Nu zic că nu e așa, doar că acum, de pe pragul celor 30 de ani pe care-i fac în acest an, mi se pare că lipsește ceva, și că acel ceva este un copil.
Admit că am trișat un pic din acest punct de vedere. Când am decis să ne căsătorim am jurat că nu ne vom lăsa influențați de familie, pieteni, societate, „așa trebuie”, așa e bine”, „să fiți și voi în rândul lumii” bla, bla. Și așa am și făcut, am reușit să ne ținem departe de cutumele sociale care-i înrobesc pe oameni și le răpesc bucuria de a trăi așa cum vor. Totuși, trebuie să admit că m-am lăsat un pic influențată, poate involuntar, de două prietene bune care au copii și a căror viață, din câte am observat, nu s-a transformat într-un calvar așa cum credeam. Sunt fericite și deloc înrobite de sarcinile de mame/soții/femei cu normă întreagă la job. Deci se poate!
Apoi cred că de vină este și acel nenorocit de ceas biologic, care mă obsedează de ceva vreme, de când am avut niște probleme medicale în zona genitală, iar unul dintre medicii consultați mi-a spus că e posibil să o moștenesc pe mama care a intrat foarte devreme la menopauză. Confruntată cu perspectiva asta, de „a închide fabrica” înainte de a o folosi, m-a pus serios pe gânduri dacă chiar nu-mi voi dori niciodată copii. Și așa, una cu alta s-au legat. Și am ajuns să constat că ba da, îmi doresc copii și chiar ar fi momentul cel mai bun. Acum ori niciodată!
Problema a venit când i-am spus soțului meu, care a crezut că glumesc. A luat-o de fapt în glumă până când am ajuns să ne certăm pentru că „am stabilit de la bun început un lucru și acum te sucești? Nu e firea ta să faci asta, cine te-a influențat, de ce nu respecți angajamentul luat?”. Am fost întristată de vehemența cu care el apără acel angajament pe care ni l-am luat ce-i drept amândoi, și într-o oarecare măsură da, mă simt ca o trădătoare.
E corect să divorțez de un om care până acum și-a îndeplinit partea lui de contract, în condițiile în care eu vreau ceva ce m-am angajat din start că n-o să vreau?
Sunt împărțită acum între datoria față de el, căruia i-am jurat dragoste și pe care chiar îl iubesc, și datoria față de mine și dorința mea, de dată recentă, de a avea totuși un copil. Ce fac acum? Știu că logic nu există decât două posibilități: renunț la el sau la mine?
Sunt sigură că nu m-aș bucura pe deplin în niciuna dintre variante, însă. Adică sunt sigură că mai devreme sau mai tîrziu voi avea remușcări că nu am făcut un copil cât timp puteam, și de asemenea sunt convinsă că părăsindu-l pe el, alături de care mă simt aproape completă, va fi una dintre greșelile fundamentale ale vieții mele. Sunt mult prea multe femei pe lumea asta care nu găsesc niciodată ceea ce am eu acasă. Așadar, o decizie imposibilă pentru un lucru care n-ar trebui să fie atât de dificil în secolul ăsta. Ce naiba se întâmplă cu noi, oamenii, de nu mai vrem să facem copii?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "E corect să divorțez dacă soțul meu nu vrea să facem copii?"
Când ne-am căsătorit am decis de comun acord că vom fi unul dintre acele cupluri care se bucură de viață și nu găsesc o necesitate în a face copii. Asta a fost acum cinci ani, când eu aveam doar 25 de ani și credeam că tinerețea e veșnică și viața e un lung șir de călătorii, destinații, plăceri și lucruri care se cer descoperite și experimentate
Comentarii (10)
cunosc o situatie in care ea a decis sa conceapa un copil cu sotul ei fara a cere acordul lui. cand el a aflat era prea tarziu... cei doi sunt si acum impreuna si sunt parintii unei fetite de 10 ani, care, printre altele, a fost unul dintre finaliştii primei ediţii a concursului Next Star la Antena 1.
Nu crezi ca mai bine ar fi sa apelati la un consilier marital pentru problema voastra decat sa stai sa cauti raspunsul de la noi, cititorii, care putem sa te influentam negativ? Cauta raspunsul la oameni calificati care nu va vor oferii solutii ci va vor ajuta sa le gasiti impreuna. Multa rabdare si minte luminata va doresc!
