut am avut o perioadă de câteva luni în care am stat la pat, internată, iar medicii credeau că nu voi supraviețui. El mi-a fost alături, singurul om din viața mea care mi-a fost alături în condițiile în care propria familie mă cam uitase, și boala asta ne-a apropiat. Eram prieteni dinainte, camarazi mai degrabă, dar pe timpul bolii am confundat prietenia cu iubirea și am acceptat să ne căsătorim. Nu știu ce a fost în capul meu, probabil că-mi luase Dumnezeu și mințile, pe lângă faptul că era să-mi pierd picioarele. Dar el, ce a fost în capul lui?
Apoi am supraviețuit miraculos acestei boli parșive și m-am restabilit.
Acum două săptămâni l-am părăsit și m-am mutat înapoi cu părinții mei. Nu mă înțeleg nici cu ei prea bine, dar măcar nu sunt silită să trăiesc o viață în care nu sunt eu. Problema e că el îmi trimite zeci de sms-uri și email-uri, mă sună și mă amenință că se sinucide dacă nu mă întorc la el. Iar eu mă simt cumplit de vinovată pentru asta. Pentru faptul că el a fost lângă mine la greu, iar eu l-am părăsit când mi-a fost bine, și pentru că de fapt nu pot să-l iubesc. Așa cum poate că merită. Dar de alta.
E un om bun, nu am ce să-i reproșez, decât poate faptul că e prea pătimaș, prea afectuos, prea insistent să-ți ofere totul când de fapt tu nu îi ceri nimic. Iar acest stil insinunat și dulceag și îndatoritor te obligă, te face să te simți silit să fii drăguț cu el, chiar dacă poate îți e indiferent în realitate. Ce mai, e un om foarte obositor din punctul ăsta de vedere, prea insistent, prea acaparator. Nu poți respira în preajma lui pentru că nu te lasă s-o faci, ar vrea s-o facă el pentru tine.
Cum să fac, cum să procedez ca să îi explic mai bine toate astea – pe care de altfel i le-am spus, dar nu vrea să le audă - și să mă pot simți și eu om, nu un monstru, că i-am întors spatele. Pentru mine e clar că viața mea nu este alături de el, pentru că mi-aș bate joc și de mine și de el. Nu are rost să mă chinui în căsnicia asta doar din recunoștință. Ce mă sfătuiți să fac?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (15)
In general nu comentez,imi pastrez comentariile pt mine dar de data asta nu m-am putut abtine!Inteleg ca nu sunteti compatibili sexual si pot sa inteleg si ca nu iti place ca e lipicios,dar pe bune???te-a ajutat si ti-a fost alaturi iar acum ii dai cu piciorul fara sa depui nici un efort?Puteti ajunge sa fiti compatibil sexual daca comunicati si daca depuneti putin efort pana incepeti sa va cunoasteti placerile si neplacerile la departamentul asta,poti sa ii spui ca e important pt tine sa nu mai stea in sufletul tau si sa iti ofere putin spatiu...poti sa lupti si poti sa depui un efort daca nu vrei sa te simti ca un monstru.Am iesit dintr-o relatie de 7 ani tocamai pt ca m-am imbolnavit si el a preferat sa fie in cluburi nu langa patul meu...eu zi sa incerci!
E clar ca din ce ai spus tu aici ,v-ati indragostit ,l-ai apreciat pentru ce a facut pentru tine dupa care i-ai acordat o sansa si cand s-o faceti ai vazut ca nu e inzestrat si gata ,nu te atrage din punct de vedere sexual. Ai riscat sa vezi cum e si ai pierdut,puteai sa ii zici de la inceput,sa stii ca nu pari un monstru ,el daca te iubeste cu adevarat te lasa sa pleci ca stiu cum e cand iubesti. S-ar putea sa ii distrugi viata ,dar va fi pe moment daca nu e atat de prost incat sa se sinucida,v-a trece peste ,daca nu vrei sa faci asta ,da-i motive sa nu te mai iubeasca,asta e cel mai bine.
femeia nu trebuie iubita ci batuta des si apasat sa stie cine-i cocos in casa. altfel se ajunge la situatii demente ca in cazul prezentat mai sus.
