Oricat ai incerca s-o descrii, ea este ireala. Invapaindu-ti inima, ea te invata ca gesturile sunt un alfabet. In preajma ei toate lucrurile au o stralucire aparte. Cu ea spui ca mergi, dar de fapt plutesti. Asa de asemanatoare tie si totusi altfel! Cand mangaie ea, imblanzite, celulele tale se transforma in lumina.
Daca-ti spune ca iubeste, palpita si zumzaie si frunzele. Nu-i poti uita mersul care infioara aerul. Daca, din greseala, vezi corpul ei cu ochii mintii, somnul tau devine dans pe carbuni aprinsi.
Ea, femeia, pe care barbatii n-o considera nici macar formal egala lor, dar care macar o data pe zi le este superioara, merita mai mult decat s-au invatat barbatii sa-i ofere. Este considerata egala lor doar cand sunt lucruri grele de facut si nu se profileaza vreun succes la orizont. Si este aproape intotdeauna in planul secund cand triumful ii poarta pe barbati in brate.
Uita-te la ea si mira-te! De unde are atatea idei despre cum sa se imbrace? Uite cum lasa ea o parte mica, mica, mica neacoperita - ca sa tulbure! De ce ii plac atat de mult miresmele? Cum isi doreste sa-i miroase pielea cand se intalneste cu iubitul ei? De unde gratia? Ascult-o si, daca ai puterea s-o recunosti, vei spune ca vorbeste cu aceleasi cuvinte o alta limba.
Sexul ei psihologic este ceea ce ne descumpaneste - uneori mai mult decat sexul anatomic. Ea isi traieste realitatea biologica intr-un mod natural si simplu, spre deosebire de barbat care se straduieste, transpira ca sa fie bagat in seama. Ea pune accentul pe forta inimii. Asteapta mangaieri si tandrete, cuvinte care sa-i acopere/descopere intimitatile. Dar cel mai mult isi doreste sa fie luata-n brate, oricati ani ar avea.
Pare deconcertant ca femeia, despre care timp de mii de ani s-a spus si s-a scris ca e atat de cheltuitoare incat aduce barbatul la sapa de lemn, sa ceara atat de putin! Si totusi, in clipele de adanca seninatate si admiratie, ce se traduc prin "arati ca dintr-un alt taram", "numai Dumnezeu mai poate avea corpul tau", "mirosi mai frumos ca ingerii in ploaie", "imi placi de n-am aer", "cand dracu te-ai facut atat de frumoasa?" etc., luatul in brate nu are voie sa lipseasca.
Gandeste-te doar ca, spre deosebire de baieti, in procesul formarii viitoarei femei, fetita sta mai mult pe langa mama si, in mai toate situatiile traumatizante, e luata in brate si mangaiata. Infinit mai mult decat baietii in cazuri asemanatoare. Si nici in momentele de mare bucurie imbratisarile nu lipsesc. Ceea ce la baieti, ca viitori barbati, e ceva mai mult formal.
Oricum, barbatul care isi iubeste cu adevarat femeia o ia in brate nu numai pentru ca vrea sa faca dragoste, ci si pentru ca, dupa ce a facut dragoste, se simte implinit numai cu acea femeie. Spus de femeia care se afla langa umarul tau, "ia-ma-n brate" este o invitatie discreta de a marturisi prin gestul acesta ca ea reprezinta pentru tine totul. Barbatul care nu raspunde la "ia-ma-n brate" chiar cu luatul in brate intelege iubirea doar ca pe un act mecanic. Si este un biet animal singur.
Posteaza comentariu