Ne cunoaştem de doi ani şi acum jumătate de an am decis să ne căsătorim. De fapt mai mult eu am tras de el în relaţia asta, pentru că el are un stil din ăla „lasă-mă să te las” din cauza căruia, la început, parcă nu se lega nimic între noi. Ulterior a început să se mai dea pe brazdă şi cel puţin până când m-a cerut de nevastă ajunsesem chiar să simt că e şi el implicat şi că vom avea cu adevărat o familie. De ceva timp, însă, îl văd cum revine, încet, încet, la stilul dinainte, şi mă întreb dacă totuşi el chiar îşi doreşte această căsătorie, dacă chiar mă iubeşte?
Provenim din familii total diferite ca mentalitate. Ai lui s-au despărţit, tatăl lui schimbă iubitele ca pe ciorapi, iar mama e foarte rece chiar şi cu fiul ei. Familia mea e la polul opus. Ai mei sunt împreună de 30 de ani, au ţinut întotdeauna familia unită şi asta ne-a insuflat şi nouă – mie şi fratelui meu mai mare – respectul faţă de valorile astea şi de importanţa stabilităţii în cuplu.
Pentru mine Sorin nu a fost primul bărbat, dar după mai multe relaţii eşuate, acum, la 27 de ani, simt că e timpul să mă aşez la casa mea. Îmi doresc copii, îmi doresc o familie ca a părinţilor mei, şi m-am săturat să tot încerc. Iar faptul că Sorin s-a lăsat schimbat şi adus pe calea dorită de mine m-a încurajat să cred că el e alesul cu care voi putea să îmbătrânesc.
Ne-am mutat împreună de vreun an şi ceva, am avut răbdare cu el şi l-am învăţat tot ce aştept eu de la un bărbat. Lucruri mici, nu vă imaginaţi revoluţii, dar el de exemplu nu îşi spăla nici farfuria din care mânca, nu strângea masa dacă mânca singur, nu-şi spăla nici măcar cada după ce făcea baie, era destul de dezordonat. Plus că în cuplu nu excela la capitolul romantism, adus flori, făcut mici surprize, sunat iubita de control etc. L-am învăţat să facă toate astea şi am ajuns la momentul la care eram fericiţi. Inelul a fost pasul firesc. Părinţii mei sunt fericiţi, s-au apucat să ne organizeze nunta. Una mare, pe măsura evenimentului, o fată au şi aia se mărită o singură dată, aşa cum ştiu ei că e posibil în viaţă.
Totuşi, cum spuneam, constat în ultimele luni o răceală la Sorin. Începe să întârzie acasă, să nu mai reacţioneze aşa cum o făcea la diverşi stimuli, parcă nici viaţa noastră sexuală nu mai e cum a fost, deşi suntem de atât de puţin timp împreună. Pare că petrece mai mult timp cu tatăl lui, din senin. Nu erau aşa de apropiaţi când l-am cunoscut eu, dar în ultima vreme îşi tot viziează părinţii. La început am crezut că e vorba de o dorinţă a lui de a se apropia de familie, aşa cum vede că sunt eu de ai mei. Și totuşi parcă n-ar fi chiar aşa. Mi-e teamă să nu se lase influenţat de tatăl lui, care după cum spuneam e mare consumator de femei.
Pe de altă parte, discutam cu o prietenă care îmi spunea că dacă încep să am astfel de dubii mai bine nu mai fac mare pas. Dar ce să mai fac acum? Părinţii mei deja au stabilit toate detaliile nunţii. Mai sunt trei luni şi vom juca la nuntă. Apoi mai există şi celebrele emoţii dinaintea nunţii. Tot încerc să mă conving că lucrurile vor reveni la normal după nuntă, dar dacă totuşi strădania mea de până acum nu a făcut decât să mă convingă pe mine că el e alesul, şi de fapt el să nu se fi schimbat deloc? Ce să fac?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
"Mai am câteva luni până la nuntă şi îmi dau seama că parcă nu mă iubeşte"
Ne cunoaştem de doi ani şi acum jumătate de an am decis să ne căsătorim. De fapt mai mult eu am tras de el în relaţia asta, pentru că el are un stil din ăla „lasă-mă să te las” din cauza căruia, la început, parcă nu se lega nimic între noi.
