Aş vrea să aflu care e antidotul pentru dragoste? Nu mai vreau să iubesc un om care mă înjoseşte, mă brutalizează şi mă degradează, în fiecare zi. Deşi conştientizez tot ce mi se întâmplă, inima mea nu-l poate uita şi nici urî. Ce să fac?
Am 27 de ani, sunt căsătorită cu Marian de cinci ani şi avem un copil de patru ani. Relaţia noastră nu a fost mereu aşa ca acum. La început m-a iubit şi el. Am trăit o frumoasă poveste de dragoste, dar între timp lui i-a trecut. Cam de trei ani lucrurile s-au schimbat în rău în căminul nostru. După ce l-am născut pe Mircea, Marian s-a răcit faţă de mine. La început îmi zicea că mi se pare, dar cu timpul a ajuns să-mi reproşeze el că nu-l mai iubesc, că iubesc doar copilul. Îi spuneam că nu e adevărat, că nu pot să fac o asemenea diferenţă între ei, că-i iubesc pe amândoi la fel de mult.
Apoi a început să bea şi să lipsească nopţile de acasă. Când venea şi-l întrebam unde a fost îmi zicea că ce mă interesează pe mine, că oricum mie nu-mi pasă decât de copil.
De la atitudinea asta până la prima palmă a fost doar un pas mic. Într-o zi a venit nervos acasă, Mircea plângea că îi dădea un dinţişor, iar eu încă nu reuşisem să termin de făcut mâncarea. Casa era cam în dezordine, dar nu era aşa rău. Marian s-a repezit şi mi-a tras o palmă de m-a aruncat pe jos. Mi-a zis că de asta nu mă mai suportă şi o să plece de acasă, pentru că sunt o nevastă leneşă şi o mamă proastă. Am început să plâng şi eu. Plângea şi Mircea, iar Marian urla la amândoi.
După asta şi-a cerut scuze, iar eu l-am iertat. Îl iubeam şi îl iubesc şi acum. Mi-am zis că o palmă apare în orice căsnicie. La fel şi tensiunile. Bărbatul e normal să fie mai nervos, are pe umeri casa, familia, munceşte în fabrică, eu stau cu copilul şi aştept ca el să ne întreţină...
Dar au urmat şi alte palme, şi injurii, şi apoi bătăi în toată regula. Cea mai gravă a fost când m-a lovit aşa de tare peste gură că mi-a spart un dinte. De fiecare dată l-am iertat. Pentru că îl iubesc. Nici eu nu ştiu cum de mai simt dragoste pentru el, când el se comportă cu mine ca un animal. Acum îmi dau seama că nu e firesc, dar nu pă pot despărţi de el, nu pot renunţa la el, numai gândul că n-o să-l mai văd niciodată mă înfioară şi mă face să mă doară carnea pe mine de tristeţe. Părinţii noştri sunt de la ţară, şi mama mea şi a lui m-au văzut bătută şi învineţită. Dar amândouă mi-au zis că ăsta e rostul femeii, să-şi urmeze bărbatul, indiferent ce s-ar întâmpla. Că am jurat la biserică să fim împreună, la bine şi la rău.
Între timp bătăile s-au mai rărit, pentru că Marian pleacă deseori de acasă. Ştiu că trăieşte şi cu altele, i-am văzut câteodată şi împreună, prin oraş. Şi totuşi se întoarce acasă, măcar o dată la săptămână. Continuă să considere că ăsta e căminul lui, şi asta îmi dă speranţe. Sper, cred, că la un moment dat problemele noastre se vor rezolva, şi noi vom fi din nou împreună ca la început. Altfel nu-mi explic de ce eu aş fi condamnată să-l iubesc în continuare, şi să sufăr?
