Cu ochii pe produse, simt cum căruțul, pe care țineam o singură mână, începe să se deplaseze. Mă întorc și văd cum un individ, care avea și el căruțul lui, încerca să treacă drept.
Dacă ar fi putut să treacă PRIN căruțul meu, cred că ar fi fost mulțumit!
Altfel, n-a făcut decât să se enerveze, cel mai probabil pentru lipsa mea de reacție. Eu chiar nu am avut timp să reacționez în niciun fel. De fapt, eu am înlemnit și n-am fost capabilă să schițez nimic. Omul avea loc berechet să treacă pe lângă mine, m-ar fi putut ocoli, dar practic el a vrut să meargă drept.
Și pentru că nu era de ajuns să treacă așa, ca un marfar, s-a mai și întors la mine:
- Dă-te, fă, nesimțito, nu vezi că vreau să trec? Stai ca nesimțita!
Adevărul e că, dacă nu zicea asta, n-aș fi fost atentă la el.
M-am întors să mă uit mai bine.
Imediat, în spatele lui, ținându-se agațată de brațul lui, era o EA. O ea, care în momentul în care a ajuns în dreptul meu, mi-a zâmbit arogant, a dat și din cap și a ridicat din sprâncene, a dat capul pe spate și a mers mai departe. Am vrut să o bănuiesc că se ținea de brațul lui doar ca să nu cadă de pe tocuri pentru că orice alt motiv mă speria sau mă îngrijora, dar nu e așa. Nu! Femeia aceea era mândră să fie la brațul lui. Femeia aceea mi-a arătat, în acel schimb de priviri, că nu-și mai încape în piele de bucurie că are alături un bărbat adevărat căruia nimic nu-i stă în cale. Nici măcar o nesimțită cu un cărucior de cumpărături.
Știu că nu se cade și că e superficialitate, dar m-am uitat după ei și i-am analizat în timp ce se îndepărtau. Departe de a părea niște persoane cărora să crezi că li s-ar potrivi o astfel de atitudine... Erau îmbrăcați bine, știau de fashion.
Nimic din aparențe nu te-ar fi dus cu gândul la așa ceva!
Ceea ce m-a șocat cel mai tare a fost, de fapt, atitudinea ei. Mândria ei în fața vitejiei soțului sau iubitului sau orice i-ar fi fost el, că e prea puțin important raportul dintre ei.
Nu pot să înțeleg cum, ca femeie, ți se pare un motiv de mândrie treaba asta. Și să fi avut dreptate și eu să fi fost o ”nesimțită” care i-ar fi blocat drumul și tot nu se justifica un astfel de comportant. Nu există nicio situație care să scuze astfel de comportament și punct!
Cât despre femeile care tolerează și cultivă prin atitudine un astfel de lucruri... nu știu ce aș putea spune. Oare atunci când ele le stau în cale acestor bărbați sunt date la fel la o parte? Le spun și lor ”Dă-te, fă, nesimțito!”?
Ce le face pe aceste femei să stea lângă astfel de bărbați?
Ce le place? Genul bărbatului dur care își arată duritatea împingând cărucioare prin supermarket? Asta le place? Asta cred ele că înseamnă bărbat adevărat? Cu asta se mândresc?
Fetelor, nu mai tolerați astfel de exemplare! Nu vă mai mândriți cu băieții duri care vă arată că nimic nu le stă în cale, nici măcar un coș de cumpărături. Asta nu e bărbăție! Nu e un bărbat adevărat, puternic și mai știu eu cum dacă ”pune la punct” ce-i iese în drum.
Luati-vă bărbați care să-ți arate puterea încercând să vă ajute în tot ce aveți voi nevoie.
Luați-vă bărbați care să vă arate cât sunt de puternici atunci când vă iau în brațe după o zi în care nu ați mai văzut posibil binele, după momentele în care ați simțit că ați pierdut tot, în zilele în care nimic nu vă mai bucură, în clipele în care simțiți că oamenii care contau v-au lăsat baltă.
Luați-vă bărbați care să vă arate cât sunt de puternici stând zi de zi lângă voi, în orice situație, ”la bine și la greu”. Luați-vă bărbați pe care să vă puteți baza, nu unii care s-ar putea să vă spună din senin, într-o zi, așa cum îi spun unei oarecare în supermaket: ”Dă-te, fă, nesimțito! Nu vezi că vreau să trec!”
Fetelor, luați-vă bărbați care să nu treacă peste voi!