Se spune că atâta ne pricepem să facem, dar în cazul meu nu e adevărat. Am făcut o facultate de sociologie și am crezut că asta e menirea mea: să ajut oamenii cu probleme să le depășească și să se integreze. Numai că, după șase ani de lucrat în domeniul ăsta social, aici unde sunt, dar și în România (pe durata facultății), simt că am ajuns la acel punct denumit de americani „burned out” și că vreau să ies la pensie.
O să îmi râdeți în nas și o să exclamați: deja? La 26 de ani? Am toată viața înainte, știu, e o vârstă la care trebuie să storci tot din tine și să dai lumii sau ție însăți totul, ca să te poți uita mai târziu în urmă cu satisfacția carierei împlinite. Totuși eu simt că în acest moment nu mai pot da nimic. Uneori mă simt incapabilă să-i mai dăruiesc ceva și iubitului meu, pe care de altfel îl iubesc din toată inima.
În termeni de specialitate problema mea are o explicație cât se poate de normală: venind zilnic în contact cu oameni distruși, mai mult sau mai puțin, din diverse cauze, sunt marcată, impresionată, consumată de dramele lor și psihic nu le mai pot face față. Știam despre asta de la alți colegi mai bătrâni, dar credeam că mă pot detașa suficient ca să le fac față. Se pare că n-am reușit.
Ca o primă măsură pentru sănătatea mea mintală, după mai multe luni de depresie, a fost să-mi iau un concediu nelimitat. Am anunțat la căminul de bătrâni la care lucrez aici că am niște probleme de sănătate și am decis să stau o vreme acasă, ca să mă dumiresc dacă pot trece peste asta sau nu. Prietenul meu, care este spaniol la origine, dar suntem amândoi emigrați în această țară în care locuim, are un job care-i aduce satisfacții și, deocamdată, suficienți bani ca să mă întrețină și pe mine. De aceea nu a comentat în vreun fel demisia mea. Am observat în perioada asta de luptă cu mine și cu depresia că de fapt el a fost foarte drăguț, nu m-a presat în vreun fel, dar nici nu a fost prea mămos. De fapt cred că oamenii nu prea știu cum să reacționeze față de durerile altora, așa că unii preferă să nu se amestece, considerând că la un moment dat vei trece sigur peste probleme.