Obiceiuri care pot distruge un cuplu: Renuntarea la propriul sine

Cand ne gandim la un cuplu, ar trebui sa avem in vedere ca el se compune din trei elemente: el, ea, ei. Fiecare dintre aceste componente este decisiva pentru realizarea unei armonii in interiorul acestui cuplu. Atat timp cat fiecare element exista si functioneaza adecvat, vom avea de-a face cu o eficienta a cuplului si cu o anumita economicitate pe care cuplul o manifesta.

Ea: are obiceiurile, dorintele, experientele persoanle, are proprii parinti, are proprii prieteni. Isi are lucrul de mana sau unele hobby-uri.
El: are propriile obiceiuri, are parinti, are prieteni, are sportul sau politica preferata.
Ei: au anumite ritualuri, anumit limbaj specific acelui cuplu, au excursii, asa numitii prieteni de familie, etc.
In spatele fiecarui element exista o anumita traire psihologica pe care fiecare dintre noi o resimte ca principala. Ce se intampla insa cand cuplul renunta la unul din cele trei elemente.

A renunta inseamna aici - a avea tendinta de a trece integral un element din cele trei intr-unul vecin.
Exemple:
- Ea renunta la propriile dorinte pentru a fi in conformitate cu ceea ce isi propune el.
- Timpul liber petrecut de el pe stadion se traduce intr-un timp petrecut cu ea, la coada la coafor.
- Ei renunta fiecare la a mai avea prietenii individuale pentru ca toti sa devina prieteni de familie, adica acei prieteni care corespund criteriilor de simpatie ale ambilor parteneri.

In fiecare caz, producerea izolata a unor momente este adecvata si permite trecerea peste anumite frustrari. Frustrarea izolata are un efect benefic asupra cuplului, dar ce se intampla insa cand aceste exemple devin un rol unic - cand mereu se petrec similar lucrurile? Ea renunta la orice pentru el, el renunta la orice pentru ea sau ambii renunta la orice individualitate pentru a fi unul cu celalalt.

O anecdota suna cam asa: - Dragul meu, de ce spui mereu masina mea, casa mea, mobila mea si nu spui masina noastra, casa noastra, mobila noastra? Iar acum nici nu imi acorzi atentie, ce cauti?
- Pantalonii nostri, draga.

Aceste situatii sunt diverse si putem vorbi despre tot felul de cazuri unele mai ciudate decat altele.

Dependenta

Teama de a-l pierde este foarte importanta. Universul sau psihic este dominat de permanenta posibilitate ca el sa plece, sa nu se mai uite inapoi. Este o dependenta in sensul ca fara el, existenta sa nu mai este posibila. Preocuparea permanenta, suferinta data de eventualele sale suparari este o preocupare permanenta. Ea accepta sa se schimbe, sa devina asa cum el doreste. In fond, ea incearca sa accepte orice element important din viata sa. Daca vorbim si de o structura pasiva, vorbim de o relatie de daruire plina de suferinta in care masochismul sau lipsa de realizare este decisiva.

In aceste cupluri, ea este cea care renunta la cariera si incearca sa se identifice cu realizarile lui, cu reusitele lui, cu sperantele si puterea lui. De cele mai multe ori vorbim despre momente in care pierderea este cunoscuta de ea inca din frageda pruncie, abandonul real sau imaginar este important pentru ea, fetita care a fost si care acum retraieste mintal aceleasi situatii. Este o situatie dificila pentru ca isi gaseste satisfactie in acest mod de viata ceea ce face ca aceste cupluri sa functioneze adecvat din multe puncte de vedere.

Ea simte ca el este stapanul atotputernic si nimic din ceea ce este ea nu corespunde propriei feminitati. Treptat, ea renunta la ceea ce reprezinta propria subiectivitate, preia ideile si modul lui de a vedea viata.

