Am 30 de ani şi sunt văduvă de câteva luni. Dacă mi-ar fi spus cineva acum cinci ani că o să sufăr ca un câine aş fi zis că bate câmpii. Atunci era vremea când îmi înşelam bărbatul pe toate căile, şi-mi doream să scap din obligaţia numită căsnicie în care eram de la 20 de ani. Azi, când el nu mai e, şi dorinţa mi-a fost îndeplinită brusc, nu mi-o mai doresc şi nu ştiu ce să fac cu libertatea.
Când m-am măritat cu Dan eram o fetişcană prostuţă. Flatată de interesul unui tip mai mare decât mine cu zece ani, cu o stare materială bună. Am cedat uşor avansurilor lui şi apoi insistenţelor de a ne căsători. Nu fusese primul meu bărbat, dar nici nu pot spune că ştiam cum stă treaba cu sexul şi bărbaţii atunci când am jurat credinţă veşnică unuia singur. După câţiva ani de căsnicie a venit copilul şi apoi a interventi o răceală între noi. Nu ştiu să zic cauza. Pur şi simplu ne-am îndepărtat. De fapt, a fost mai degrabă o retragere a lui, pentru că întotdeauna el fusese cel care venise spre mine. Iar eu îl urmam, cu mai mult sau mai puţin entuziasm. După ce s-a născut Rareş, parcă Dan şi-a văzut brusc asigurat moştenitorul şi nu-l mai interesa persoana mea.
Sexul nu fusese nici la început unul dintre ingredientele forte ale relaţiei noastre, dar de la răcirea situaţiei devenise chiar o îndatorire pentru amândoi. Dar, în timp ce în mine fierbeau hormonii tinereţii – aveam abia 25 de ani – în el se stingea dorinţa pentru femeia de lângă el şi îşi canaliza atenţia spre alte lucruri. Şi-a schimbat job-ul, era plecat prin tot felul de deplasări, iar când era acasă abia dacă-mi vorbea.
Cam după anul cinci de căsnicie am început să avem vieţi separate. Ne mai unea doar casa şi copilul. Eu am început să caut alţi bărbaţi, iar fizicul mă avantaja. Am avut multe aventuri, am găsit bărbaţi dispuşi să lase tot pentru mine, sau indivizi care au vrut doar să mi-o tragă şi gata. Eu i-am tratat pe toţi ca pe cei din categoria a doua.
Nu ţineam neapărat să schimb bărbatul de acasă, pentru că undeva în subconştient parcă ştiam că nu voi găsi ceva mai bun. În plus, eram sigură că dacă i-aş fi spus lui Dan că vreau să divorţăm, el mi-ar fi luat copilul. Eu eram o biată slujbaşă la stat, în timp ce el avea putere şi bani. Prin urmare am ales să-mi satisfac nevoile sexuale fără să mă implic, şi am continuat să stau alături de Dan de dragul lui Rareş. Îmi doream libertatea, dar nu şi dacă ea venea la pachet cu pierderea copilului.
Nu pot să neg că în ăştia cinci ani n-am întâlnit şi bărbaţi care m-au făcut fericită, cu adevărat. Oameni buni sau amanţi minunaţi în pat. Am avut şi partea mea de suferinţă, am avut multe momente când l-am urât pe Dan pentru că mi-a distrus viaţa. Aşa gândeam atunci.
Când el a împlinit 40 de ani, o prietenă comună i-a făcut cadou o bicicletă. Zicea că ar trebui să facă mişcare ca să se menţină în formă, că bărbaţii români după 40 de ani se lasă pradă berii şi fac burtă. Nu era cazul lui Dan, care tot timpul se menţinuse la o greutate constantă şi nu făcea excese. Dar, de dragul cadoului a început să iasă cu bicicleta în parc. I-a cumpărat una şi lui Rareş şi mergeau împreună. Într-o zi am primit un telefon de la o doamnă care mi-a spus că e în parc unde un bărbat s-a prăbuşit de pe bicicletă şi un copil care spune că-l cheamă Rareş plânge de rupe pământul lângă el. Femeia îi găsise actele lui Dan în borsetă şi telefonul mobil, iar eu eram pe speed dial la numărul 1. Încă mai figuram aşa în telefonul lui... L-au dus la spital, dar a fost prea târziu. Făcuse stop cardiac.
