L-am iertat atunci, deși nu mi-a picat bine deloc. A fost o perioadă a naibii de tulbure în viața noastră și recunosc că faptul că avem un copil a contribuit mai mult la iertare decât dorința de a mai rămâne împreună. L-am urât atunci din toată inima. Dar nu mi-am propus să mă răzbun.
Ocazia a venit pe neașteptate și mai ales m-a luat prin surprindere, pentru că după cinci ani de căsnicie și după ce ești înșelată de soț îți cam piere încrederea în tine ca femeie. Mă gândeam că nu mai sunt atrăgătoare, că nimeni nu se va mai apropia vreodată de mine pentru că sunt căsătorită și oricum nu-mi propuneam, cum am spus, să mă uit la alți bărbați. Eram cumva consolată cu soarta mea și, ca noi toate probabil, mi-am zis la un moment dat că așa sunt toți bărbații, înșeală, dar tot acasă vin.
Bărbatul care m-a remarcat, care mi-a făcut curte și care m-a făcut să renasc din această cenușă în care mă îngropasem mi-a demontat pe rând toate aceste false concepții și m-a făcut să mă gândesc intens dacă vreau să rămân în construcția asta socială.
Nu mi-a propus niciodată să-mi părăsesc familia, nu mi-a făcut promisiuni deșarte, am trăit doar o poveste de dragoste frumoasă, dar scurtă, ca toate poveștile menite să se întâmple pasager în viețile norocoșilor. Am ieșit mai vie din ea de cum intrasem și, îmi place să cred, un om mai bun. Nu are rost să intru în amănunte, a fost și s-a dus. Cred că măcar psihic mi-a făcut un bine, chiar dacă nici latura fizică nu a fost de neglijat.
Acum mă aflu în fața unei dileme: să-i mărturisesc soțului meu că l-am înșelat sau nu? Când el mi-a spus mie același lucru, acum doi ani, a avut un moment de sinceritate dezarmantă, în care mi-a mărturisit că dacă ar fi fost el cel înșelat nu ar fi reușit să treacă peste asta și că ne-am fi despărțit. Că pentru un bărbat este mult mai greu să accepte să fie înșelat decât pentru o femeie.
Păstrez asta în minte de atunci și am avut-o în minte de fiecare dată când m-am întâlnit cu amantul meu pasager, dar atracția și dorința de a fi vie din nou au fost mai puternice decât frica de a-mi pierde bărbatul. Acum pot să tac și să merg mai departe, sunt sigură că multe așa ar face. Și poate că ar face bine. Îmi amintesc că și eu m-am gândit de multe ori, când am aflat că m-a înșelat, dacă nu cumva mi-aș fi dorit să nu aflu vreodată. Dar tot eu mi-am răspuns că e mult mai cinstit așa. Poate sunt masochistă, dar prefer să știu cum stau. De aceea mi se pare moral și cinstit să-i ofer și lui această ocazie, de a ști cum stăm.
Mi-e teamă, desigur, că-l voi pierde, dar și mai teamă mi-e de propria conștiință, că nu-mi va da pace. Sunt acum, la câteva luni de la terminarea aventurii mele, într-o furtună psihică cu mine însămi: să spun sau să tac? Să merg mai departe sau să încheiem aici? Voi ce ați face?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (16)
sotul tau este sincer - ti-a oferit ocazia de a alege sa ramai cu el sau sa pleci. tu esti egoista si lipsita de sinceritate - vrei o relatie in care il inseli pe cel de langa tine zilnic, ascunzandu-i cel mai important lucru de pana acum - faptul ca te-ai simtit "femeie" in bratele altuia. un copil conceput cu un altul care sa te faca sa te simti din nou "femeie" ar fi cadoul perfect pentru sotul tau nestiutor si incornorat. crezi ca-i place sa-si puna gura acolo unde celalalt si-a pus p...? situatia e valabila si pentru cei care isi mint sotiile si isi murdaresc "iubirea". minciuna este cancerul cuplului, sfarsitul increderii si al dragostei - oricine poate face sex cu oricine, motive care sa ne justifice depravarea gasim toti, dar cei care spun ca isi iubesc sotul/sotia au ceva in plus fata de cei care mimeaza iubirea - se confeseaza si accepta decizia celuilalt, indiferent cat de dureroasa este pentru el si pentru familie. Abia atunci poti spune ca esti Femeie sau Barbat - altfel pamantul e plin de tarfe, casatorite sau nu, si purtatori de p... care gandesc cu ce au in pantaloni. ele/ei nu sunt Femei sau Barbati ci biete fiinte care-si poarta nefericirea si proasta educatie intr-o existenta mizera, nefiind capabile sa iubeasca ci doar sa se impreuneze.