Castrarea psihologica

El intra intr-o relatie cu o femeie pe care o simte suficient de puternica pentru a accepta sa existe in conformitate cu ceea ce este. Structura sa este preponderent pasiva, nu isi enunta propriile teorii sau evita propriile actiuni. Refuzurile partenerei sunt decisive pentru el. Nu o supara si nu se afirma. De multe ori, este insultat si cauta sa se conformeze cerintelor sale.

Viata sexuala este trecuta pe un plan secund, ea devenind dominanta si dominatoare in relatia lor. Nu se intalneste si nu face nimic care sa nu corespunda cerintelor ei. Masculinitatea este in mod dominant a ei, iar el se indreapta spre o atitudine pasiva. Gusturile sunt impuse de partenera. De multe ori, in spatele acestui rol se regaseste o mama puternica care incearca sa-i interzica afirmarea de sine din perioada in care copilul incearca sa se afirme. De obicei, in aceste cupluri se produce o trecere de la mama la sotie.

El nu isi permite sa simta, sa se manifeste, sa afirme. Accesul la ceea ce simte este redus iar incapacitatea de afirmare a propriilor decizii este minima. In viata sociala nu are reusite decat atunci cand structura sa pasiva ii permite o activitate intr-un mediu de echipa adecvat in care exista o organizare buna si un manager bun.

Cuplul in implozie

Cand cei doi se retrag ca individualitati din viata sociala, ajung sa fie impreuna permanent, sa se ocupe unul de celalalt in permanenta. Opteaza pentru a munci in acelasi loc. Fac cumparaturile impreuna. Este o dependenta reciproca in care fiecare nu se regaseste in celalalt. Cuplul traieste prin sine, iar matricea de cuplu sufera un proces de implozie.

Dezavantajul principal al acestui cuplu este refuzul experientelor noi, ceea ce intr-un interval de timp suficient de mare ajunge sa reprezinte o izolare de social. Nemaiprimind experiente noi, cei doi ajung la un soi de cizelare infinita a ceea ce simt unul pentru celalalt, incat pericolul rutinei este foarte ridicat.

Cei doi nu isi mai permit sa aiba momente manifeste de antipatie, ceea ce conduce insa la mentinerea continuturilor negative intr-o structura inconstienta. Treptat, partenerul ajunge sa fie reprezentarea raului, a ceea ce este negativ, insa aceasta reprezentare este una interzisa, iar fiecare activare a ei ajunge sa reprezinte culpabilitate si vinovatie.

Situatiile prezentate sunt duse spre extrem. Ele au rolul de a prezenta diferite tendinte din viata unor cupluri in care renuntarea la exprimarea propriilor trairi, a propriei individualitati devine o trauma. In mod sigur, acest gen de cazuri sunt abordabile prin constientizarea propriei situatii si a propriei trairi negative.

Constientizarea este posibila prin psihoterapie. A constientiza inseamna in acest caz a exprima ceea ce este de nespus, a intelege cum si de ce este o persoana astfel.

Aceasta inetelegere in cadrul unui cuplu este mai puternica deoarece nu presupune numai acceptarea si intelegerea propriei fiinte, cat si a celeilalte, ceea ce face ca lucrurile sa se complice intr-un grad mai ridicat.

Un alt element care interfereaza in aceasta incercare de intelegere si cunoastere este ca acele conflicte existente in fiecare vor interfera cu ceea ce vedem la celalalt. Spre exemplu, atunci cand vorbim de dependenta, fiecare are impresia ca lucrurile sunt asa cum trebuie, dar ambii reismt cumva difuz ca lucrurile nu sunt in ordine. Situatia devine evidenta cand inconstientul unuia dintre ei transmite un mesaj foarte clar, dar indirect. Spre exemplu, persoana dependenta ajunge sa manifeste stari frecvente de rau, incapabila sa se exprime afectiv.

Renuntarea la sine este un proces inconstient, ceea ce face necesar ca fiecare sa aiba capacitatea de a vedea in cuplul sau daca acest lucru se produce sau nu.