Poveste adevărată: "Mă culc cu şefii! Cum pot să scap?"

Sunt o fată drăguţă, serviabilă, muncitoare. Poate prea drăguţă şi serviabilă, ar zice prietenele mele, care îmi spun mereu că de la firea asta a mea mi se trag toate necazurile la serviciu. Deşi nu mi-am propus niciodată asta, s-a întâmplat ca la ultimele trei locuri de muncă să mă implic mai mult decât era cazul în relaţii amoroase cu şefii mei. Şi de fiecare dată lucrurile au degenerat. Iar atunci când cineva trebuie să plătească pentru asta, cred că nu vă spun o noutate, femeia este aceea care plăteşte sau pierde.


La primul loc de muncă, situaţia a fost aşa: eu aveam 19 ani, abia terminasem liceul, eram tânără, naivă şi dornică să învăţ cât mai multe. Şeful avea 40 de ani, era căsătorit, dar funcţia îl solicita destul de mult încât cea mai mare parte din viaţă şi-o petrecea la muncă. În scurt timp după ce m-am angajat la acea firmă i-am devenit secretară şi apoi amantă. Nu pot să spun că am fost hărţuită sau constrânsă. Aş fi ipocrită. Mi-a plăcut de el, era un bărbat nu foarte atrăgător, dar avea un spirit dominator. Iar escapadele sexuale cu el aveau un aer extravagant pentru cei 19 ani ai mei. Până atunci fusesem doar cu puşti de liceu.

Nu vă imaginaţi că sunt genul care se îmbracă provocator sau care ţine cu tot dinadinsul să strice casele oamenilor, aşa cum se spune într-o anumită categorie de femei măritate, despre secretare şi amante. Intenţiile mele la fiecare loc de muncă la care am lucrat au fost dintre cele mai cinstite. Întotdeauna mi-am văzut de treabă şi am încercat să învăţ de la alţii ceva în plus, care să mă ajute să-mi fac treaba mai bine. De aceea, de multe ori, am devenit antipatică unora – în special femeilor din firmă – care vedeau în felul meu de a fi o concurentă, o băgăcioasă care vrea să le fure locul.

Faptul că sunt săritoare şi amabilă cu colegii mi-a creat o imagine falsă, de nimfomană care se culcă cu toţi bărbaţii din firmă. Probabil doar eu ştiu adevărul: acela că m-am limitat la şefi.

Despărţirea de Dorin, primul meu şef, s-a produs după doi ani, când în firmă s-a angajat şi sora lui şi probabil că primul lucru pe care l-a aflat a fost despre relaţia lui Dorin cu secretara. Femeie aprigă, de la Cluj, Ana m-a pălmuit în toaleta doamnelor şi mi-a zis că dacă nu-mi dau demisia şi nu-l las în pace o să spele gresia din budă cu părul meu cel lung şi roşu.
 
Dacă ar fi fost după mine n-aş fi urmat "indicaţiile" Anei, în fond, până atunci familia lui fusese bine merci, fără să ştie despre mine. Dar lupta ei s-a dus pe două planuri, iar Dorin a fost mai sensibil la ameninţările surorii sale, aşa că mi-a sugerat să-mi cer transferul. Pentru mine a fost un şoc, pentru că eu vedeam în el mai mult decât un amant. Fusese un om de la care învăţasem în doi ani multe pe plan profesional. Sugestia lui de a renunţa a fost cumva echivalentă cu a-mi spune că după doi ani eu n-am însemnat decât o aventură, nu i-am fost în vreun fel folositoare şi profesional.

O vreme am fost plecată din ţară, am stat la sora mea care e stabilită în SUA, am ajutat-o cu copiii. După aproape un an, complet refăcută, am revenit şi am găsit de lucru la o firmă de telefonie. De data asta am devenit asistenta unui director străin, datorită faptului că ştiu foarte bine engleza şi franceza.

Steve era şi el căsătorit, avea trei copii şi până când familia lui s-a mutat în România se simţea foarte stingher aici. Săritoare cum mă ştiţi, l-am ajutat iniţial să cunoască Bucureştiul, apoi să înveţe câteva cuvinte româneşti şi, înainte să ne dăm seama, m-am îndrăgostit.
 
De data asta sentimentele mele au depăşit interesul profesional. L-am iubit pe Steve ca o nebună. Aş fi fost în stare să fac orice pentru el. O vreme am crezut că el nu vede în mine decât o secretară dintr-o ţară de mâna a treia în care e silit să muncească vremelnic. În timp, am priceput că e un tip foarte rece, şi că aşa e el în general. Totuşi nu m-a deranjat, gândindu-mă că măcar de la el n-o să am surpriza să constat că mă dă afară ca să nu-şi supere soţia. Aşa că am petrecut trei ani în umbra lui Steve, fiindu-i amantă, secretară, asistentă şi menajeră câteodată.

După trei ani, Steve a fost mutat în altă ţară, aşa că povestea s-a sfârşit într-un mod previzibil, fără şocuri emoţionale.
Totuşi, ceva bun a rămas în urma lui. M-a ajutat să avansez în firmă şi asta m-a făcut să cred că voi depăşi stadiul de veşnică secretară amorezată de şefii ei. Aşa că m-am avântat cu toată convingerea în noua mea carieră, în departamentul marketing al firmei.
Unde, aţi ghicit, am descoperit ce multe am de învăţat de la Alex, directorul de marketing.
 
Alex nu era căsătorit, avea 35 de ani, iar eu deja făcusem 25. Relaţia noastră nu a fost propriu-zis o relaţie. De vină n-au mai fost soţiile, surorile, detaşările, ci firea lui schimbătoare. Alex era cu mai multe în acelaşi timp şi cu niciuna în particular. Nu că asta m-ar fi deranjat foarte mult, eram obişnuită să-mi împart şefii.
Aşa că ne-am trezit la un moment dat, trei femei din firmă, de la departamente diferite, care-l disputam. A apărut şi un email anonim, distribuit generos către multe departamente, cu detalii despre acest "grup" al femeilor din haremul lui Alex. S-a creat o atmosferă cu bârfe şi zvonuri false, aşa încât două dintre noi ne-am trezit chemate la resurse umane, unde ni s-a explicat că e în interesul fiecăreia să-şi găsească de lucru în următoarele 30 de zile.
 
A fost până la urmă o uşurare să ies din acea combinaţie. Acum îmi caut de lucru. Sunt o fată drăguţă, muncitoare şi dornică să învăţ lucruri noi.