Au urmat zile de calvar. Rareş avea coşmaruri noaptea, se trezea urlând după tati. Eu eram bulversată de situaţie, mă trezisem brusc văduvă cu un copil. Nu ştiam o mulţime de lucruri despre banii familiei, conturi, arajamente, asigurări. De toate se ocupase până atunci Dan şi nu mă împovărase pe mine cu nimic.
Apoi au apărut rude din familia lui, cu pretenţii. Acum ne luptăm pentru avere. Dar cel mai greu de suportat mi se pare vina. Vina că atâţia ani l-am înşelat şi m-am înstrăinat de el, deşi omul ăsta mie nu mi-a greşit cu nimic. Acum am libertate, dar nu mai vreau decât să fiu din nou soţia lui. Şi nu se mai poate.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "L-am înşelat până a murit!"
Am 30 de ani şi sunt văduvă de câteva luni. Dacă mi-ar fi spus cineva acum cinci ani că o să sufăr ca un câine aş fi zis că bate câmpii. Atunci era vremea când îmi înşelam bărbatul pe toate căile, şi-mi doream să scap din obligaţia numită căsnicie în care eram de la 20 de ani. Azi, când el nu mai e, şi dorinţa mi-a fost îndeplinită brusc, nu mi-o mai doresc şi nu ştiu ce să fac cu libertatea.
Comentarii (17)
Foarte interesanta povestea. Pacat ca se intampla astfel de lucruri si nu stim ce vrem cu adevarat de la viata. De asemenea, nu pot sa inteleg cum putei trai mai multe vieti in paralel si trebuie sa-i facem si pe altii sa sufere. In mod normal, in viata nu ar trebui sa avem regrete si sa ne asumam toate actiunile noastre.
nu stiu ce sa zic.....destul de complicat
intr-un fel inteleg pt k si rel. parintilor mei se racise cu mult inainte k el sa moara doar k mama i-a fost fidela pana la moarte...si dupa aceea, iar tata o insela cu bautura!....sfatul meu este sa tina cont de varsta kre o are acum si sa isi refaca viata intr-un mod corect si pt ea si pt viitorul partener caci nu e sanatos nici fizic(pt ea) nici psihic (pt ea si copil) sa ramana o fam neintregita
prostuta ai fost cand te-ai maritat si prostuta esti si acuma . ti s-a dat si nu ai pretuit ....trebuia sa-l tragi de limba , sa il intrebi ce se intampla cu relatia noastra ...nu sa sari direct pe alti macho...
e foarte interesant cum mass media spala creierele femeilor si ele saracutele chiar cred , un site ca asta nu poate supravietui fara scenarii gen "l-am inselat" , "m-a lovit " , "m-a violat" , prostia deja are nivel ridicat , dar ma rog cica asa se face presa moderna , cine e in target e prost cine ignora e destept , observ ca femeile si barbatii par sa se simta bine la articole de genu atanci cand cineva e dezavantajat , "m-a inselat" "l-am inselat " , sa te simti bine atunci cand unul sufera mi se pare lasitate curata , eu ma intreb oare cititoarele acestui site chiar isi fac educatia din articolele astea? daca da atunci inseamna ca sunt in target si e foarte nasol ..sa spui ca e normal sa stai cu un barbat pt siguranta (pt bani) iar ca barbat sa spui ca e ceva normal ca e ceva normal sa-ti bati si sa-ti inseli femeia mi se pare o chestie primitiva iar oamenii care gandesc asa fac parte din asa-zisa societate moderna ? :)) scuze ca m-am abatut de la subiect dar eu cred ca femeile pot mai mult de atat si barbatii la fel.
