Partener rau - partener bun (2)

Nevoia de a exprima starile psihologice este o situatie des intalnita in viata noastra de zi cu zi. In fiecare dintre noi exista o multime de stari interioare cu care este necesar sa facem ceva.

Mereu simtim, gandim, ne centram pe ceva, avem un ceva retinut deja, simtim starile pulsionare, etc. Toate acestea formeaza un univers aparte - este lumea noastra interioara prin care ne manifestam ca fiinte vii. Prinsi in acest univers interior, nu intotdeauna stim ce sa facem cu ele deoarece resimtim o anumita nevoie de a-i da o forma in lumea exterioara, in ceea ce am putea numi lumea realitatii.

Rolul psihologiei este de a invita pe fiecare sa se aplece asupra acestei lumi. Nevoia de a face ceva cu aceasta lume este permanenta. De lumea interioara nu putem fugi nici macar in somn deoarece visele fac ca ea sa fie prezenta. Mereu exista un ceva interior cu care intelegem, simtim, manipulam obiecte, ne retragem sau mergem spre ceva. Diversitatea realitatii face ca lumea interioara sa fie mai ampla sau mai putin ampla prin experienta.

Rolul psihoterapiei consta in a face ceva cu lumea interioara. Daca psihologia are acest rol de "a studia", psihoterapia are rolul de "a actiona prin intermediul lumii interioare asupra lumii interioare si, indirect, asupra realitatii. Simplul fapt de a pune in cuvinte anumite continuturi ce par confuze, imposibil de prins, de exprimat, este o interventie de acest gen. A pune in cuvinte nu inseamna numai a exprima anumite fraze despre tine, ci inseamna a da viata acestui deziderat al intelegerii si al cunoasterii de sine. De asemenea, psihoterapie inseamna si a lasa sa simti ceea ce este interzis, nepermis, ceea ce sperie si infricoseaza.

Faptul ca exista in lumea ta interioara un partener bun si unul rau, este o propozitie a psihologiei si nu are decat rolul de a recunoaste in noi ceea ce exista. Simpla recunoastere si simplul acord cu aceasta propozitie nu inseamna nimic in planul vietii de zi cu zi sau mai curand este o propozitie care te ajuta sa te obisnuiesti cu o anumita stare.

Cand apare interventia? Atunci cand tu reusesti sa exprimi intr-un mod direct starile negative prin care iti resimti partenerul. Cand aceasta exprimare nu mai pleaca de la "tu esti rau", ci spune "eu simt ca tu esti pentru mine rau prin faptul ca nu iti realizezi scopul pe care mi l-am propus la nivel profund".

Adica tu inlocuiesti "vrei sa ma inseli, te uiti dupa alte persoane" cu "pentru mine este importanta starea ca tu sa fii langa mine deoarece resimt siguranta, simt siguranta cu care am fost obisnuita de mica, cea conferita in bratele mamei si in prezenta tatei". Cand "tu" este inlocuit de "eu" schimbarile pot aparea mult mai usor. Resimt nevoia de tine pentru ca resimt nevoi in mine, faptul ca tu nu mi le realizezi ma face pe mine sa te simt "ca un tata rau care nu are grija de fiica lui".

Cuplurile au idealuri inalte considerate dintr-un punct de vedere superioare - "vreau fidelitate, vreau atentie, vreau tandrete, vreau reusita sociala" si multe altele vor. Daca nevoia de tandrete este de multe ori cu usurinta atinsa - "imi place cand sunt cu tine, ma simt bine si nici nu observ cand trece timpul" traieste impreuna cu "mereu nu ai timp de mine, mereu ai altceva de facut". E o lume interioara diversa in care trairile sunt amestecate.

Faptul de a sti propozitia psihologica ca acestea doua lumi exista este un mod rationalist de a aborda problema. Desigur ca este mai bine sa stim ceva decat sa nu stim, dar o propozitie este importanta pentru noi atunci cand devine un temei. Iar pentru ca o propozitie sa devina temei este necesar sa o intelegem cu "sufletul", sa o citim ca si cum ea ar fi deja in noi. Cartile sunt din acest punct de vedere inferioare, ele nu au aceasta calitate de a impune temeiuri, cat de a sugera propozitii.

Rare sunt cartile care cu adevarat merita. Observ in sedintele de psihoterapie, urmatoarele lucruri: de obicei, persoanele care au o tendinta obsesionala puternica sunt cele care solicita "bibliografii" - ce as putea citi pentru a merge inainte? Tendinta obsesionala este refuzul lumii interioare si ascunderea sa in lumea realitatii de zi cu zi.

Ne situam intr-o lume foarte realista, foarte obiectiva in care realitatile sunt complicate de ceea ce se intampla. Obsesionalul este cel care incearca sa se situeze dincolo de aspectele de "bine si rau". A fi in afara "binelui si raul" presupune a evita starea pe care o simti. Aparent, este o strategie de succes prin care poti sa te situezi obiectiv. Insa aceasta obiectivitate are un pret - renuntarea la sine, la propriile sentimente.

Strategia este aparent reusita deoarece asigura un succes important - evitarea confuziei, a existentei a doua sentimente contradictorii pentru acelasi om. Dar starea nu inseamna ca ea nu mai exista iar cand presiunea va fi suficient de puternica, protagonistul va scoate la lumina toate aceste stari interioare. Strategia obsesionala pune in valoare strategia oamenilor aparent reci, aparent lipsiti de sentimente si care in fapt fug de ceea ce aparent simt. Ei nu reusesc sa puna in cuvinte ceea ce simt, nici lor si nici partenerului.

Fuga de lumea interioara nu este nicidecum o solutie pentru a rezolva conflictul dintre partenerul bun si partenerul rau. Un conflict existent in permanenta care poate presupune ca oamenii sunt amestecati si sunt suficient de complecsi in a se simti ca atare. Fata de acest partener rau, atitudinile sunt diferite deoarece oamenii sunt diferiti.

Evident, pe primul loc se situeaza relatia si modul in care receptezi ca temei, partenerul de sex opus. Prin aceasta inteleg ca orice imagine a unei persoane se situeaza pe un temei anterior prin care aceasta se raporteaza la lumea interioara.