Poveste adevărată: "M-am îndrăgostit de amantul mamei"

Un bărbat de 50 de ani, care-şi arată vârsta, dar care are un nu ştiu ce foarte sexy, care m-a atras din prima clipă. El e Johny, aşa-i zicea mama, deşi îl cheamă simplu Ion. Mama e profă de engleză şi are tendinţa asta de a ne englezi pe toţi. Pe tata l-a englezit până când l-a îmbrobodit s-o ia de nevastă, apoi s-a plictisit de el. L-a uitat într-un colţ al existenţei ei, de femeie modernă. El e un om „de casă” şi s-a obişnuit cu viaţa lui. El e practic cel care ţine familia, atât de unită cât se poate. Suntem împreună de 20 de ani, de când m-au făcut pe mine. Dar acest împreună îi mai include din când în când şi pe alţii. Amanţii vremelnici ai mamei.

Cu Johny a fost cam aşa: când l-am cunoscut eu, întâmplător – i-am găsit împreună într-o cafenea – ea deja pusese gheara pe el de câteva luni. Mi-a zis că e un om de afaceri care avea nevoie de un translator pentru nişte parteneri străini. Mama a făcut pe translatoarea, traducându-l în acelaşi timp şi pe tata cu Johny.

Apoi au început să se afişeze împreună din ce în ce mai des. Nu era nicio chestie, toţi eram obişnuiţi. Nici nu mai ştiu să spun al câtelea amant era. Doar că, de data asta parcă era ceva diferit. Îmi plăcea Johny şi am făcut cumva să fiu mai des în preajma lui.

Mama nu s-a prins la început, pentru ea oricum am fost întotdeauna mai degrabă un soi de rucsac pe care-l purta după ea în multe situaţii. Iar când am crescut şi am început să decid singură unde vreau să fiu am ales de multe ori activităţile mamei decât alternativa de a sta acasă la televizor cu tata. Aşa că şi acum am reuşit să mă insinuez în relaţia ei cu Johny, fără ca vreunul din ei să remarce ceva deosebit.
De fapt eram fiica ei, iar toţi amanţii pe care i-a avut au manifestat un interes politicos faţă de mine. Johny nu a fost aşa. El are un stil miştocar şi lejer de a fi, niciodată nu ştii exact dacă vorbeşte serios sau glumeşte. Cred că şi asta m-a atras, dar mai mult decât orice a fost un feeling ciudat, o atracţie inexplicabilă care mi-a dat primii fiorii în stomac din viaţa mea.

Mi-am dat seama destul de curând că sunt îndrăgostită de Johny şi am acţionat. Până atunci avusesem câteva încercări de relaţii cu doi tipi de vârsta mea, dar nimic serios. Johny a fost primul bărbat adevărat pe care am deschis ochii. Surprinzător pentru mine nu s-a dat în lături de la avansurile mele, aşa că în câteva luni după ce-l cunoscusem îl împărţeam cu mama. Ea nu ştia.

O vreme am acceptat să-l împart, însă pe măsură ce m-am aprins mai tare am început să-i cer  exclusivitate. Nu ofeream experienţa mamei, dar compensam cu tinereţea, forma fizică excelentă şi dorinţa de a învăţa de la el, tot ce putea să mă înveţe. Îl veneram. Era un amant desăvârşit.
Cum el nu mi-a spus nici da nici nu, ci a continuat în stilul lui miştocar, am decis să iau eu iniţiativă. Aşa că într-o zi, când ne-am nimerit toţi trei în jurul unei cafele, l-am sărutat pasional pe Johny, în faţa mamei, apoi i-am spus că-l iubesc. Johny a început să râdă, atitudine din care mama n-a înţeles nimic. Dar mi-a ars mie o palmă şi mi-a spus să-mi văd de viaţa mea. M-am enervat, i-am spus că de şase luni am o relaţie cu Johny şi că ar face bine să se retragă ea din acest trio, pentru că eu voi câştiga categoric înfruntarea.

Johny nu mai râdea, iar mama rămăsese fără replică. Se uita la el, la mine, şi a plecat fără un cuvânt. Johny a încercat s-o oprească, eu l-am oprit pe el, dar degeaba. A plecat după ea. Am rămas singură cu senzaţia acută că de fapt singura care a pierdut am fost eu.
Când am ajuns acasă mama şi tata stăteau pe canapea şi pentru prima dată am avut un consiliu de familie. Tata, cu puţin mai mic ca vârstă decât Johny, m-a întrebat dacă îl găsesc pe el un bărbat atrăgător. Am rămas blocată. Cum naiba, era tata! Mama mi-a spus că exact asta ar fi trebuit să fie reacţia mea şi faţă de Johny, care mi-ar putea fi tată.

Am izbucnit într-un râs isteric şi i-am jignit pe amândoi. I-am spus tatei că pe el nici mama nu-l găseşte atrăgător, iar ei i-am urlat că ar trebui să simtă ceva faţă de tata, nu să mi-l ia mie pe Johny.
Știu, eram patetică şi uşor isterică. Dar ei nu înţelegeau ce simt eu pentru Johny. Bine, nu era nimic de înţeles, dar asta e dragostea, cine poate să spună de ce te îndrăgosteşti de un anume om şi nu de altut?

Am plecat de acasă şi câteva nopţi am dormit la o prietenă. Eram hotărâtă să nu cedez. Simţeam că-l iubesc pe Johny şi că-l meritam mai mult ca mama.
La câteva zile tata a venit după mine şi m-a luat acasă. Nu mi-a zis nimic. Asta era felul lui de a fi, forma lui de educaţie. Mi-a spus doar că îi e dor de mine şi că locul meu e acasă. Mi-era ruşine de ce-i spusesem atunci, dar nu voiam să cedez.

Mama m-a primit cu răceală, dar nu a descis subiectul sensibil. Când l-am revăzut pe Johny lucrurile au decus ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Conştient că totuşi îmi datorează o explicaţie mi-a spus că mă place, dar că nu trebuie s-o iau razna, ci să accept să primesc de la el atât cât poate da. În fond, mi-a zis, sunt mult mai bătrân ca tine, o să te plicitseşti curând de mine.

Dar eu nu sunt ca mama, simt că aş sta cu Johny până la moarte, indiferent ce ar însemna asta. De aceea mă străduiesc acum să-l conving de sentimentele mele şi de faptul că nu sunt mama. Ea de altfel l-a abandonat. După alte câteva luni şi-a găsit pe altul. Eu încă în iubesc pe Johny.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.