Comentarii (14)
iubeste l asa cum este el , nu mai incerca sa il schimbi , poate doar sa invatati viata impreuna da , eu cred ca sunt doar emotii din partea lui , in viata daca nu risti nu castigi , orice sar intampla trebuie sa mergi inainte si fii sigura ca daca nu te mai vrea el o sa iti comunice asta , ceea nu cred , e putin speriat .... o sa iti spun un secret ca la o sora mai mica , cu cat schimbi mai mult barbatii cu atat o sa fii mai dezamagita , asa ca limiteaza te la ce ai acum si iubitiva mult
Nu pot sa spun mai nimic in plus, dar de moment ce exista un gol atat de mare la capitolul comunicare, tu ce crezi? El ar trebui sa-ti impartaseasca toate emotiile pe care le ai (bine, poate nu pe fata pt ca barbatii nu sunt chiar asa de sensibili). Nu trebuie sa te gandesti ca parintii tai au pus la punct toate detaliile pt nunta, nu trebuie sa te gandesti la nimic. Este viitorul tau in joc. Cred ca ei ar fi mult mai multumiti sa anuleze nunta decat sa te vada cum suferi mai tarziu. Nici nu te gandi ca ai 27 de ani si gata, trebuie sa te casatoresti si etc....daca o faci fa-o cum trebuie, nu impulsionata de niste lucruri care nu conteaza asa mult. Nu mai traim in epoca trecuta cand daca nu erai maritata la 20 gata, mureai fata batrana. Ai grija si gandeste-te bine la ce trebuie sa faci!
probabil va trebui sa purtati o discutie legata de voi doi,nu iti face rau singura si nici lui,casatoria este un pas foarte important si merita facut cu persoana care te iubeste si il iubesti...,iar in privinta parintilor tai cu siguranta te vor intelege te asigur ca vor prefera sa pui punct acum daca e cazul decat mai tarziu mai ales daca tiau oferit o educatie aleasa!
Asculta 2-a reguli bine definite..pt.casatorie.. Sa crezi in dragostea, la prima vedere..Si casatorestete cu cineva cu care iti place sa vorbesti.. mai pe inteles dak te-ai chinuit de la-nceput sa-si spele cada.. deci cu 1-a vedere e clar.. la a 2-a ce discutii placute puteai sa ai.. invatandu'l cum sa se comporte..Caracterul se cizeleaza pana la adolescenta..sti cu drumul junglei nu se mai intoarce..stiun caz cu un copul de 9 ani gasit in jungla..la-u ingrijit pana la 20 si tot salbatic a ramas.. ce e.g. mai concret..dak neuronii lui asa s-au format.. deci cum sa mai ziz cu greu il mai poti schimba..Mediteaza si decide.. alege un site cu matrimoniale si vei putea alege.. din sute 1.. BAFTA !