Diferenta dintre barbatii si femeile care comit adulter este motivul. Barbatii de cele mai multe ori (sunt si exceptii) au aventuri care sunt bazate fix pe placerea sexuala si nu dureaza mai mult de o noapte. Probabil asa a fost si la sotul tau. Insa ceea ce ai relatat tu este departe de a fi doar sex. Ai trait o idila, o poveste de iubire, ai inselat sentimente... Lucru care mie, personal mi se pare mult mai grav si de neiertat. Poate ar trebui sa sa faceti impreuna o recapitulare a sentimentelor pe care le aveti unul fata de celalalt si sa trage-ti o concluzie daca se mai poate salva ceva sau va cautati fiecare fericirea in alta parte. Cat despre copil eu va spun doar atat... un copil poate sa creasca intr-o armonie mai buna cu 2 parinti despartiti decat intr-o familie nefericita, asta daca stiti sa gestionati situatia. Acest articol ar trebui sa fie un exemplu pentru tinerii care se casatoresc la o varsta frageda, si cand ajung la 35 de ani isi dau seama de fapt ca sunt nefericiti si ei vor sa mai "copilareasca". Problema oamenilor este ca se casatoresc sau fac un copil atunci cand considera ca e bine sau ca trebuie, in loc s-o faca atunci cand intradevar SIMT ca trebuie si ca ii va face mai fericiti. V-am salutat!
claudia, incepi sa dai semne de indiscretie: 1 te ai semnat cu numele adevarat, 2 ai dat detalii si 3 ai poza cu tine la coment. ai grija a inceput sa afle si....pamantu:p futa te in continuare cu doi, unu n ajunge
Daca tu te framanti 24 din 24 cu siguranta va afla singur si atunci e grav.Daca tu uiti,nici el nu are ce sa vada,ai inteles?93d3
de regula barbatul ,,rataceste,, chiar daca te iubeste foarte mult, din cauza ca nu se implica emotional in aventuri, e sex si atat. dar la o femeie cand ajunge sa faca asta e sigur ca a pus sentiment si faptul ca ai facuto odata cu siguranta ai sa o faci mereu !!!
Salut! Traiesc o experienta similara. Diferenta e ca nu am copil, nu sunt casatorita, dar relatia mea dureaza de 7 ani, iar "aventura" de o luna jumate. Nu are rost sa plictisesc, spunand ce m-a determinat sa ma las luata de val (frumoasa senzatie, de altfel), dar doua lucruri vreau sa le impartasesc cu voi: 1. daca faci "ceva" (ce obstea nu concepe), sa nu te stie nici pamantul! :) 2. cand mananci miere, savureaz-o, iar la final sa ai grija sa te lingi pe buze si degete. ;) Viata e scurta, iar atunci cand ai ocazia sa fii fericit/a, fa-o, fara urma de regrete. Si mai e ceva... ceea ce nu stii, nu te afecteaza! Atat am avut de zis. Free your mind! ;)
Lasal sa aiva coarne!!!tu traiestetiii viata!!! Jijijijij!!! incoroneazal cu 2 coarne.... cornutu!!!!!!!