Şi dacă n-ar fi aşa, tot nu ştiu cum să fac să nu-l mai iubesc. Să mă pot desprinde de el şi să nu-l mai iubesc. Ce mă sfătuiţi?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
Comentarii (32)
Niciodata o sa se intoarca si o sa fie acel barbat pe care l-ai cunoscut!! Eu am vazut cum mama mea a trecut prin aceasi situatie ca a ta...cum timp de 5 ani a fost batuta, umilita si cu frica de fiecare data ce porcul ala nenorocit ce nu il consider tata vinea acasa, cum plangea de fiecare data cand el se ducea sa o f''a pe o putoare cum ii nevastasa care o distrus o casatorie fericita, si care acum 10 ani dupa ce mama sa despartit de ala, nu il lasa nici macar sa ma vada, stind in Spania la 10 km de satul meu!!!! Nu o sa se schimbe....Dumnezeu sa te ajute si sa ai putere pentru copilul tau, gandestete la el, si la suferinta prin care o sa treaca cand o sa vada si o sa inteleaga ce se intampla intre parinti lui. Gandestete la tine....si cum ai o vorba aici, " mas bien sola que mal acompañana" adica, mai bine singura decat rau cu unu sau altul
cine nu trece prin astfel de momente nu stie cum ii...te inteleg perfect...si crede-ma nu ii masochista cum ii spui tu ii doar o femeie care isi iubeste sotul..atat...fi puternica si timpul va rezolva totul
"Intotdeauna vor veni altii mai buni!!!" Mi-e mila de voi! Cati ani aveti dragelor de pana la varsta voastra nu ati inteles ce presupune o relatie. Si va mai intrebati de ce suferiti si barbatii nu va inteleg,de ce profita unii de voi si de ce sant unii porci si asa mai departe. Cum adica nu sant compatibili??? Credeti ca va veni vreunul care sa va poata citi mintile incalcite??? Compatibilitatea de care tu vorbesti se creeaza intr-o relatie in timp, desigur cu respect si intelegere reciproca (adica din partea amandurora) care nu vor fi posibile fara comunicare. Draga asa cum ti-am mai spus, iti zic si ma repet FA CEEA CE ITI ZICE SUFLETUL CA E BINE SA FACI ! Desigur sant multi oameni pe lumea asta dar din ce in ce mai rari aceeia care stiu sa inteleaga, sa respecte, sa iubeasca si sa se daruiasca. Iar cei care nu stiu sau care nu sant in stare sau capabili sau care pur si simplu nu vor,vor zice ca - "Intotdeauna vor veni altii/altele mai buni/bune!" Si vor suferi dezamagiri, vor dezamagi,vor avea regrete sau vor face pe altii sa regrete. DESCHIDE-LE DOAMNE MINTEA CA PREA RAI, MANDRI,EGOISTI,SI ORGOLIOSI SANT UNII! Daca tu il iubesti si crezi ca el e pentru tine nu mai sta pe ganduri si incearca sa gasesti solutii ! Dar uita-te bine in sufletul tau mai intai si ia o hatarare! Nu uita ca si lui ii este greu acum si are nevoie de cineva care sa il inteleaga in primul rand. Ofera-i intelegerea, sprijinul si dragostea ta si se va schimba pentru tine
Meriti ceea ce ti se intampla! Pentru ca asta cauti. In momentul in care iti vei schimba gandirea si telul in viata, ti se vor intampla lucruri bune. Atata timp cat spui ca iubesti un animal, animalul te va trata ca pe alt animal. Sotul meu nici macar nu indrazneste sa imi vorbeasca urat. Iar de lovit?!? Nici macar nu a incercat si nici nu cred ca va incerca vreodata. Mi-a spus de multe ori ca ii este frica de mine. Pentru ca stie ca ii voi raspunde cu aceeasi moneda, iar in acelasi timp am si renuntat la el.
povestea aceasta este inventata. un barbat care munceste in romania intr-o fabrica nu poate intretine o casnica, un copil si sa mai iasa si cu nu stiu cate amante.
Cum se poate sa ne amgim cu faptul ca ne bate....fiindca se intorc acasa....fiindca ii iubim...Gresit..!!!!!!!!!!! Nu ne iubeste .., nu ne respecta...doar ne au langa ei, si spera ca langa copilul lor au siguranta zilei de maine, si prin teroare au si o sluga care i spala ..calca ...hranesc...si cand ,,ele" nu sunt disponibile ...suntem noi..M am trezit si eu ...cam tarziu....tot dragoste spuneam ca este cae...si copilul nostru avea t Atata...in rest ... distractie...si c...., asta e viata lor asa sunt
nu trebuie sa stai cu asa un animal ca om nu se poate numi doar de dragul copilului el nu te iubeste si nici nu te merita daca tear iubi si respecta nu ar da in tine si nu te-ar jigni.Gandeste-te k mai tarziu si copilul are de suferit si el nu are nici o vina
Mama mea a intrat in pamant din cauza lui barbas-o pentru ca o batea la betie dar il iubea, cica si eram noi, dar ea sa dus si noi am ramas de mici ca sa ducem aceeasi viata pe care a dus-o si ea cu batai si ceturi , desi e moarta inca nu pot sa o iert ca nu a plecat si ca a trebuit sa induram noi ca nu a putut ea sa plece cand putea (barbas-o fiind cica tata-l meu dar nu il mai consider de mult asa) nu va inteleg!!!!!!!!!!!
