Exista doua posibile situatii. Fie asa au stat lucrurile de la inceput, fie problema distantei a aparut pe parcursul relatiei (de cele mai multe ori, asta se intampla ca urmare a unei relocari profesionale sau a studiilor). In primul caz, se numeste ca macar ati amandoi stiut de la bun inceput despre ce este vorba si, probabil, v-ati construit o "strategie" de mentinere a relatiei si v-ati adaptat in consecinta. In cel de al doilea caz, ar putea sa fie socant pentru amandoi si trebuie sa fiti un cuplu bine sudat pentru a depasi aceasta problema.
Multi se tem ca acest gen de relatie nu va rezista. Dar iata o veste buna: acesta este un mit. Daca o relatie se poticneste, acest lucru nu are decat arareori legatura cu factorul distanta. La nivel global, cateva milioane de cupluri se regasesc in aceasta situatie si numarul este in crestere. Asa incat, daca acesta este cazul tau, gandeste-te ca situatia voastra nu este nici pe departe iesita din comun; ba din contra, este ceva tot mai frecvent in lumea in care traim.
Nu spune nimeni ca ar fi simplu sa va pastrati relatia in aceste conditii. Sinceritatea si comunicarea sunt doua dintre "ingredientele" principale. Discutati despre ceea ce vi se intampla, puneti intrebari, exprimati-va sentimentele si nu va fie teama sa va manifestati temerile.
De asemenea, nu ezitati sa va faceti planuri - pe termen mediu, de exemplu despre concediul viitor. Sau unde veti petrece sarbatorile de iarna. Expertii americani in probleme de cuplu atrag atentia asupra acestui aspect si spun ca, pentru un astfel de cuplu, este important sa existe proiecte comune; acestea ii ajuta sa aiba repere mai exacte si astfel pot suporta mai usor perioadele de despartire.
Discutati despre modul in care veti tine legatura si puneti-va de acord: sms-uri, telefoane, chat - cat de frecvent? N-ar fi rau sa va stabiliti si o rutina a comunicarii - de exemplu, in fiecare seara cel care se culca primul ii ureaza celuilalt "Noapte buna". Pentru cei aflati intr-o asemenea relatie este important sa aiba niste obiceiuri zilnice, intrucat acestea le confera un sentiment suplimentar de siguranta. Evident ca nu se poate vorbi despre rutina in asemenea cazuri...
Exprimati-va sentimentele!
Chiar si cuplurile care locuiesc impreuna (si da! - au acelasi cod postal) se confrunta cu probleme in ceea ce priveste modul in care vorbesc despre ceea ce simt. Asa incat nu este greu sa ne dam seama cum se prezinta lucrurile cu partenerii aflati pe meridiane diferite...
Tocmai de aceea, ambii trebuie sa invete sa vorbeasca despre ceea ce simt si sa nu aiba retineri in a-si manifesta sentimentele. Pana cand se vor revedea, cuvintele reprezinta principalul lor mijloc de comunicare si legatura si trebuie sa profite la maximum. Fiecare trebuie sa simta ca este iubit, ca partenerul se gandeste la el.
In aceeasi nota, impartasiti-va ceea ce vi se intampla peste zi, fara a intra neaparat in detalii, dar nu omiteti acest lucru. Sunteti departe, dar faceti parte unul din viata celuilalt si acest lucru trebuie sa se simta. Daca ati locui impreuna si v-ati intalni seara acasa, nu v-ati povesti ce s-a petrecut in timpul zilei? Este ceea ce trebuie sa faceti si acum.
Bineinteles, acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa va sufocati cu telefoane si mesaje. Dar, daca relatia voastra este una solida, nu veti ajunge in situatia aceasta. De ce? Pentru ca asta se intampla in cuplurile unde exista nesiguranta - si finalul este de multe ori previzibil, chiar daca partenerii locuiesc impreuna.
Savureaza-ti independenta
Unul dintre avantajele relatiei la distanta (pentru ca trebuie sa existe si o parte buna, in fond) este acela ca partenerii au posibilitatea de a se dezvolta emotional individual, vazandu-si de viata sociala, prieteni si cariera - dar avand, in acelasi timp, siguranta ca perechea lor este "acolo".
Chiar daca va este dor, chiar daca aveti fiecare momente cand nu v-ati dori decat sa va puteti imbratisa, bucurati-va de viata fara a va simti vinovati. Este chiar sanatos si indicat pentru relatie ca fiecare sa procedati asa: asociata cu singuratatea, lipsa de activitate duce la depresie si, adesea, la ganduri gen "Oare ce face el/ ea...? Oare nu cumva...?". Iar acestea sunt potential distructive pentru orice relatie, cu atat mai mult pentru una la distanta.