Draga mea, cand iubesti nu esti egoist, cand iubesti nu ai incertitudini, cand iubesti doar iubesti si atat...pare ceva rupt din poveste dar asa e; am fost casatorita de doua ori, si nu am avut incertitudini nici prima oara nici a doua oara, desi prima mea casatorie a esuat dupa 14 ani de casnicie, am facut tot ce am putut sa imi schimb sotul, dar nu a fost de ajuns intelegerea mea, iubirea mea, sacrificul meu,nu regret nici acum ca l-am iubit pe acel om, pentru ca am invatat inca o lectie din scoala vietii; problema a fost inauntrul lui unde nu am putut sa ajung niciodata...Trebuie sa intelegi ca oamenii nu se schimba niciodata, ne imbatam cu apa rece cum se spune crezand ca e posibl ne mintim pe noi insine crezand ca putem sa schimbam pe cineva, dar asa ceva e imposibil. Actualul meu sot e la fel decand l-am cunoscut, il cunosc de aproape doi ani si cum a fost la inceput e la fel si acuma, nu trebuia sa ''il educ eu" ca om ca si caracter, asta e in el insusi si cred ca,omul din noi e in fiecare dintre noi...noi femeile avem nevoie de un sot sau prieten care e sigur pe el, pe care poti sa contezi in orice situatie, la bine si la rau...daca tu ai incertitudini sa sti ca e ceva in neregula si pana nu stii sigur ce iti doresti pentru tine ca sa fii fericita nu te sfatuiesc sa faci pasul asta inca, mai asteapta, nu ai nimic de pierdut. Trebuie sa te gandesti la tine intai daca tu nu o faci nu o v-a face nimeni in locul tau; si inca ceva, daca tu nu esti sau nu o sa fi fericita nimeni in jurul tau nu o sa fie, nici macar perchea ta...Numai bine!
Fugi cat mai poti...lasa-l si experimenteaza altceva...si din cum scrii cred ca nici tu nu mai simti mare lucru..relatia voastra de baza, aceea barbat - femeie si atat..nu mai exista. Si scoate rudele alea din schema, aici e greaseala. Scuze pentru tonul ferm, dar o sa vezi ca asa este.
buna,sfatul meu este sa comunici cu el , sa ii spui tot ceea ce gandesti si simti,lupta in continuare pt el ,si eu inainte de a face nunta eram cu incertitudini,dar am comunicat foarte mult cu el si nu imi pare rau ca am facut acest pas,s-a schimbat ce e drept dar in bine,suntem casatoriti de trei ani si foarte fericiti. succes
eu zic sa te gandesti bine inainte sa iei o decizie .eu sunt intr-o relatie de 5 ani de aproximativ 1 an suntem casatoriti .la inceputul relatiei el era fosrte departe de ceea ce imi doream cu adevarat de la un barbat insa cu timpul l-am facut sa inteleaga ce conteaza in viata si ce este de scurta durata.dupa 1 an jumate ne-am mutat impreuna au existat certuri ca in orice cuplu.dupa 4 ani m-a cerut in casatorie si am acceptat din toata inima.am inceput sa ne ocupam de tot ceea ce inseamna pregatiri de nunta insa cu 3 luni inainte fara sa ne certam fara sa se intample nimik in viata noastra mi-a spus k nu este pregatit k nu stie exact ce simte pt mine daca ma iubeste sau daca este doar obisnuinta.m-a durut foarte mult am inkercat sa inteleg cu ce am gresit dar era in zadar.am plecat la mama fara sa ii explic acesteia ceea ce s-a intamplat intre noi spunand-ui ca a trebuit sa plece cu serviciul in alt oras.2 zile nu am vb deloc cu el gandindu-ma k timpul in care stam separati ii va prinde bn il va face sa se gandeasca la ceea ce isi doreste.a 3-a zi l-am sunat si mi-a spus sa ma intorc acasa deoarece ii este greu fara mine ,ma iubeste mult si nu vrea sa ne despartim.m-am intors cu conditia sa comunicam ,sa ne spunem ceea ce nu ne place si ceea ce nu vrem sa se mai intample intre noi.din discutii am inteles k era foarte speriat de casatorie si de tot ce cuprinde aceasta.avem 1 an de la nunta si suntem foarte fericiti.CONCLUZIE :eu cred k sunt doar emotiile dinaintea evenimentului ce va urma.succes
sa fim seriosi..esti un copil...situatia e mai grava decat pare si nu poti sa lasi astfel de comentarii. Da poate ca o iubeste dar e intr`o perioada mai dificila nu poti sa fi atat de sigur(a) de faptul ca nu tine la ea dupa atata timp de cand sunt impreuna. Gandeste inainte sa vorbesti poate cu o vb si cu un sfat spus aiurea poti sa distrugi o familie. Imi cer scuze pentru asta dar nu cred ca poate sa traga o concluzie atat de dura din asta...