Eu zic sa va vedeti de ale voastre si sa nu mai judecati ca "x" a facut aia si "y" aia... E o poveste ..cine suntem noi sa judecam oamenii ? Trista povestea...
Stati asa ca nu inteleg un lucru..voi spuneti ca a facut o greseala,ca l-a inselat,dar nu vedeti un singur lucru..el s-a retras,din relatia asta,nu-i mai arata afectiune,dragoste nu mai faceau,nu mai era nimic intre ei,nici nu-si mai vorbeau..eu as analiza care au fost motivele,pt care ea l-a inselat.,,si cred ca a avut motive intemeiate..de divortat nu putea sa divorteze,din cauza ca ii era teama sa nu-i ia copilul..voi credeti ca raposatul nu a inselat-o prin deplasari,pe unde se ducea?Eu zic ca da..orice barbat are nevoile lui,mai ales cu situatie financiara buna..asa ca nu mai aruncati cu pietre..si voi daca erati in locul ei,la fel ati fi facut,eu una o inteleg..a zis clar ca nu il mai interesa persoana ei..ca a fost cu mai multi,asta nu e un lucru bun,dar aici analizam strict relatia dintre ea si sotul ei..
Vad ca adevarul gol golut doare.. Si nu ma refer la eroina acestui articol.. Bai, eu nu sunt popa, dar sunt cateva decizii in viata pe care un om trebuie sa le ia pentru totdeauna.. Adica, atunci cand a spus cu mana pe inimioara "DA" si i-a jurat "CREDINTA VESNICA" tipului asta care acum e printre cei drepti DOAMNA, care pe atunci avea 20 de anisori, nu a observat ca e batranel, ca poate nu i-o punea ca unul de varsta apropiata ei, ca nu prea erau pe aceeasi lungime de unda, ca si generatii ma refer... Nu ar fi fost mai frumos sa stea cu el o perioada bunicica(1,2,3 anisori) si sa vada daca e de ea, ca si asa nu mai era o problema, singurica recunoscand ca daduse de gustul ei anterior, la o varsta neprecizata?... Sau poate banisorii lui(ca la 30 de anisori, daca era istetel, mortul cred ca agonisise ceva, ceva) au fost un afrodisiac cu efect garantat.. Tot la concluzia mea raman... Inca o CURVA... Si nu o spun frustrat fiind(nicioadata n-am trecut prin asa ceva cu doamnele care au fost cu mine), dar asta pare a fi concluzia povestii..
cam dur terente afirmatia ta .... eu zic sa te abti la astfel de comentarii ca nu are nimenui de unde sa stie ce este in familia fiecaruia
@Vali. Ce ar trebui sa faca din punctul tau de vedere? Lumea sa fluiere dupa ea pe strada si sa o arate cu degetul pentru ca oricum stie si ea ca e "curva"? Si-a facut curajul sa recunoasca si va plati pentru asta cu sau fara a fi facuta curva pe un site. In sfarsit a facut un lucru bun, dezvaluind celorlalti povestea ei ar putea fi o lectie pentru alte femei. De ce nu a facut nimic pentru a se apropia de sot? De ce nu a incercat sotul sa se apropoie de ea? Nu putem sti cu exactitate ce s-a intamplat. Nici eu nu mi-am inselat niciodata iubitul, ba mai mult nu am inselat niciodata si uite ca eu nu o judec. Daca vrei sa arati ca esti mai bun ca ea incearca sa ii dai un sfat nu sa o etichetezi. Cum spui si tu: Cu ce ajuta sa ii aduci aminte? Dai un sfat ca sa nu mai catalogata asa si pe viitor.