Tori suntem oameni si avem sentimente. Oricand ne putem indragosti fara sa vrem. Niciodata inima nu ne-a cerut o parere daca sa se indragosteasca sau nu. Chestia cu .... chimia nu e buna, nu a fost ok e un fals. Am gasit pe altcineva mai bun decat cel din prezent. Oricand se poate gasi cineva mai bun decat cel din prezent, care sa te faca sa nu-l mai iubesti pe actualul. Si urmatorul va fi eclipsat de un altul mai bun. Important este sa-l intalnesti. In ceea ce priveste protagonista articolului este o ....materialista. L-a acceptat atat timp cat a fost bolnava. dupa nu a mai afost acelasi lucru. Nu trebuia sa accepte casatoria. Nu este demna de aceasta relatie.
Dragele mele , as vrea sa stiu si eu cum si cand v-ati dat seama ca nu va potriviti deloc la pat cu partenerii vostri ? Adica ati fost constiente inca de la inceput si tot v-ati casatorit cu ei sau v-ati dat seama pe parcurs ? Si mai exact, cum ar trebui sa fie in pat? Nu ai orgasm , nu te satisface ? Sau nu e deloc atractie , la modul ca nu iti vine sa faci sex ? pentru raluca : imi pare rau pentru sotul tau.
sint de 4 anii..intro relatie...el este in puscarie....si in acesti anii adica 3 anii sint....de cind nu am avut pe nimeni....acum intro zi.....am regasit iubirea...mea..de acum 20 anii......adica afost un sarut....mai mult nimica....da incepind sa vb la telefon...nem indrgostit unul de altul.....si nustiu intre cine sa aleg....el imi vorbeste foret frumos....are vorbe dulci...care te ung la inima....dar cel din puscarie.....imi vb ff urit...cu cit ca iam fost credincisa....si nu lam mintit...si am facut totul pt el....imi vb foarte urit.....
Am fost casatorita timp de aproape 8 ani cu cel mai bun prieten. Dupa divort inca locuim impreuna si singurul lucru care este diferit acum, este ca nu mai facem sex. Nu prea e moral sa faci sex cu cel cu care nu esti casatorita, nu:). Relatia, in rest, este ACEEASI. Iar eu, sincer, nu prea duc dorul acelui sex. Nu am experienta in ceea ce priveste casatoria, dar sunt sigura pe ceea ce iti spun acum. Un sot trebuie sa fie ambele: prieten bun si amant. Si balanta ar trebui sa se incline mai mult catre amant. De asemenea, consider ca intr-o casatorie, ambii parteneri raman unul langa celalalt de buna voie si nesiliti de nimeni si nimic. NU recunostinta, NU vinovatie. In casatorie nu trebuie sa existe sex din datorie sau fara sa simti placere si chimie. Cauta-l pe tipul care sa fie amandoua. Chiar daca chimia, se spune ca dureaza putin, maxim 2 ani, e mult mai bine sa te bucuri de ea acum cat esti tanara, decat sa nu o ai deloc si sa o regreti cand vei imbatrani. Si, da, sunt greu de gasit barbatii care sa fie amandoua, dar nu cred ca imposibil. Eu am 31 de ani, am fost in relatie cu partenerul meu de 11 ani dintre care 8 de casatorie. Tinem extrem de mult unul la celalalt, insa simt pe de-o parte ca acesti ani au trecut fara sa ma bucur de o atractie super puternica la care mai toate cedam atunci cand apare :) Chiar daca dureaza putin. Iar ca si sfat, sunt de acord cu Dan. Nu te lasa pana cand nu te va asculta. Fa-l sa inteleaga, iar daca refuza sa inteleaga, pleaca, fugi mancand pamantul. Nu te lasa santajata emotional. Un prieten adevarat nu te santajeaza si nu te face niciodata sa te simti vinovata. Ceea ce simte el nu este dragoste, ci mai degraba obsesie.
