© Copyright:
Nu stiu sa ma port cu copilul prietenului meu
Nu esti la prima relatie. Nici el nu e la prima lui relatie. Insa el a ramas cu o familie din fosta lui relatie. Are un copil cu care petrece mult timp impreuna si te temi ca acest copil va fi mereu intre voi.
Lucruri de care sa tii cont
1. Nu sunteti in competitie. La inceput, probabil ca va fi mai reticent. Nu te cunoaste si e posibil sa nu fie prea deschis la o noua prietena a tatalui sau. Un copil are nevoie de multa stabilitate afectiva si relatiile tatalui sau pot fi o incercare pentru el. Poate simti ca atentia, afectiunea tatalui sau sunt manipulate de noua prietena, care ia prin prezenta sa ceva ce ii apartine. Ca atare, e posibil ca relatia cu el sa fie chiar dificila la inceput, mai ales daca intri in acest joc si incerci sa obtii mai mult timp cu partenerul tau in detrimentul fiului sau. Accepta faptul ca acest fiu va fi mereu in viata lui si nu iti va lua teritoriul, timpul sau drepturile tale. El este acolo, e parte din viata prietenului, si daca il vrei cu adevarat, ia-l la pachet cu viata lui, fara a incerca sa o trunchiezi.
2. E un copil care isi protejeaza atmosfera de siguranta asa cum stie. Incearca sa ai o relatie buna cu el si sa nu il sabotezi in ochii tatalui sau. Chiar daca ti se pare smecher sau agresiv uneori, e doar un copil care isi apara teritoriul cum a vazut la altii. Raspunzandu-i cu agresivitate, va invata ca viata e un loc in care trebuie sa fim agresivi pentru a obtine ceva. Raspunzandu-i insa cu calm, liniste si echilibru interior, va invata usor sa te respecte si sa te accepte ca pe un nou membru al familiei.
3. Nu incerca sa il cumperi cu lucruri, caci intri intr-o zona in care risti sa iti pierzi stima si respectul in fata acelui copil. Vei avea nevoie de tot mai multe lucruri pentru un efect tot mai mic. Incearca insa sa legi o relatie cu el incitandu-l spre joc, spre cunoastere, dandu-i raspunsurile de care are nevoie, sau punandu-i intrebarile potrivite. Si nu uita ca oricarui copil ii place joaca. Lasa si partea copilaroasa din tine sa se "activeze" si sa creeze o legatura reala cu acest copil. Daca reusesti asta, vei avea de castigat nu doar in relatia cu cel mic, dar si cu tatal sau, devenind si mai mult o persoana... irezistibila.
4. Daca tatal sau are probleme de comunicare cu copilul, nu incerca sa il sustii in directia de a se indeparta de fiul sau fiica sa. Incearca sa fii detasata si sa vezi cum poti sa ajuti mai degraba decat sa maresti si mai mult conflictul.
5. Fii tu insati, caci asta stii cel mai bine si e cel mai putin obositor. Dar cu respect fata de ceilalti si cu mult umor, comunicare si bucurie de a impartasi timp si energie pentru ceilalti.
6. Nu va lua din spatiul sau drepturile copiilor tai. Daca relatia voastra inainteaza si te gandesti la propriul tau copil, nu o face in detrimentul celui care exista deja in familie. Instinctele tale materne te vor indemna sa iti protejezi copilul, dar nu le uita pe cele umane, care fac din noi fiinte superioare: bunatate, intelegere, puterea de a darui.
De Lena Rusti
Comentarii (2)
am o situatie similara.daca vrei putem vb. eu sunt cu un barbat suedez.sincer e un chin sa traiesc cu el datorita copilului lui. nu am nici un fel de vina eu am. incercat sa fac ss fie bine. spune daca vrei sa vb mai multe.