Imi pare rau pentru ce ti s-a intimplat, dar intradevar, daca nu murea, nu-ti mai veneau tie asa ganduri in cap si te durea in cot de sotul tau. In fond, ai dus o viata frumoasa-ai un copil, ai avut un sot, care desi nu te satisfacea pe plan sexual si emotional, (dar ai avut tu grija sa ai parte de sex in stanga si-n dreapta!) macar se comporta frumos cu tine, probabil aveai o stare materiala stralucita. Chiar daca nu-l mai iubeai, dar totusi, ai facut ce-ai vrut in acesti ani. Nemultumitului, i se ia darul. Nu ai stiut sa apreciezi ceea ce ai, suporta consecintele.
daca nu sunteti in stare sa cititi nu va mai aruncati sa si comentati. maritata de la 20 de ani nu de 20 de ani.
Acum gandesti asa pentru ca a murit, dar daca nu ar fi murit oricum niciodata nu ai fi gandit asa, distantarea dintre voi ar fi ramas acolo, cand esti in viata si nu exista semne ca moartea urmeaza sa apara...te comporti raportandu-te la ce ar putea fi "in viata", nu te comporti raportandu-te la ce s-ar intampla daca un deces si-ar baga coada, ar fi culmea sa ne gandim fiecare ce mult am suferi dupa iubit sau iubita daca ar muri....si hai sa ii fim fideli ca intr-o zi are sa moara si ne vom simti vinovati.E trist ce s-a intamplat, dar asta este pana la urma....unde iubire nu e , nimic nu e.Un fel de iubire i-ai purtat cu siguranta, altfel nu ai suferi acum dupa el, doar ca nu a fost iubirea aia matura...frumoasa, responsabila, bine inchegata.Daca e sa fim rai, putem sa il condamnam si pe el, de ce si-a luat o fata asa de tanara? era mai mare, trebuia sa gndeasca putin ca nu v-a mai fi in stare de ea la un moment dat...iar sexul e important.Dar ce rost sa ar avea sa invinuim, lucrurile astea se intampla si nu avem ce face, decat sa incercam sa trecem mai departe...si sa invatam ceva din neplacutul eveniment.Si el s-a indepartat de tine, chiar tu ai spus...asta este, si barbatilor "li se lasa" de la o varsta...si mai vor femei tinere....uneori e gresit. Probabil ca ce ti se intampla acum te va marca pe viata, ai avut ghinionul sa ai parte de o maturizare fortata.
@Laura..Ce e de intele?Nu din cauza ca sunt de sex masculin sunt de acord cu Terente..ci pur si simplu asa stau lucrurile..doare pe respectiva dc citeste comentariile si vede ca e etichetata asa?Pai crezi ca ea nu stie?Ah.. e mai usor sa te arunci in bratele altora cand ce ai langa tine se departeaza??Sau poate trebuia sa faca tot posibilul sa reaprinda"flacara"????Daca ne gandim din prisma "cine nu a gresit sa arunce primul piatra"..pot sa spun ca eu nu am gresit in relatia pe care am avut-o..si concluzia a fost aceeasi..o curva!!!
esti o proasta !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Hm, din pacate si in Romania e valabil ce gasiti la link-ul de mai jos, pentru astfel de cazuri: http://romaningermania.ro/mesaj-pentru-romancele-casatorite-cu-cetateni-germani-fiti-%E2%80%9Epe-picioarele-voastre%E2%80%9D/
terente? Daca ar fi fost povesta unui barbat l-ai fi laudat pentru experientele lui?In Romania inca exista mentalitatea aceasta si ar fi interesant sa aflu ce crezi. In primul rand e o poveste, nu ai mers tu dupa ea sa fi sigur ce este o istorisire reala. In al doilea rand daca este adevarat nu e atat de usor sa intelegi motivele pentru care un om face anumite lucruri, poate chiar gresite. Si-a dat seama ca a gresit chiar daca e destul de tarziu, plateste pentru greseala ei. E simplu sa etichetezi, si foarte greu sa incerci sa intelegi
Posteaza comentariu