Din pacate, barbatii sunt mai orgoliosi decat femeile si cel mai probabil este ca lui i ar veni foarte greu sa accepte aventura ta, chiar daca tu ai putut trece peste a lui. Asa ca sfatul meu ar fi sa nu i spui, chiar daca nu va veti desparti, cu siguranta atitudinea lui fata de tine se va schimba. Si oricum, cu ce te ar ajuta daca i ai spune? Nu ma pot abtine sa nu fac ceva comentarii referitoare la celelate comentarii care au fost postate. Infidelitatea, mai ales cea ocazionala, nu este neaparat o dovada de imaturitate! Nimeni nu cunoaste cu adevarat motivatiile unor actiuni ale oamenilor de langa noi si astfel, nimeni nu ne da dreptul sa judecam. Faptul de a avea o relatie extraconjugala nu reprezinta neaparat faptul ca o femeie/barbat nu si mai iubeste partenerul/a. Este evident ca acest cliseu al fidelitatii absolute ne a fost impus de a lungul secolelor, era firesc ca un cuplu sa promoveze fidelitatea - nu existau prezervative, se putea muri de sifilis si deasemenea se putea procrea inafara familiei si nimeni nu ar mai fi inteles nimic. Astazi nu ne mai lovim de aceste probleme. Noi ca si oameni suntem fiinte complexe - sotul tau iti ofera stabilitate si este tatal copilului tau, acel barbat cu care ai avut o aventura te a facut sa te simti femeie si te a facut un om mai bun. Cu siguranta astea au fost si motivele sotului tau cand te a inselat. Pana la urma toata, sotul/sotia il alegem sa ne fie partener de viata, prieten, sprijin. Asta nu inseamna ca acel sot/sau sotie ne poate completa noua ca oameni toate nevoile pe care le avem. Si de ce sa acceptam sa traim nefericiti? Ar trebui sa invatam sa fim mai ingaduitori.....
interesant cat de multe femei sunt dispuse sa dea sfatul: ascunde aventura ca pe un gunoi sub pres....ce conteaza un mic f...acolo? ce? distrugi casatoria! distrugi familia! ce familie oameni buni cand iti inseli sotul/sotia? cum poti sa te mai uiti in ochii celuilalt si sa ai constiinta curata? mistoooo....ce sa zic? traiasca familiile din romania, am invatat la scoala ca familia e temelia societatii, acum se explica muuulteeee...... mama ei de temelie ca e roasa rau!!
Omul este supus grselilor,asta nu e o scuza pentru infidelitate insa atunci cand in discutie intra si un copil lucrurile devin putin complicate.Daca tu ai fi preferat sa nu afli despre infidelitatea lui sfatul meu pentru tine este sa taci,de dragul familiei daca inca mai crezi in ea, de dragul copilului care va fi foarte afectat de un posibil divort si ii va fi greu sa inteleaga.Comunicarea este cheia succesului,intradevar este greu sa traiesti cu mustrari de constiinta o viata intreaga,orice placere in viata asta isi are plata ei, singura poti sa gasesti puterea interioara si sa treci peste acest episod pasager pentru care nu se merita sa ruinezi ce ai deja.Asa este viata de familie cu suisuri si coborasuri,important este sa gasim calea sa trecem peste si sa aducem soarele acolo unde s-au strans norii de furtuna.Ce rost are sa vorbesti, te va scapa pe tine de o povara dar vei rani pe cel de langa tine.Succes!
Categoric NU! Iese cearta si sufera cel mic. Nu fii egoista! Esti mama si copilul are nevoie de tata. Asta-i micul tau secret si il tii pentru tine. Mai bine il faci sa te doreasca ( stii tu.. lenjerie sexi, tocuri) si fericirea poate inflori din nou. Bine ca nu ai o soacra care sa te saboteze!
Adica nu-i spune. Sau spune-i, dar te poti astepta la o schimbare. Nu-s prea multe detalii dar e clar ca nu prea are incredere in el. Aventura, nevoia de confirmare ca e "bun", insa nu poate accepta acelasi tratament. Daca il accepti asa cum e, treci mai departe, fara sa faci valuri, ai tot dreptul, fara sa te stigmatizezi. Te-ai gindit ca sentimentul de vina tot el l-a plantat cind ti-a zis ca nu suporta sa-i faci la fel? Daca ai dubii despre voi, lasa-l sa afle, si e pus in fata unei decizii : ori renunta la comportamentul de baietel, ori incep crizele de personalitate: terorism sentimental, razbunare, sau fuga.
Mesajul meu l-am scris strict pentru persoana care prezinta aceasta poveste. Altii ar putea interpreta negativ si nu m-as mira sa fie si acuze la propria mea persoana. Asa e societatea noastra plina de limite. De asta multi ajung sa poarte masti de dragul "caci asa trebuie". Dar nimeni nu e idial si aproape fiecare are un adevar ascuns. Viata nu se bazeaza pe basme din povesti.
