Sunt convinsa de faptul ca exista multe femei, ca mine de altfel, implicate intr-o relatie de dragoste, fie ea de durata sau nu, care prefera sa nu locuiasca (inca) sub acelasi acoperis cu iubitul. Motivele sunt foarte variate si difera de la persoana la persoana. Eu, de exemplu, nu ma consider destul de responsabila incat sa fac acest pas; plus ca, de cele mai multe ori, dimineata sunt foarte morocanoasa si, uneori, plina de ifose, pe care nu doresc sa le impart cu nimeni, pentru simplu motiv ca nu vreau sa imi supar partenerul.
Se intampla ca iubitul meu sa stea la mine cu saptamanile, iar acest lucru nu ma deranjeaza, chiar imi face placere, dar poate nu sunt inca pregatita pentru "pasul cel mare". Poate voi face aceasta mutare in viata mea peste o luna sau peste trei ani. Nu am de unde sa stiu...
Si mutatul impreuna poate fi cu doua taisuri: risti sa iti distrugi relatia sau poti chiar sa ti-o imbunatatesti, sa fiti amandoi mai fericiti ca oricand. Nici nu cred ca exista reguli referitoare la o anumita durata a relatiei dupa care ar trebui sa va mutati impreuna. Cunosc un caz in care cei doi se iubeau nebuneste doar de o luna, au decis sa se mute impreuna, iar dupa un an s-au si casatorit, iar acum sunt foarte fericiti. Un alt caz, pe care l-am auzit de curand si l-am asezat cu grija la categoria "asa nu", este cel al unui cuplu, care a decis sa se mute impreuna dupa foarte scurt timp de relatie; cu timpul au ajuns sa doarma in paturi separate, dar, in cele din urma, au decis sa se casatoareasca.
Ce sa mai zicem de cuplurile care, dupa cativa ani de relatie, au decis sa se mute impreuna, iar acest lucru nu a facut decat sa distruga ceea ce era foarte frumos? Imaturitatea, senzatia de ingradire a libertatii, a intimitatii, sufocarea pot fi cateva dintre motivele datorita carora mutatul impreuna desparte doi oameni care pareau sa formeze cuplul perfect. Nu este niciodata o regula si din acest motiv faptul ca cei doi se muta impreuna poate fi un bonus pentru relatia lor sau, din contra, poate dezbina cuplu, fie el format de o luna sau de cinci ani.
In cazul multor cupluri, mutatul impreuna vine de la sine, cand cei doi se decid ca relatia lor poate trece la urmatorul nivel, indreptandu-se poate spre o casatorie. Este perfect normal ca cei doi sa aiba nevoie de intimitate, de locul lor, dar important este ca acest lucru sa nu fie fortat si doar din nevoia de a avea pe cineva in preajma, care sa iti mai stearga praful de pe televizor.
Mai grav este cazul in care, dupa o relatie de amor esuata, te indragostesti subit (sau ai impresia ca traiesti acest sentiment), simti nevoia nebuna sa te agati de cineva si sa te hotarasti, brusc, sa te muti cu cea care ti-a furat inima. Poate acest lucru iti face bine pe moment, desi mutatul impreuna este un pas mai mult decat important intr-o relatie, dar in acest caz pot ajunge la concluzia ca aceasta dragoste nu a fost decat un pansament, iar dupa ce te-ai vindecat sufleteste, iar rana s-a cicatrizat, pansamentul va trebui inlaturat. Si nu e ca si cum il vei putea pune in vitrina, sa te uiti la el din cand in cand; va trebui sa traiti alaturi in aceeasi casa, sa impartiti tot si poate sa te minti ca viata este frumoasa.
Locuitul impreuna poate fi considerat si un test pentru voi doi, reusiti sa va cunoasteti mai bine si poate va ajuta sa luati decizia: merita sa nu merita sa mergem mai departe? Acomodarea in aceasta postura de concubinaj poate lua, uneori, mai mult timp decat v-ati putea imagina. Daca din partea amandorura exista intelegere, acceptare, respect si multa iubire, in mod sigur acomodarea va fi mult mai usoara. Cand atributiile se impart la doi, parca este mai usor, chiar daca la inceput poate fi infiorator de dificil.
Am auzit si citit foarte multe sfaturi despre cum sa iti pastrezi farmecul relatiei, iar locuitul separat se numara printre ele. Aceasta "delimitare" a spatiului fizic al partenerilor nu face decat sa ii atraga si sa ii incite si mai mult, iar locuitul impreuna "uzeaza" mai repede relatia, sunt de parere multi.
Fiecare persoana are propriile obiceiuri si o rutina care, pentru partener, pot fi deranjante. Lui ii face placere sa isi citeasca ziarul sportiv la toaleta in fiecare dimineata vreme de jumatate de ora, iar pe tine, ca femeie, te poate scoate din minti acest obicei; in fiecare sambata dimineata adori sa mergi la piata sa iti cumperi cele mai proaspete legume, in schimb el prefera sa leneveasca in fata televizorului pana la pranz. Poate fi foarte dificil, mai ales la inceput, sa fiti cat de cat pe aceeasi lungime de unda, mai ales cand vine vorba de lucrurile pe care ar trebui sa le faceti impreuna, ca si cuplu. Dar, cum se spune, "orice invat are si un dezvat", iar dragostea pe care o porti respectivei persoane te poate schimba si te poate face sa accepti chiar si sforaitul strident din fiecare noapte.
Se spune ca barbatii sunt cei care se opun, de cele mai multe ori, mutatului impreuna cu iubita, dar eu am intalnit mai multe cazuri in care femeile nu doreau sa locuiasca impreuna cu iubitii lor. Motivele sunt cat se poate de variate, asemanatoare cu cele ale barbatilor: privarea de libertate, intimitate invadata, "nu a sosit inca timpul pentru marele pas" sau frica de a nu strica ceea ce este deja frumos.
Nu cred ca locuitul impreuna ingradeste libertatea vreunui component al cuplului, atat timp cat decizia a fost luata de comun acord si nu exista dubii in ceea ce priveste sentimentele de dragoste pe care unul le simte fata de celalalt. Fiecare poate avea programe separate, iar sfarsitul zilei este foarte placut sa iti gasesti alinarea in bratele celui care te iubeste.
Daca avem o relatie frumoasa si locuim separat, poate fi si acesta un lucru minunat. De fiecare data, revederea cu persoana iubita este asteptata cu sufletul la gura. Atunci cand nu te simti pregatita sa te muti cu iubitul tau, nu o face doar pentru ca asa au facut majoritatea prietenilor tai si "trebuie sa tii pasul cu ei". Fa-o atunci cand simti cu adevarat!