Poveste adevărată: "Fac sex cu soțul meu de frică să nu-l pierd"

Când l-am cunoscut pe soțul meu era divorțat de mai mulți ani, și avea o fiică de zece ani. Mi-a spus că motivul principal al divorțului a fost că soția lui s-a dedicat exclusiv copilului, după naștere, și că el s-a simțit inutil, inexistent și neiubit în acea căsnicie.

Deși este un tată preocupat de bunăstarea fiicei lui a ales să iasă din căsnicie pentru a căuta dragostea, împlinirea cu o altă femeie care să-i acorde și lui atenție.

Știam despre acest sindrom al bărbatului devenit tată și care simte că e lăsat pe locul doi după copil, dar nu credeam că poate destrăma căsnicii, așa că am gândit atunci că poate soția lui a avut o reacție exagerată sau, cine știe, or fi și alte motive colaterale care le-au omorât relația.

Așa că m-am lăsat dusă de val, m-am îndrăgostit de el și am acceptat cererea lui în căsătorie. Trebuie să menționez din capul locului că viața noastră sexuală nu a fost extraordinară din start. Poate că nu ne potriveam la pat, însă eu am ales să mă mărit cu el pentru că este un om extraordinar, iubitor, atent, grijuliu și foarte, foarte romantic. Sexual, însă, prestația lui lasă de dorit, însă nu i-am spus niciodată asta. Am avut înainte de el parte de sex mai de calitate, însă mi-am dat seama că nu le poți avea pe toate într-un singur om, așa că am ales latura lui de om, și nu m-a deranjat latura de lover slab.

Cu timpul a venit și momentul în care să discutăm despre un copil. Eram căsătoriți deja de trei ani, totul fusese minunat între noi, și eu i-am spus că-mi doresc un copil, chiar dacă știu că pentru el nu e o prioritate – mai are un copil și avea și această temere că odată venit alt copil iar se va duce naibii relația cu mama. Până la urmă a acceptat că am și eu dreptul la un copil și că e posibil, că vom face totul astfel încât să nu repetăm greșelile din prima lui căsnicie.