cum sa ramai cu asemenea animal???? o sa te traumatizeze pe viata, nu ai sa mai poti incepe alta viata alaturi de vreun alt om! gandeste-te ce sechele o sa lase in mintea si sufletul copilului! gandeste-te ca o sa inceapa si el sa primeasca batai !
Pune in balanta cate bucurii iti ofera relatia cu el si lucrurile rele pe care le face , gandeste-te bine la asta! Sa suferi pentru cineva pe care-l iubesti este normal si firesc( pentru boala , probleme sociale si financiare) , dar nu pentru rele tratamente si actiuni impotriva ta si a copilului vostru.
mai bine singura decat.....o singuratate in doi! ai o viata...traieste-o nu o irosi! nu merita! copilul va intelege cu siguranta mai tarziu ;ofera-i o copilarie fara certuri si batai....ce crezi ca invata el de la voi ?! orice nou inceput e mai greu...dar in final vei vedea ca merita! gandeste-te si la tine!! pleaca pana nu e prea tarziu!
trebuie sa te hotarasti ce fel de viata vrei ptr copilul tau,vrei sa te vada tot timpul vanata si sa ii frica sa fie in casa cu tatal lui.eu am doi copii si in vara m.am despartit,nu m.a batut niciodata dar are probleme cu bautura si nu venea noptile acasa,nu stiu daca a fost cu alta femeie cat am fost casatoriti,dar nu mai conteaza,acum sunt foarte linistita si am timp ptr copiii mei.trebuie sa te gandesti daca vrei sa cresti un copil sanatos sau sa traiesti langa un nenorocit si sa distrugi viitorul copilului tau.
Te rog, pentru binele tau si al copilului pleaca cat mai repede de langa el. Iubitul meu m-a agresat atat verbal, cat si fizic, insa cel mai mult m-a socat faptul ca fiind o femeie stapana pe ea si independenta din toate punctele de vedere, n-am stiut sa tai modalitatile lui de manipulare. Recent, m-a agresat verbal si mi-a dat ..ultima palma din viata lui. Am chemat politia si in aceeasi noapte l-am parasit. Un labil psihic este tot cee ce NU IMI DORESC! Curaj, totul va fi bine
nu ar trebui sa depinzi de un barbat indiferent cati copii ai avea,la tine e o scuza ca depinzi de el.....daca se vrea iti poti lua copilul si pleca in alta parte...asta nu e un mediu adecvat in care sa-ti cresti copilul,cu batai etc.o data ce el si-a permis sa dea in tine nu mai are nici un strop de respect pentru tine.....mai bine ai baga divort si ai deveni si tu independenta cu un motiv ca sa rezbati in viata :copilul tau....................................toti barbatii sunt niste scursuri..de tine depinde cale alegi
Cum sa stai sa suferi, doar pentru ca este un copil la mijloc.... ce prostie....., Ah, dar tu il iubesti......., deci nu numai din cauza copilului stai cu el. Uneori meritam ce ni se intampla...., nu este cazul meu, bineinteles. Eu am stiut sa scap de asa ceva. Este cazul sa ieie taurul de coarne, cum se spune. Tocmai pentru ca te gandesti la copil, ar trebui sa scapi de aceasta situatie. Copilul va suferi. Si va fi mai mult vina ta.
Iubirea, ca si ...justitia, e oarba. Asa se intampla cand judeci...cu altceva, decat capul.
Ar fi cazul sa incepi sa te iubesti pe tine si copilul tau..Atunci ai sa realizezi cat rau ii poti face acceptand o asemenea viata! Sper sa te trezesti ! Si sa ai forta sa il infrunti si sa iti iei viata in serios!
