Poveste adevărată: "M-am îndrăgostit de fosta iubită a prietenului meu și sunt fericită"

Și când spun că îmi place este subestimat. O iubesc ca și cum un bărbat ar iubi o femeie... sper să pricepeți ceva mai mult din cele ce urmează.

În urmă cu doi ani l-am cunoscut pe G. Prin Internet, el și cu iubita lui trăiau în altă țară, dar relația lor era cam pe terminate. Cam așa s-a întâmplat să ne găsim și să ne împrietenim pe Facebook, comentând amândoi la chestiile puse acolo de un amic comun. Am discutat verzi și uscate, ne-am apropiat foarte mult, și la un moment dat el a venit în România cu job-ul. Așa ne-am cunoscut și în realitate, și m-am îndrăgostit de el. Sentimentul nu a fost reciproc, în sensul că el a preferat să fim prieteni și atât.

Motivul inițial a fost că se gândea să se despartă de iubita lui și nu voia să fie cu nimeni o vreme. I-am înțeles și apreciat decizia, iar ulterior mi-am dat seama că a fost mai bine așa. Relația noastră de prietenie/camaraderie a evoluat astfel încât acum suntem cei mai buni pieteni și este mult mai bine decât dacă ne-am fi pus-o de câteva ori apoi ne-am fi despărțit.

Lucrurile s-au complicat astă toamnă când a revenit în țară și fosta lui iubită, și ne-a făcut cunoștință. Am plăcut-o instant. Nu-mi venea să cred cum de nu mai sunt împreună, mi se părea că e o femeie la care niciun bărbat nu ar trebui să renunțe.

A urmat un soi de prietenie în trei, timp în care am cunoscut-o mai bine și m-am simțit tot mai atrasă de L. Semănăm în multe privințe, dar în același timp mi se pare că ea întruchipează exact calitățile pe care le caut la un om lîngă care aș vrea să trăiesc: e deșteaptă, are umor, are un suflet minunat, cald, iubitor, și simt că lângă ea mi-e cel mai bine. M-a speriat un pic faptul că simțeam față de ea impulsuri sexuale, dar împreună am învățat să le acceptăm și să le urmăm. Și pentru ea e ceva nou să simtă așa ceva pentru o altă femeie.

Am sărutat pentru prima dată o femeie în noaptea de Revelion și de atunci viața mea s-a schimbat complet. Trăiesc între euforia de a descoperi că pot iubi cu toată ființa mea o femeie, ca pe un bărbat... și în același timp sunt un pic panicată la gândul că la un moment dat cineva va afla de noi. Nici G. și nici părinții mei nu știu despre asta. Toată lumea crede că suntem prietene și atât. Ba chiar G. e un pic gelos, pentru că zice că de când sunt prietenă și cu L am început să-i ascund lucruri și să mă înstrăinez de el.

Evident că mă înstrăinez, pentru că nu am curajul să le destăinui viața mea sexuală. Deși n-ar trebui să fie treaba nimănui, știu că încă trăim într-o societate divizată de prejudecăți. În același timp nu pot nici să îmbrățișez cauza gay, pentru că nu simt că s-a schimbat ceva în mine, sunt aceeași femeie ca și până acum, doar că am descoperit că pot fi iubită și de o ... altă femeie. Poate că sunt bisexuală.

Am mers la un psiholog care mai rău m-a enervat. Mi-a spus că crede că de fapt mi-am transferat afecțiunea pe care o aveam față de G. Și pe care mi-am reprimat-o, asupra lui L., pentru că ea a fost iubita lui. Mi se pare total aiurea și bolnav pe deasupra. Cred că pe L. dacă aș fi cunoscut-o separat de G. tot aș fi iubit-o din prima clipă. Așadar, am decis să-mi trăiesc iubirea așa cum consider de cuviință, fără să mă mai complic cu gânduri vinovate. Savurez fiecare zi cu L. și las viața să curgă prin noi. Ceea ce vă doresc și vouă, indiferent pe cine ați iubi, acum să vine primăvara.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.