Stiu ca nu este usor sa accepti o alta femeie in viata tatalui tau, dar cred ca noi am trecut de aceasta etapa, deoarece am avut si momente in care ne-am putut cunoaste, am vorbit, ne-am jucat. Eu cred ca le-am incercat cam pe toate in speranta ca va fi o atmosfera placuta intre toti trei. Suna urat afirmatia de "competitie", insa nu stiu cum se poate spune despre o relatie de genul: prietenul meu aduce copilul la noi 3 zile pe saptamana cate 3 ore/zi, 2 weekend-uriluna. Restul zilelor este foarte ocupat incat noi daca ne vedem de la ora 22:00 de 2 ori/saptamana (in ultimul timp). Stiu ca face eforturi ca sa il ia, si isi programeaza (munca) totul pentru zilele in care nu vine la noi. Vorbeste urat cu tatal lui (prost , nesimtit, cel mai rau tata - daca nu-i indeplineste dorintele sau nu facem ce vrea el. Probabil incercand sa compenseze lipsa accepta prea multe. Cu mine vorbeste urat (la fel - nesimtita), daca-i spun ceva : "tu ce te bagi?" si pt ca nu am reactionat nicicum la o situatie neplacuta a dat cu picioarele in mine. Tatal a considerat ca trebuie sa iau eu atitudine (el doar a spus ca nu e frumos pt ca eu am grija de ei si-i iubesc) si sa-l pedepsesc nemaivorbind cu el. Dar dupa alte 2 intalniri deja s-a obisnuit cu lipsa discutiilor si chiar a prezentei mele. Cand este la noi toata atentia trebuie canalizata asupra lui si asta tot timpul. Tipa daca tatal lui vorbeste la tel in timpul cat este cu el (lucrul lui cere dispozitie aproape permanenta - urgente) si mai nou nici cu mine nu mai poate vorbi la tel daca nu suntem impreuna. Nu am pretentii exagerate, dar consider ca el exagereaza. I-am spus ca stia de la inceput la ce situatie expune copilul si ca nu mai poate compara situatia lui cu a altor copii a caror parinti sunt impreuna, si daca face atatea sacrificii acum, trebuia sa ramana cu mama copilului si sa faca sacrificiul de a o accepta cu viata ei asa cum si-o dorea ea (rel extraconjugala) pt ca acum el isi sacrifica viata personala si emotionala, obosit, stresat... deci tot un sacrificiu. Poate ca daca copilul ar fi altfel eu nu m-as simti pusa deoparte cand este la noi. Nu putem vorbi nimic personal cand este copilul la noi. Stiu ca prietenul meu doreste sa ne multumeasca pe amandoi, iar eu il iubesc si am acceptat aceasta situatie de un an de zile, timp in care nu am reusit sa ne facem o relatie din care sa reiasa planuri de viitor. Amandoi ne dorim macar un copil, dar e loc? Stiu ca fosta lui sotie l-a depersonalizat sistematic ca tata, spunandu-i uneori ca este un tata denaturat, doar pt. ca nu accepta tot ce isi dorea ea (ex. cand copilul era mic avea pretentia sa mearga acasa cand dadea copilului sa manance - el avand poate o urgenta - de gura ei lasa inlocuitor si pleca acasa, revenind dupa masa copilului). Eu nu spun ca nu trebuie sa contribuim la legatura tatalui cu copilul dar nu exagerand, cam acelasi lucru il face el acum. In plus nu lipsesc micile rautati transmise prin copil (apoi isi intreaba fostul sot ce atitudine are copilul fata de mine). Imi este foarte greu sa iau o hotarare dar nu pot astepta pana va creste copilul mare si isi va cauta tatal doar ca sa-i dea bani, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor. Avem un termen pana la sf anului pt a-mi da locul meu in viata lui (nu am reusit sa mergem in concediu - a fost el cu copilul de paste la parintii lui pe care i-am cunoscut ulterior si eu - sunt minunati si de aceea cred ca si prietenul meu isi va reveni, probabil este obisnuinta cu fosta sotie. Au fost intr-o tabara de copii doar ei 2, iar in rest am fost in Austria pt tabara copilului la ski, Ungaria la fel. Iar acum cand i-am spus ca vreau la ski in Austria cu prietena noastra si-a amintit ca trebuie sa-i programeze copilului vacanta de iarna la ski. Foarte greu. Poate aveti o sugestie pt situatia mea. Multumesc! Succes!
Posteaza comentariu