Pastrati-va increderea!
Categoric, nu e usor sa fie cineva in pielea voastra. Dar sunteti amandoi puternici si stiti ca va leaga ceva solid: in definitiv, nu oricine are curaj sa inceapa asemenea relatie. De aceea, trebuie sa ganditi pozitiv: de exemplu, in loc sa jelesti ca a mai trecut o zi fara el, gandeste-te ca esti cu o zi mai aproape de momentul cand va veti revedea.
Nu este indicat nici sa te plangi lui ca te simti singura. Bine, poate ca se mai intampla (femei suntem), dar nu-ti face din asta un obicei. Pana la urma, nici unul nu este vinovat si cu siguranta nici lui nu-i este usor. Vorbiti despre ce veti face cand va veti revedea, actualizeaza-ti garderoba, schimba-ti coafura si nu te gandi la situatia voastra ca la o povara. Pentru ca nu este, decat in masura in care o percepi ca atare.
Comentarii (21)
Eu nu am reusit sa ma vad de loc cu iubita si azi am aflat ca nu mai poate veni in romania deoarece parintii ei decid sa mai stea :( si nu am reusit sa ma vad deloc cu ea
buna, am avut o relatie de aproape de 5 ani din care a reiesit un copil, relatia era laq distanta ne vedeam la 2 saptamani si ne era greu, am ramas insarcinata k sa pot fi langa el dar intrun an de zile de la nastere totul sa schimbat in rau, incepuse sa cheltuie banii pe bautura si tigari venea aksa beat si mereu imi spunea sa plec maikasa il batea la cap sa ma lase k nus de el k iam turnat un plod doar din dragoste nu din ajutor reciproc... a trecut un an de knd neam desparti si de 5 luni sunt cu altcineva kre e tot la distanta, ne vedem o data pe luna, stiu k va fi la fel doar k de data asta acest barbat mia oferit in 5 luni ce nu mia oferit tatal copilului meu in 5 ani... si cu toate astea toata lumea ii spune sa se desparta de me si el no face pt k ma iubeste si nimeni nu stie cum ma iubeste el pe mine, niciodata nu mia cerut sa vin la el mia zs de atatea ori ai grija de fetita, si vin eu sa va vad, knd ne vedem la web se uita doar la me observa knd ma tund sau ma vopsesc, knd st suparata saubolnava, fetita mea ii spune tati si el aproba, mie dor de el nu a plekat dejat de 2 zile si nu pot sa ma gandesc k ne vom vedea peste o luna, atata timp, lucruri pe kre fostul sot nu mia oferit de ziua fetitei ia luat tort eram la mare in perioada aia si neam iubit mai mult k niciodata, de knd mam despartit de tatal fetitei am jurat k nu mai iubesc pana cineva mia zs k o sa sufar si eu odata dak ranesc persoana de langa me si am inceput sa iubesc din nou dar mie frica... Doamne dami putere sa trec peste tot si toate, ne iubim si nu vreau sa fim departe...
pe mine si pe prietenul meu ne desparte o distanta de 4000 de km... ne vedem de 3 ori pe an, crede-ti a e usor? vad aici oameni care se plang ca au o relatie la distanta si ii despart 300 de km si se vad o data pe luna,., eu sincer as da orice sa pot sa ma vad cu prietenul meu macar o data pe luna, ne-am cunoscut pe internet , si credeti-ma pe cuvant e foarteeeee grrrrreuuuuuuuuu , as vrea sa pot definii cuvantul " greu" dar nu cred ca am sa va pot explica indeajuns de bine incat sa ma puteti intelege sau cel putin sa simtiti.,, sincer nu stiu nici la noi cat va mai tina si avem doar 1 an impreuna, sunt foarte multe certuri , increderea se stinge incet-incet , ne iubim ft mult dar cu distanta asta e foarte greu, trebuie sa fi nu puternic , ci foarte foarte puternic sa poti duce o relatie la distanta pana la bun sfarsit.. :( imi pare rau pentru persoanele care citesc asta si s-au implicat deja intr-o relatie la distanta, tuturor va spun , e ft frumos la inceput , mereu e frumos la inceput,, dar dupa catva timp e ca un fel de " furtuna in paradis" si va spun toate acestea sa nu faceti aceasi greseala ca mne, nu va hraniti cu fantezii!