Când am citit ceea ce ai postat tu, m-am regasit in întregime....zici ca este 100% povestea mea de viața. M-am căsătorit de tânara cu primul barbat din viata mea....un bărbat pe care-l iubeam enorm, si care la rândul lui mă iubea la fel de mult. Timpul a trecut, si acum suntem casatoriti de 15. A fost o căsnicie care a 'curs" normal, fără mari suisuri, ori coborasuri. El, soțul meu este un om minunat care a fost alături de mine in orice situație. Știu ca mă iubeste mult(chiar dacă in 15 ani nu mi-a zis-o niciodată) si-mi face orice capriciu. Este de ajuns sa vad ceva in vitrina si sa zic "ce frumos este" si a doua zi am acel "ceva" acasă. Sau sa zic "uite ce frumos este in tara x", si face pe naiba in patru si mergem acolo(chiar dacă nu avem posibilitati financiare ridicate). Este un tata minunat, care își adoră copiii si care s-a implicat enorm in creșterea lor. Ce mai este bărbatul ideal, doar ca......na, ca trebuia sa fie un "dar"...la pat nu ne-am potrivit niciodată, fac dragoste cu el ptr ca așa trebuie, nu ca-mi face plăcere. Soțul nu mi-a zis niciodată ca mă iubeste, ca sunt frumoasa(si fără falsa modestie, da sunt o femeie foarte frumoasa), ca-mi sta bine îmbrăcată așa, sau altfel. Dracu a făcut, ca in calea mea sa iasă un el, un el uns cu toate alifiile care mi-a zis tot ceea ce vroiam sa aud, si nu auzisem din gura sotului meu. Unde mai pui ca exista si acea chimie fantastica intre noi, si inevitabilul s-a produs, si am ajuns in pat cu acel bărbat. Chiar dacă am făcut o greșeală enorma, capitala chiar îmi iubesc soțul la fel ca si inainte(mai mult chiar). Mă simt murdara, mă simt ceea mai josnica femeie, mă simt atât de vinovata încât i-am povestit soacrei mele tot ceea ce s-a întâmplat. Soacra mea, mi-a zis sa mă linistesc, ca nu este capăt de tara si ca in viața mai sunt cumpene.....sa-mi vad de viața mea ca si pana acum, dar sa n care cumva sa-i spun ceva sotului meu. Habar nu am ce sa fac, mai ales ca am fost de zeci de ori la un pas sa-i povestesc totul, dar mă tem ca datorită prostiei mele sa nu se "rupă" totul. Mă gândesc ca dacă-i marturisesc totul, o sa-mi fie mai ușor sa mă iert, o sa pot merge mai departe(acum trăiesc cu un pumn de antidepresive).
Faptul ca a stat langa tine cand aveai cea mai mare nevoie de el inseamna ca asta a simtit EL sa faca in acele momente. A fost ALEGEREA LUI sa fie alaturi de tine. Poti sa ii fii recunoscatoare, da, dar nu ai trecut prin acea experienta (boala) pentru a te sacrifica intreaga viata unei cauze in care nu crezi... in care simti ca-ti pierzi energia... Sunt oameni carora le face placere in viata sa se simta utili prin a ingriji persoane bolnave, mare atentie, este telul vietii lor, se cunosc atatea cazuri chiar mediatizate, in care "salvatorul" dupa recuperarea bolnavului ii acapareaza intreaga viata, doreste sa-i fie stapan, sa-i cunoasca toate miscarile din viata si care in momentul in care sunt inlaturati isi arata adevarata fata... atunci "lovesc" in "privilegiatul "lor. Daca simti ca asa stau lucrurile si la tine atunci rupe "colivia de aur" si fugi cat mai departe de el...
E posibil ca in cautarea pasiunii , sa pierzi un om minunat! Poate o sa gasesti marea scanteie, marea chimie, dar sa nu aiba nici 10% din calitatile pe care le are omul asta de langa care ai plecat. Mare grija la ce decizie ei, s-ar putea sa pierzi totul, la fel cum poate ai sanse sa gasesti iubirea 'perfecta', e cu doua taisuri, Gandeste-te bine inainte sa iei o decizie! Intr-adevar nu poti sta langa un om care nu te atrage, e bine sa vrei mai mult, dar nu e bine nici sa dai cu piciorul la ceva frumos, ceva sigur, un om care te respecta si te iubeste.
Daca te-a ajutat, te-a ajutat pentru ca asa a vrut el. Eu daca sunt alaturi de un prieten la greu o fac pentru ca asa simt, pentru ca sunt un om bun si ajut neconditionat. Nu am nicio pretentie si nici nu as vrea ca persoana pe care o ajut sa se simta intr-un fel indatorata fata de mine! Nu ai de ce sa te simti vinovata ca nu il iubesti. Da, e foarte bine sa ii fii recunoscatoare si sa vrei la randul tau poate sa iti arati recunostinta dar nu distrugandu-ti viata. Iar el daca e om bun, asa cum a fost atunci cand ti-a fost alaturi si daca tine la tine, iti vrea in continuare binele si nu va vrea sa te tina legata de el. Este viata ta si tu esti singura responsabila pentru ea. Iar cei care iti sunt alaturi sa o faca pentru ca tin la tine si pentru ca asa e normal fara sa astepte ceva in schimb. Mult succes!