Imi pare rau sa iti spun dar ce ati jurat in biserica trebuie respectat de ambele parti. Ori una din parti "a rupt de mult contractul". Unde e partea cu iubeste, sprijina si pretuieste? Bataia nu e rupta din rai iar faptul ca accepti sa fii injosita si umilita nu te face nici sotie nici mama buna. Din punctul asta de vedere are dreptate cu comentariul. Si nici indispensabila. Se intoarce acasa pentru variatie si complezenta nu pentru tine si nici pentru fiul vostru. In ultimul rand tu spui ca il iubesti. Cred ca esti "plina de dragoste" cand iti cara pumni si palme, cand intra pe usa si nu stii daca in seara aia scapi fara vanatai. Sau cand copilul tau plange speriat de urletele "tatalui". Poate ca odata a fost dragoste, insa astazi, dragostea lui are aroma de pumn in fata si lacrimi pe obrazul baiatului tau. Ca femeie e treaba ta ce vrei sa suporti, daca te simti sfanta insa ca mama NU AI DREPTUL sa te joci cu viitorul copilului tau, sa il cresti intr-un mediu abuziv. Gandeste-te cum te vei simti prima data cand pumnul barbatului tau se va opri in obrazul copilului care va interveni sa il opreasca sa-i loveasca mama!
Mai femeie, tu ai o problema psihica grava!! Cum poti sa simti iubire pentru cel care iti da pumni in gura?? Esti masochista??
mi-au dat lacrimile citind aceste randuri. am patit si eu ceva similar desi (din fericire) nu sunt casatorita si nici nu am copii, m-am simtit groaznic cand intr-o zi m-a impins si m-am lovit de usa din sufragerie dupa care pur si simplu m-a impins afara din casa doar pentru ca era nervos. mi-era mult prea rusine sa spun cuiva. nu pot spune ca mi-e indiferent sau ca nu mai simt absolut nimic pentru el dar nu l-am mai vazut de cateva saptamani si nici nu pot spune ca-i duc dorul. daca acum nu-ti refaci viata si nu-ti iei baietelul sa va mutati undeva departe de el, maine s-ar putea sa fie prea tarziu...:(
daca te bate si il mai si iubesti... atunci esti proasta e bine ca ai un suflet bun dar nici chiar asa sa iubesti mana care iti face rau...esti sadica fata draga?
buna te inteleg foarte bine,stiu ce simti si prin ce treci eu sunt de 6 ani jumatate si avem o fetita de 2 ani si ma bate,ma injura imi vb ingrozitor,dar ma gandesc la fata nu la mine am citit mesajele postate ar trebui sa plec dar nu am curaj sunt o lasa ma adus in stare in care chiar cred ca sunt o nebuna si fara el nu sunt in stare de nimic
http://www.originals.ro/adidasi-haine-accesorii-ads.php?cid=10638
Totul e sa incepi sa te iubesti si pe Tine. Daca vei invata sa te iubesti si pe Tine, sa te pretuiesti, atunci nu vei permite o asemenea comportament fata de Tine. El face cu tine cea ce face pentru ca Tu permiti asta. Permiti asta pt ca nu iti cunosti propriile valori, te complaci in illuzia ca il iubesti ca ai nevoie de el.....Invata sa dezvolti iubirea in Tine, si nu astepta sa vina doar de afara, crezand ca doar asa vei putea fi fericita. In momentul in care te vei pretui, te vei iubii, vei fi fericita si cu tine insuti (in suflet) atunci iti vei gasii partenerul cu care vei putea fi fericita. Nu el te va face faericita ci cu el vei fe un om fericit, si invers. Permite-i lui doar cea ce iti permiti si Tie. Invatand toate astea vei putea pune ordine in viata ta, sa iei o decizie corecta....si sa-ti recladesti viata total altfel. Pe alte criterii. Gandeste-te ca doar te ascunzi in spatele baiatului vostru, crezind ca ii faci bine, dar de fapt ii faci rau. El va invata si va duce mai departe modelul vazut acasa, de la tatal lui. El va stii ca are mama, are tata .....poti sa-i oferi o alta viata din care sa invete mult mai multe.