Buna,inca de la inceput va spun ca este prima oara in viata mea cand scriu pe vreun site ,de orice gen...dar simt ca o iau razna, Povestea noastra a inceput acum vreo 7 ani, ne-am gasit pe internet,a fost o dragoste din primul moment in care ne-am vazut,vorbeam ore la tel,pe internet,prin prisma serviciului pe care il aveam atunci ne desparteau 2 continente...Am ajuns dupa aproape 6 luni sa ne vedem pentru prima oara...si atat ne-a ajuns,am renuntat la servici pentru aceasta relatie...si nu am regretat niciodata...dupa ceva timp mi-am gasit fff greu de munka in Romania,anii au trrecut si am ajuns sa avem f multe datorii,probleme,tensiuni...am simtit ca trebuie sa iesim cumva din situatia asta...de un an jumate am plecat intr-o tara in care am avut sansa sa gasesc un job destul de bine platit,primele luni am achitat majoritate datoriilor,vacante,ea venea la mine la o luna doua maxim...toate acestea cu gandul ca intr-o zi o sa ne stabilim impreuna aici...acum 3 sapt am fost impreuna in vacanta...superb ,de cand am venit innapoi la munka nu stiu de ce dar imi lipseste tot mai multt...iar ea...imi spune ca nu stie ce vrea , ca nu stie daca e hotarata sa vina aici...plang in fiecare zi la gandul ca ne vom pierde...nu stiu...va multumesc si imi cer scuze daca v-am scris cam mult...o seara buna
Eu impreuna cu prietenul meu avem o relatie de 2 ani.Este greu pentru ca nu ne vedem decat vara, dar putem spune ca am supravietuit si vom supravietui in continuare. In primul an, am rezistat amandoi si nu ne-am vorbit timp de sase luni. Nici acum nu vorbim tot timpul. Partea buna este ca de fiecare data cand ne vedem sunt si mai indragostita de el si el de mine. Dragostea noastra creste in fiecare an cate putin. Sigur ca am vrea sa fim impreuna tot timpul, sigur ca am vrea sa ne tinem in brate o eternitate, sigur ca am vrea sa ne iubim in fiecare minut, sigur, ne gandim in fiecare zi la asta, dar ne mai gandim ca daca am rezistat pana acum, putem sa rezistam si de acum incolo, pana la urma ne vedem,,,in fiecare an mai mult sau mai putin.
eu am o relatie cu prietenul meu de apropae 3 ani ..a inceput la distanta si a continuat la distanta..el e din orasul de unde sunt si eu..eu sunt la facultate in alt oras...ce pot sa zic?e greu cu adevarat..e dificil si pot exista de multe ori certuri din lucruri extrem de minore..dar exista incredere...iubire...sinceritate..dorinta..abea asteptam sa ne vedem..am stabilit anul asta sa nu lasam sa treaca mai mult de o luna pana sa ne vedem...pentru ca e greu..nici unul din noi nu a mai avut relatii de lunga durata..si in nici un caz la o distanta de 300km...dar cumva incercam sa-i facem fata...pentru mine sincer in ultimul timp devenit tot mai stresanta distanta pt k am trecut prin mom mai grele si mi-as fi dorit sa fie cu mine...dar a fost alaturi de mine cum a putut mai bine..in cateva luni termin facultatea si merg acasa...si vom fi impreuna mai mult...acum tot ce urmeaza vedem este cum mai rezist eu in astea 3 luni pana ma intorc acasa deoarece stiu k am devenit foarte stresanta si sunt tot mai nervoasa...plus k tentatii sunt peste tot si imi este frica sa nu cedez si sa fac o prostie pt k stiu k voi regreta..il iubesc si ma iubeste..da relatiile la distanta sunt dificile, dar au partea lor de frumuseste si modul lor propriu de a apropia doi oameni..
poi, eu am o relatie de aproape 3 ani si ne vedem o data pe saptamana datorita serviciului iubitului meu...peste ceva timp o sa plece pentru 6 luni si sincer oricat de mult v-ati iubii, si tocmai pentru ca va iubiti, pe mine cel putin ma dispera acest gand...e ciudat sa nu-l vad 6 luni mi se pare o eternitate...ca tot vorbim de asta dati-mi o idee ce as putea sa fac,ceva sa-l surprinda, un fel de surpriza de ramas-bun...?
distanta nu e o kestie de speriat...exista tel.net,web...important e sa mentineti un contact zilnic...si multa incredere si comunicare...trb k dragostea sa inlocuiask suspiciunea...aaa...si ink cva...dak e sa ramaneti impreuna asa va fi...iubiti.va!