... vad ca ai ideea aceea ca "poate dupa casatorie o sa revina sau o sa se schimbe in bine ... sau casatoria rezolva totul..in bine .." ........neeeeeeeeeeeeeeeee .. e foarte trista povestea ta ..si nu esti singura in aceasta situatie .. eu zic sa te gandesti bine! ..nu fa pasul, doar pt ca te gandesti ca o sa-si revina, .. .. ar fi bine ..insa nu te baza pe asta .. poate nu te iubeste .. de fapt ..sigur nu te iubeste .. nu faci asa cu o persoana pe care o iubesti.. scuze ca spun asta ..e doar o parere ..iti doresc numai bine ..
Nu sunt de acord cu Alina. Nu mi se pare corect pentru nimeni sa transformi o incertitudine in certitudine de una singura, cum spunea Alina-Maria, discuta! Discuta cu el pe un ton cald, da-i incredere sa-si exprime sentimentele si nu-l frustra cu nimic. Din experienta prietenelor mele (toate maritate) pot spune ca inaintea nuntii, ambii parteneri intra intr-o criza de personalitate, am auzit aceleasi povesti inainte de fiecare nunta in parte iar acum, sunt fericiti in viata de familie. Pentru barbati in special e un moment de rascruce, asa il considera ei. Un moment in care isi dau seama ca sunt pe cale sa renunte la libertate, la hobby-urile lor, la prietenii lor sau la anumite tabieturi, TOTI se sperie de angajamentul asta si niciunul nu se simte capabil cu adevarat sa duca o familie in spate de aici in colo. Insa lucrurile revin la normal DACA vor vedea ca nunta nu inseamna sentinta la inchisoare pe viata ci este o celebrare a iubirii voastre. Eu spun ca psihologia masculina e mult prea complicata pentru a trage concluzii de una singura. Discuta cu el...
cu el ai vorbit?intreba-l ce vrea fara sa faci crize sau sa-l acuzi de ceva.mai bine te opresti acum,sunt destui barbati pe lumea asta,chiar daca acum ai aluneca in depresie.hei,dupa furtuna urmeaza un curcubeu!
Draga mea, e un moment prin care trec toate miresele (si mie imi venea sa-mi parasesc sotul cu doua sapt. inainnte de nunta), temerile si intrebarile de tot felul trec acum prin capul vostru. Cu siguranta si el se teme de ceva dar in felul sau. Daca ai reusit sa schimbi putin din el( adica sa faca lucrusoarele acelea marunte) vei reusi si in continuare. Cat despre intalnirile cu tatal sau, cred ca barbati in asemenea momente emotionante au nevoie de sprijinul tatalui ( al meu inainte de nunta si-a cautat tatal pe care nu-l mai vazuse de 28 de ani). Si mai las daca el e un fel de "lasa-ma sa te las" tu va trebui sa fi cea care ia initiativele si cea care pune puncutl pe "i". Discutati, lamuritiva problemele si va fi bine! Nu lasa agitatia de dinaintea nunti sa va strice nunta! Numai bine!
Nu trebuie sa imi asculti sfatul, dar eu nu pot ramane indiferenta la povestea ta! Te rog frumos, nu face niste greseli groaznice, care peste cativa ani te vor face sa regreti ca ai dansat la propeia nunta cu acel om!! Eu am o vorba: ORICE INCERTITUDINE IA-O CA PE O CERTITUDINE!!!!Te rog frumos deschide ochii, parintii tai te vor intelege, te vor sprijini mai departe, si niciodata sa nu spui niciodat!!! Nu sti de unde sare iepurele.......Si daca nu a fost dragoste din prima, nu te astepta sa fie pe parcurs!!!!! Daca un om nu se schimba pentru tine din dragoste si respect pentru tine, nu o va face niciodata!!!!!GANDESTE-TE BINE!!!!NU TE LASA DUSA DE VAL!!!!
Posteaza comentariu