Probabil trebuie sa traiesti, sa fii casatorit si dupa aia sa vezi daca mai poti spune asa ceva. Eu tot asa ca Rick doream sa cred pina a ma casatori. Si asa aproape toti vor sa creada. Un lucru e cert, ca daca o sa ii spui ar putea sa te faca cam 99% la suta sa iti pierzi familia. Tu asta vrei? singura ai spus ca nu ai fi vrut sa afli despre idila lui. Ai suferit mult ai spus. Insa totusi ce te face sa vrei sa ii spui lui acum. Din cite inteleg nu vrei sa iti pierzi familia, daca ai renuntat la aventura ta in favoarea famiei. Ai vrea ca el sa inteleaga cum stau lucrurile intre voi. Atunci ce ar fi daca ati discuta despre asta fara sa ii spui de aventura ta. Ati incerca sa va ascultati unul pe altul si sa va spuneti ce simtiti. Din cauza lipsei de comunicare deschisa, se ajunge cel mai des la divorturi. Tu nu vrei asta. Iar faptul ca nu ai sa ii spui, nu inseamna ca il minti. Inseamna ca doar nu ii spui despre asta petru binele lui dar si al tau. Plus, asta tine de trecut. Iar voi ar fi bine sa discutati prezentul. Ce simtiti acum si ce ati vrea unul de la altul. Singura ai spus ca acea aventura te-a ajutat sa te simti mai bine cu tine insuti. Sa te respecti probabil mai mult, asta ai avut in vedere. Ai spus ca chiar te-a ajutat sa devii mai buna. Da, pare ciudat, dar chiar poate sa te ajute sa te simti tu cu tine insuti mai bine si sa devii mai bun cu cei dragi ai tai. Sa simti ca esti iubita si nu esti ca o umbra care indeplineste doar rolul de sotie si mama. Insa din pacate uneori asta se intimpla in afara casatoriei. E bine ca rolul asta de femee, sa fie satisfacut in cuplu. Dar uneori circumstantele ne face sa uitam de noi si intram in rolurile impuse de societate si care crezi la moment ca sint mai importante. Dar conteaza sa fii si tu insuti. Sa nu te pierzi pe tine insuti in toata fuga asta de a indeplini si alte roluri. Plus atunci cind lucrurile la tine nu merg prea bine, gazonul vecinului mereu pare mai verde. Insa uneori doar ajungind sa iti risti tot ce ai tu, sa ajungi in ograda vecinului, apoi poti sa te convingi ca tot ce ai, este mult mai de pret. Gindestete daca intradevar merita sa ii spui asa ceva sotului. Incearca doar sa nu mai repeti ceia ce ai facut, pentru ca mai tirziu intradevar ar putea sa iti distruga complet familia la care tii atit de mult.Trecutul e trecut si apreciaza clipele fericite care le-ai trait, dar nu uita sa te bucuri si de momentele prezentului, fara sa cauti sa iti faci probleme singura tie. Succes!!!
Eu cred ca in relatia cu sotul tau nu e vorba de iubire.Eu vorbesc strict din punctul meu de vedere. Daca ti-ai fi iubit sotul nu ai fi dat curs unei aventuri.Dupa o asemenea Aventura, urmeaza alta Aventura, alta.... Deci e clar ca intre tine si sotul tau scartie relatia. Dar te-ai intrebat vreodata ce se va intampla cu copilul tau daca vei ramane singura, daca divorteti.Poti sa-ti asumi si rolul de tata si de mama? Crezi ca micutul nu o sa sufere? De ce te-ai grabit sa-ti faci copilul?Puteai sa vezi cum merge relatia dintre tine si sot si apoi sa-l aduci si pe cel mic pe lume. Vietile adultilor se refac din pacate copii sufera.A meritat niste clipe efemere sa-ti pericliteze relatia cu sotul tau? Oricum si sotul tau e un bou, de ce a trebuit sa-ti spuna despre Aventura lui? L-ai intrebat care a fost motivul infidelitatii lui? Sau e ceva specific lui sa te insele cu oricine? E clar sunteti ambii imaturi, nu erati pregatiti sa fiti impreuna, nu v-ati saturat de a " copilari" probabil sunteti foarte tineri si imaturi.Pacat de copilul vostru, mi-e mila sincer de el.
eu cred ca va cam meritati, el te a inselat, tu l ai inselat....e clar ca relatia nu merge. sincer, nu stiu cum te ai mai putut culca cu el dupa ce te a inselat, poate si de aia esti lipsita de viata langa el, poate ca el nu ti da ce ai nevoie. nu cred ca o relatie normala este ce aveti voi. mai bine spune i si luati o decizie.
Posteaza comentariu