Dupa ce copilul s-a nascut, vorbim despre un contrarol care poate sa reactioneze concret (vizibil) la tot ceea ce vine de la mama sa. In perioada de graviditate nu era contactul vizual, dar copilul exista si atunci. El era simtit - se misca, dadea anumite stari mamei sale. Totusi, copilul acesta nu apare din neant. Este rezultatul unui contact sexual dintre tata si mama. Dar ce exista inainte de acest moment din copilul respectiv? Era o investire psihologica a parintilor - un copil imaginar, un copil investit cu atribute personale.
Daca ati putea auzi acest copil imaginar, el va spune tot ceea ce este de spus despre ceea ce este profund in fiecare mama si tata. El exista si traieste in spatele a ceea ce se intampla. Dar acum este creatia "curata" a celui care este om. Cand copilul devine real, lucrurile se vor amesteca in consecinta, cu realitatea copilului.
Vorbeam saptamana trecuta despre amprenta. Te poti casatori cu oricare barbat, dar nu formezi un cuplu cu oricare barbat. Acest aspect creeaza o unicitate care nu se regaseste si nu se va regasi niciodata in alt cuplu. Tu esti unica, el este unic, impreuna formati o unicitate.
Unicitatea este dificil de pus in cuvinte. Se simte, se traieste, se relationeaza cumva, dar, desi temele sunt cam aceleasi, auzind un cuplu, recunoasteti cuplul. Aceasta unicitate capata o forma concreta, insa nu reala, ci imaginara. O regasiti in copilul imaginar al cuplului, care insoteste un cuplu inca de la momentul "intalnirii" lor. Am trecut usor de la un copil imaginar al unei mame la un copil imaginar al unui cuplu si nu voi insista asupra acestei distinctii.
Realitate?
Te invit acum la un exercitiu de logica si de imaginatie. Ia cele doua tipuri - 1 si 2 - si amesteca-le bine. Considera ca ele sunt permanente in viata ta. Ti se pare o imagine suficient de complexa? De exemplu, imagineaza-ti ca atunci cand esti geloasa, exista si tema copilului imaginar. Iar aceste teme sunt foarte amestecate si functioneaza la multe niveluri din psihicul tau.
"Complementar si reciproc" se refera la modul cum poate un partener sa raspunda concomitent la aceste teme. Mai fac o paranteza si adaug ce am omis - complexele fiecaruia, modul in care simt femininul si masculinul fiecare, pretul la case, traficul, problemele de sanatate ale celor apropiati, complexul Oedip, visele si visurile. Sa continui? Toate acestea exista simultan in orice moment al vietii noastre.
Comentarii (3)
numai pt ca nu folositi mai mult de 30 de cuvinte nu inseamna ca articolul e pedant( pretentios, adica). unele lucruri nu pot fi zise decat in termeni savanti (complicati, adica). intre cuvinte si idei e o legatura foarte stransa. daca ne limitam la termeni banali ( simpli, adica), ideile nu pot fi marete iar eu sincer sunt satula de asa-zise teorii marete si care nu fac decat sa constate lucruri de bun-simt. sfatul meu e sa va cumparati un dex( dictionar explicativ adica) si sa nu mai asteptati para malaiata( m-ati putut urmari, adica?).
D-le Claudiu Ganciu, unde este partea a doua a denumirii dumneavoastra profesionale? TERAPEUT??? Nu ati facut decat sa analizati niste situatii care se intampla intr-un cuplu, lucruri care sunt traite de noi si doar ipoteze pt dumneavostra. Noi vrem raspunsuri, solutii, cum sa reusim, cum sa intelegem DE CE se intampla anumite lucruri, nu o teza de doctorat. Si cand expui o lucrare, ai un caz care trebiue tratat si incerci sa-l rezolvi, altfel nu ai facut nimic. Doar il descoperi?? Pt ce?? Credeti ca sunteti singurul care vede sau gaseste sau simte anumite comportamente atat ale femei cat si a barbatului, intr-un cuplu?? Unde este SOLUTIA???? Poate sunteti psihoanalist, si atunci lasati loc psihoterapeutilor sa-si exercite meseria, de a incerca sa ne faca sa intelegem comportamente, de a ne da solutii pt intrebarile nostre care ni le punem .
In afara faptului ca limbajul este elevat si la nivelul unui psihoterapeut, ceea ce este ok pentru conferinte, dar pentru eva.ro, ma indoiesc... Cine credeti ca se gandeste la cat feminin si cat masculin are in el, cate dintre cele de aici stiu ce-i ala 'complexul lui Oedip' samd... Daca scriem pentru o anume categorie, atunci sa o facem! Daca facem dizertatii psihologice, atunci de ce nu se aud aplauzele?
Posteaza comentariu