Psihologii au realizat un studiu pentru a afla de ce se destramă căsniciile și se pare că genele sunt principalul motiv pentru care divorțul este des întâlnit în cadrul aceleiași familii.
Moștenirea genetică stă la baza predispoziției pentru divorț
Deși factorii psihologici sunt la fel de importanți, psihologul Jessica Salvatore și echipa sa au descoperit că genele se află la baza probabilității de divorț, potrivit redonline.co.uk.
De exemplu, persoanele nevrotice au tendința de a-și vedea partenerii de viață într-o lumină negativă, iar trăsătura de personalitate care determină nevrotismul este moștenită genetic de-a lungul generațiilor.
Acest lucru, împreună cu alte caracteristici psihologice transmise genetic, explică de ce divorțul pare să se „moștenească” în cadrul unor familii.
„În prezent, principala justificare pentru faptul că divorțul se transmite în cadrul aceleiași familii de la o generație la alta este ideea că un copil crescut de părinți divorțați are abilități interpersonale mai slabe pentru a forma relații pe termen lung”, spune Dr. Salvatore, profesor în cadrul Universității Virginia Commonwealth din Statele Unite. „Ceea ce am descoperit sunt dovezi consistente că factorii genetici contează mult în transmiterea intergenerațională a divorțului”, adaugă specialista.
„Din acest motiv, concentrarea asupra îmbunătățirii abilităților interpersonale sau asupra asumării responsabilității în relație nu este o strategie bună pentru terapeuții care lucrează cu cupluri aflate în dificultate”, spune psihologul.
O strategie mai bună este analizarea problemelor de personalitate
Expertul recomandă, în schimb, analizarea problemelor de personalitate ale partenerilor care au dificultăți în căsnicie pentru a descoperi adevăratul motiv care stă la baza problemelor în relație.
„De exemplu, o altă cercetare arată că oamenii nevrotici au tendința de a percepe că partenerii lor se comportă mai negativ decât se comportă în realitate (pe baza evaluării independente a unor observatori)”, explică specialista. „Prin urmare, gestionarea acestor distorsionări cognitive cauzate de personalitate prin abordări terapeutice ar putea fi o strategie mai bună decât alte metode terapeutice”, adaugă Dr. Salvatore.
Studiul a analizat 20.000 de persoane adoptate
Pentru a separa influența mediului de creștere de cea a genelor, cercetătorii au analizat datele a peste 20.000 de persoane adoptate. Un studiu bazat pe adopție este util pentru că le permite cercetătorilor să afle dacă persoanele adoptate se aseamănă părinților biologici, care contribuie cu genele, sau părinților adoptivi, care contribuie cu mediul de creștere.
„Am putut analiza asemănarea dintre adoptați și istoria legată de divorț a părinților biologici și cea dintre adoptați și istoria de divorț a părinților adoptivi. Persoanele incluse in studiu, peste 20.000 la număr, au fost adoptate la o vârsta fragedă, înainte de a se confrunta cu divorțul părinților biologici. Ceea ce am descoperit este că persoanele adoptate au tendința de a urma tiparul de divorț al părinților biologici care au contribuit cu genele, și nu al părinților adoptivi care au contribuit cu mediul de creștere. Prin urmare, am ajuns la concluzia că genele sunt cele care contribuie la transmiterea divorțului de la părinți la copii și nu mediul în care copiii cresc”, a declarat psihologul pentru cbc.ca.