Cum adica sa fie 'corect' sa divortezi ?! (indiferent de problema...puteau fi banii,sau sexul,sau socrii etc..) Ca sa gandesti asa,inseamna ca nu iubesti ! Altfel,treci destule cu vederea intr-o casnicie,mai incerci sa indrepti,dar nu exista reguli,manuale,tabele,ecuatii,legi...dupa care doi soti se ghideaza in viata de cuplu... Dupa parerea mea,EL ar putea divorta de tine,care ceri pareri prin ziare in loc sa rezolvati impreuna,poate si cu parintii...(si care esti dispusa sa-i dai cu piciorul -de prea multa dragoste - )
Cred ca esti cam rasfatata,ai gasit un baiat cum ti-ai dorit,casatoria este ca un prilej de distractii in doi... Ai vazut copilasi la prietenele tale,sunt dragalasi,nu ? S-au crescut usor,nu-i asa ? Vrei si tu... 1-nu e vorba de "contract",dar erai la unison cu sotul,stiati ce vreti de la viata,va completati.. 2-'ceasul biologic" mai ticaie bine inca vreo 10 ani ,mai ai timp sa te analizezi,sa fii sigura ca iti asumi raspunderea si ca-ti schimbi viata 3-daca divortezi,cu cine faci copilul ? poate nu gasesti un partener (sau nu unul sa vrea copii ) cativa ani..Vrei cu orice pret ? (chiar singura,sau dela Banca de sperma ?) Ciudat... 4-copiii nu sunt la fel,si poti avea surpriza sa fie greu de crescut (bolnavicios,agitat..etc..nu ca ai prietenelor,) si sa-ti ocupe TOT timpul... Sfatul meu : consiliere psihologica !
Ce legatura are corectitudinea cu asta? Puteti incerca, fireste, sa mergeti mai departe impreuna. Daca exista acel ceva care va leaga, daca viata voastra impreuna este importanta pentru tine, atunci despartirea nu stiu daca este o solutie. Daca dorinta de a avea un copil este mai importanta, atunci.... Eu zic sa lasi putin timp sa treaca, uneori e o solutie buna.
cand iubesti o persoana enorm, vrei, la un moment dat, sa ai un copil cu acel om, sa te simti implinit, ca femeie, respectiv ca barbat. inteleg dilema ta, de multe ori am afirmat ca e mai greu sa fii femeie si este normal sa ceri ceea ce simti. nu este un moft, iar sotul trebuie sa inteleaga. incearca sa vorbesti cu el sa aflii de ce nu vrea sa devina tata si daca te iubeste cu adevarat, va dori sa te vada fericita si sa te aiba in viata lui in continuare si va fi de acord pana la urma. cand isi va tine bebelusul in brate, vei vedea, se va schimba, doar lipsit de suflet sa fie sa nu fie miscat de senzatia pe care o ai cand iti tii in brate fiul/fiica ptr prima data.
Din câte am înţeles,voi aţi făcut un angajament în care să nu participaţi la procreere...dar ţie,între timp,ţi s-a trezit instinctul matern(ceea ce nu e de condamnat).Ce spui dacă ai adopta? În felul acesta,nu vei încălca jurământul în legătură cu procreerea şi tu vei fi mămică.Toată lumea va fi mulţumită!
Ti-ai pus intrebarea ca sotul tau nu-si doreste acum un copil, dar daca peste alti 5-n ani isi va dori cu ardoare sa devina tata si tu, datorita ceasului biologic, nu-i vei putea darui copilul, ce va face el? te va parasi pentru o alta femeie care poate deveni mama copilului lui sau se va resemna si va ramane langa tine intelegandu-te si asumandu-si si el o parte din vina? Divortul nu e o solutie, insa tu nu trebuie sa-ti sacrifici aceasta bucurie de a deveni mama, care se afla in fiecare femeie, oricat de tanara sau matura ar fi! Explica-i sotului tau si ipoteza asta si convinge-l ca tu nu vrei sa presezi lucrurile, insa toate in viata se fac la timpul lor si pentru voi a venit timpul! Si asa cum ai zis, sa ai un copil nu inseamna ca ti se inchid toate usile si nu te mai poti bucura de libertate, ci din contra, ai ocazia sa-i descoperi si copilului tau cat de frumoasa este viata! Succes!
Daca tu nu reusesti sa-l faci pe sotul tau sa-ti spuna motivul pentru care nu-si doreste copii, daca nu reusesti sa-si schimbe parerea si tu iti doresti cu orice pret sa ai un copil atunci nu ai alta alternativa decat sa te desparti de sotul tau si sa incerci sa-ti gasesti altul care isi doreste acelasi lucru cu tine. Dar ce se va intampla cu copilul tau daca dupa de-l faci, dupa alti 5 ani vei regreta ca l-ai facut si ca nu mai ai timp pentru tine? Trebuie sa te gandesti foarte bine de iti doresti cu adevarat, un copil nu e un animal de companie,cand ai chef de el te ocui cand nu nu. Un copil are nevoie in primul rand de atentie si dragoste din partea parintilor. Asa ca eu iti zic asa: gandeste-te ce-ti doresti cu adevarat si actioneaza in consecinta.
Da, e corect. Daca tu te-ai schimbat si iti doresti altceva, iar el nu, este corect vis a vis de tine si de el sa divortezi. Si nu, nu esti o tradatoare. Esti un om care s-a transformat si care a realizat ca dorintele si prioritatile din urma cu 5 ani s-au schimbat. Ar fi multe de spus. De ce nu faceti o terapie de cuplu? De ce nu doreste el copii? E posibil ca dupa divort sa regreti. Dar, sigur vei regreta daca vei sta langa el, vei ajunge la 40 ani, si-ti vei da seama ca trenul a plecat...
Posteaza comentariu