eu sunt fericita. iubitul meu e in bruxel, ultima data au trecut 6 luni pana ne.am intalnit, dar stim k asta e maxim...niciodata nu o sa treaca mai mult fara sa ne vedem :D am foarte mare incredere in el ...ma iubeste la nebunie, si eu la fel... :D peste un an ma voi duce la facultate acolo k sa fim mai aproape :D e super articolu .. da kiar asta facem:*
pana la ora actuala am trecut prin destule relatii la distanta,chiar incepusem sa cred ca numai eu pot sa am ghinionul asta...si zic ghinion pt ca nici una dintre relatii nu a dus la nimic bun,doar la pierdere de timp,stand mai mult in fata calculatorului si vb la tel toata ziua.oricat de mare ar fi dragostea in partener nu poti avea incredere completa in el fiind atatia km care va despart
sunt intr-o astfel de situatie , am o relatie de 6 luni cu cineva aflat la 600km , ne-am vazut de doua ori .....iar clipele au foat de vis , ne iubim enorm si avem incredere ca aceasta relatie va avea un final fericit........si vb lui Miha exista internet , web , tel mobile ..nu e chiar atat de greu daca sentimentele sunt profunde si adevarate ....si mai trebuie sa va spun ca pe langa faptul ca suntem la distanta relatia noastra este una extraconjugala , caci amandoi suntem casatoriti.....dar asa a fost sa fie ........
Si eu am o relatie la distantza...ne despart 533 de km....si acum in 8 luni de zile ne-am vazut cred k de 6 ori...sunt foarte placute clipele petrecute impreuna...si ma gandeam k dak am fi fost din acelasi orash nu am mai fi impreuna acum...pt k asa a fost sa fie:X
eu pana in momentu acesta nu am gandit aja am fost doar un copil cand perechea mea a fost puternica eu o sufocam ca eram nesigur si acum cand simpt cu adevarat ca ma schimb o perd :(
...daca exista dragoste si e reciproca , distanta nu mai conteaza...sigur, fiecare ne dorim sa ni se marturiseasca iubirea ce-o simtim...e ca o hrana pentru suflet, ca o siguranta ca cel pe care-l iubesti iti impartaseste sentimentele....
daca ai incredere in persoana iubita si va iubiti mult nu are de ce sa nu mearga!si mai ales respect!sunt intr-o situatie asemanatoare,iubitul meu locuieste la 400 km de mine,vb zilnic,incercam sa ne vedem cat de des putem,ne facem planuri impreuna si cel mai important :ne iubim mult!
relatziile la distantza sunt chiar mai frumoase decat cele in care cuplul se vede periodic..de ex eu am o relatziile de 2 ani .la 400 de km....ne vedem rar cam o data pe an si nu zic ca totul este perfect,dar clipele in care ne vedem sunt frumoase parca ar sta timpul in loc.....si sa fim sinceri suntem in sec 21 exista internet si telefonie mobila
in cazul meu distanta nu e foarte mare,dar eu nu prea pot iesi mai ales cum vrea el...sa plecam impreuna la munte sau iesiri zilnice.Ai mei sunt putin dificili si nu accepta k eu sa fiu cu el.Cik sunt prea mik sa am o relatie mai serioasa.Ei considera k am timp de iubire knd aj la facultate...pana atunci mai e un an si nu vreau sa-l pierd.Poate el e ceea ce am asteptat!Nu am mai iubit pana acum,dar el ma face fericita.Bineinteles k ma deranjeaza knd el pleaca fara mn dar vb la tel.tot timpul si sper sa se rezolve curand problema distantei. imi place f.mult si e ceva reciproc(zice el):P
relatia mea a inceput de la distantza,era frumos chiar daca nu ne stiam face to face, acum suntem impreuna si totul merge bine
foarte tare articolul eu de fel sunt mai geloasa iar prietenul meu in septembrie va pleca in alta tara si imi va fi greu fara el pentru ca mie frica sa nusi gaseasca alta desi il iubesc foarte mult si el pe mine la fel imi este foarte frica sa nul pierd
sunt la a doua relatie de genul asta...si deja am experientza...tot m ise potriveste,in trecut la fosta relatie scartaia ceva din partea lui si nu a rezistat relatia,acum cu actualul,el e tot departe,si el e o fire ff ganditoare,si din cauza asta iau eu decizii,cand vin sa ne vedem,chiar sapt asta m=am tuns=))) ca ma vad cu el sapt viitoare,si de la inceput am propus un tzel unde vrem sa jaungem
Interesant articol. Spun asta mai ales pentru ca in curand ma voi afla si eu in aceasta situatie. Iubitul meu merge la facultate in alt oras, (eu raman la facultate aici) este adevarat, aprope de orasul in care locuim dar... Sunt obisnuita sa fiu mereu cu el, eram in acelasi liceu, ne vedeam zilnic. Suntem impreuna de 2 ani si ne iubim mult. Nu stiu ce va fi de la anul, mi-e foarte teama ca distanta sa nu raceasca relatia noastra dar trebuie sa avem curajul sa trecem peste asta. La un moment dat m-am gandit sa renunt de pe acum, sa nu ne chinuim dar e o prostie. Daca ne iubim, relatia va rezista. Sper...
Posteaza comentariu