E un fapt, femeile iubesc bärbatzii care le fac sä plângä, sä fie nefericite, li se par inabordabili... Ca si bärbatzii care fug dupä femei ce se lasä greu cucerite. Dacä cedeazä prea usor, le dispretzuiesc pur si simplu... Am avut un sotz care mä adora, nu stia ce sä-mi facä sä fiu multzumitä, m-a umplut o viatzä de cadouri - cä mi-era si teamä sä arät cä ceva-mi place si il si gäseam acasä, pus sub plapumä... Era felul lui de a-mi face bucurii. Ne-am cäsätorit de foarte tineri, si am rämas o viatzä impreunä. DAR, la pat nu simtzeam NIMIC pt. el, nu mä aträgea, o viatzä intreagä MI-AM FÄCUT DATORIA... când nu-l mai puteam evita. Si de câteva ori mi-am gäsit satisfactzii la altzii. Pe care CREDEAM cä-i iubesc, cu care functziona CHIMIA. Si care mä päräseau... fiind cäsätoritzi. Sotzul meu imi era PRIETEN, dar n-a fost niciodatä amant sau iubit. Era PROPRIETATEA MEA fireascä, de care mä foloseam NORMAL. Pânä in urmä cu câtziva ani, când, neasteptat a murit. Am rämas SINGURÄ. Si tot asa voi rämâne pânä la sfârsit. Unde am gresit? Unde a gresit el? Unde a gresit viatza? Cred cä totusi trebuie sä existe CHIMIA care leagä doi oameni. Se pare insä cä nu dureazä prea mult, asa ca prietenia... Mä intreb, dacä ar fi sä-mi incep acum viatza, ce as face? As merge pe acelasi drum SIGUR, sau as astepta MAREA IUBIRE ? Care, este foarte vulnerabilä...Nu stiu. Ce stiu acum e cä-l regret ENORM si-mi spun cä nu am stiut sä apreciez dragostea lui, iar viatza m-a pedepsit. Am o vârstä si tot ce mä mai asteaptä este SINGURÄTATEA. S MARELE DRUM...
Este viata ta si tu decizi. Dar.. El a fost singurul OM care a fost alaturi de tine, atunci cand propria familie te-a parasit, desi erai, dupa cum spui, fara sanse de supravietuire. EL a ramas langa tine, te-a sustinut, te-a incurajat si probabil ti-a vorbit despre motivele importante si frumusetile vietii pentru care tu sa lupti si sa nu te dai batuta. Toti ceilalti aveau alte treburi mai importante de facut. El te IUBESTE! Si te va iubi si peste 60 de ani. Si iti va fi alaturi din nou daca boala sau soarta se va razbuna. Mai gandeste-te! Poti gasi un super tip, super tare la pat, dar care sa te lase acasa (fara remuscari) iar el sa plece dupa alte femei. Adica tu sa fii indragostita fleasca de el, iar el sa te calce in picioare.
parerea mea e ca e un articol de 2 bani. si parerea mea e ca esti o c*rva. :))
Parerea mea este ca trebuie sa vb cu el..sa ii explici ca a fost o greseala casatoria voastra,ca nu simti altceva decat prietenie..fa-l sa inteleaga ca va intelegeti mai bine ca amici/prieteni! Desi poate unii/unele te vor condamna..nu poti sa stai langa cineva daca nu simti nimic pt persoana respectiva! Gestul lui de a ramane langa tine cand ai fost in spital..este de apreciat..in mod sigur te iubeste,dar asta nu este suficient ca o relatie sa mearga! Trebuie sa simti si tu ca il vrei ,ca il iubesti! Vorbeste cu el prieteneste,ca 2 oameni maturi si fa-l sa inteleaga lucrurile astea! Puteti apela si la un psiholog! E aiurea ce se intampla..il inteleg si pe el..dar daca te iubeste si te respecta ar trebui sa tina cont si de parerile tale!
Posteaza comentariu