Nu era din categoria mea de interes, dar nu puteam să spun din ce cauză. Faptul că a insistat mult să ne vedem și să facem diverse chestii împreună a contribuit la părerea ulterioară, bună, pe care mi-am făcut-o despre el. Iar în timp m-am îndrăgostit de el, deși n-aș fi crezut niciodată.
El este un gen de bărbat la care eu nu m-aș fi gândit că e potrivit pentru mine. Mai dintr-o bucată, fără fițe de orășean – de altfel e crescut la țară și se simte cel mai bine pe pământul lui, unde mergem destul de des – muncitor, un om foarte bun, blând și la locul lui.
Prin contrast, eu am fost multă vreme o petrecăreață, încă din studenție, când aveam un anturaj cam de copii de bani gata, fapt ce mi-a setat și anumite așteptări de la băieții care mă curtau. Totuși, odată cu vârsta – am 28 de ani acum – am înțeles că aparențele sunt înșelătoare și că de cele mai multe ori nu prea mă puteam baza pe prietenii din gașca cu care pierdeam timpul prin facultate.
După facultate am fost trimisă de tata la un master în străinătate, așa încât studiile mele se pot încadra la elitiste, deși eu una nu mă simt mai cu moț decât alții în domeniul ăsta. Aici intervine și problema între mine și Dan. Faptul că eu am studii superioare, ba chiar desăvârșite la o universitate de elită din vest, în timp ce el abia a terminat liceul, și ăla la seral.
Informația mi-a cam șocat familia atunci când un văr de-al meu l-a întrebat ce a terminat. El a spus „utilaje agricole”, pentru că ăsta era profilul liceului făcut la el în localitate, și toată lumea a râs, crezând că face o glumă. El s-a simțit prost și discuția a divagat. Dar în mintea lui a rămas un cui. Se consideră acum desconsiderat de rudele mele, deși nimeni nu mi-a zis ceva în sensul ăsta. Probabil tata nu e foarte mândru de „alința” în care voi intra, dar întotdeauna mi-a subliniat că mai important decât titlurile și banii va fi fericirea mea. Iar eu l-am crezut.