Cred ca este ceva in atmosfera... se simte un aer al schimbarii. Si nu ma refer la criza, de care ne-am saturat cu totii. Acum cateva saptamani, o prietena imi povestea experienta prin care a trecut si pe care inca o traieste la intensitate maxima. De aproape doi ani era implicata intr-o relatie de dragoste care parea sa mearga ca pe roate. "Nu ne certam aproape niciodata (pentru ca nu aveam motive intemeiate), ne intelegeam foarte bine, adormeam seara tinandu-ne de mana si ne trezeam la fel...
Ne placea sa facem aceleasi lucruri, sa vedem aceleasi filme, sa radem cu nesat la auzul glumelor seci... ne completam.Insa, intr-o zi totul s-a schimbat. De fapt, doar eu m-am schimbat. Cum s-a intamplat? O strangere de mana a schimbat totul, mi-a invadat universul linistit si m-a facut sa ma schimb cum nu credeam ca o voi face vreodata. Am vazut multe filme si am citit destule carti in care erau descrise astfel de situatii, dar nu am crezut o clipa ca mi se poate intampla si mie.
'Am trezit' sentimente de care uitasem, pe care le traisem candva demult. Nu am astfel de zvacniri in fiecare zi, mai ales cand sunt implicata intr-o relatie. S-a intamplat, pur si simplu. I-am spus lui, acum fostul meu iubit, ceea ce mi s-a intamplat. Nu imi place sa mint sau sa insel. Stiam ca nu este nimic de moment, ca este o chestiune destul de serioasa si care, daca am fi continuat relatia, ne-ar fi afectat enorm. M-a durut enorm sa fac asta, dar este mai bine decat sa traim in minciuna, sperand ca in fiecare dimineata totul sa fie ca inainte.
M-a durut sa il ranesc si m-am invinovatit pentru ca simteam ceva pentru altcineva... Am ajuns la concluzia ca in relatia noastra a fost un declic undeva, candva, de care nu ne-am dat seama, iar acea strangere de mana l-a facut sa iasa la iveala. Acum sunt impreuna cu cel care mi-a 'ravasit' universul si sper sa o faca mult de acum inainte. Este o nebunie ceea ce traiesc in aceasta perioada, una foarte intensa...", se destainuie prietena mea.
Ma uit la ea si radiaza... Are acea sclipire in ochi pe care nu am mai vazut-o demult. "Inca nu mi-am revenit din 'nebunia' asta si nici nu stiu daca vreau sa imi revin. Am momente in care nici nu stiu cum sa ma mai comport, ma simt stangace in comportament pentru ca 'simtamintele' ma coplesesc. Ma surprind facand lucruri pe care nu le-am facut niciodata, parca totul este nou, iar eu am nimerit intr-un alt spatiu. Norocul meu este ca ma adaptez usor!", imi mai spune ea, cu un zambet pana la urechi.