Singura solutie ca sa scapi de aceasta "dragoste" este sa-ti iei inima-n dinti si sa-l parasesti pe acest om,care daca da intr-o femeie crede ca a facut mare lucru.In primul rand,daca vrei sa se intoarca la tine,sa-i mai pese vreodata de tine trebuie sa-i tai increderea pe care el o are in legatura ca orice ar fi tu nu-l parasesti.Treci la fapte:aranjeaza-te,ai mai multa grija de tine,fii indiferenta(doar indiferenta doare cel mai tare),nu-i mai acorda asa mare atentie,incearca sa te preocupe altceva de care el sa fie curios sa afle.Doar asa ai sa-i mai poti atrage atentia,daca asta vrei.Fa-l sa simta ca te pierde...Si daca dupa toate astea ai realizat ca poti trai si fara el..cu atat mai bine.. Faza ca se intoarce acasa,macar o data pe saptamana,nu e un motiv pentru tine sa speri ca el se va schimba,ba din contra trebuie sa fie un semnal de alarma ca lui ii convine situatia asta :cineva il spala,ii gateste ..etc..si el poate sa-si faca si de cap intre timp. Eu zic:capul sus,viata e frumoasa,gaseste-ti un serviciu ca sa nu mai depinzi de el,si dovedeste-i ca alta femeie ca tine nu o sa mai intalneasca niciodata.Si nu in ultimul rand,nu mai ceda usor in fata lui,de exemplu daca iti cere iertare,sa nu fii asa impresionata de acest gest si sa-i dai un raspuns afirmativ imediat,ci mai degraba tine-l pe jar,trage de timp pana sa-i dai un raspuns. Ai grija de tine
Nu-mi vine sa cred ca la 27 de ani esti atat de proasta!!! Ce simti tu acolo nu e in nici un caz dragoste; e pur si simplu obsesie generata de prostie. In subconstientul tau te gandesti ca nu are cine sa te intretina si mai ai si un copil in grija. Faceti ceva fratilor cu viata voastra!!! Aveti un singur ideal de cand sunteti mici: sa va maritati si sa ii faceti lu' ala repede un copil ca sa nu plece de langa voi
ai pt cine sa lupti, ai o comoara nu are rost sa suporti loviturile lui. si n special ca umbla si cu altele, scuza ma ca ti spun dar si tu ai o parte din vina pt ca ii suporti tot ceea ce face: batai, umblat cu altele, nu sunt de acord cu asta ori e numai pt tine si copil ori o viata libera sa poata face ceea ce vrea. oricat ai tine la el, incet incet si cu ajutorul copillului te vei dezobisnui de el, important si cel mai important e sa te gandesti la binele tau si a celui mic! el numai poate de bine, o sa ti para rau mai tarziu ca ai acceptat tot de la el si ca n ai pus piciorul in prag, pt ca afecteaza f mult copilul vorbele injuriile si sa mai vada ca te si bate de fata cu el.
Gandeste-te ca mai ai inca sanse la o viata fericita, la fel si Mircea, am doar 22 de ani nu am copii, dar pot sa consider ca am o experienta indirecta. Mama mea a trecut prin aceeasi situatie ca si tine, era tanara indragostita, eu eram mic, dar intr-o zi a spus STOP. La cunoscut pe tatal meu vitreg care ma iubeste mai mult decat m-ar putea iubii tatal meu adevarat, o respecta pe mama si ne iubeste pe amandoi in egala masura. Pune piciorul in prag. te pup succes
Gandeste-te doar ca acum Mircea este mic.. vede dar nu poate face nimic, cand o sa creasca e posibil sa te judece si el si cel mai grav caz este acela ca poate ajunge ca tatal lui. Copii invata din mediile in care cresc pe unu din cei doi parinti il va avea ca "model" in viata. Care va fi ?! un om care suporta orice batjocura sau un om care va batjocorii la randul lui.
Nu pot sa cred ca inca mai ai sperante!! Cum poti sa spui ca-l iubesti inca? Ti-a distrus increderea in tine, te simti dependenta de el, nu e iubire! Nu asculta de mama si soacra , nu asta e rolul femeii pe pamant!! Consider ca ai o gandire total gresita. E foarte greu sa pleci pentru ca parintii nu te sustin si traim intr-o tara nenorocita care nu ofera nici un sprijin in astfel de situatii,dar trebuie sa o faci! Gaseste-ti un servici, du copilul la gradinita, castiga-ti independenta si pleaca cat mai repede! Lucrurile o sa devina mai grave decat sant acum!! O sa-ti distruga viata!
asta nu e dragoste...e prostie.ce educatie ii dai fiului tau langa un astfel de om?vrei sa urmeze exemplul tatalui cand va fi mai mare?fii tare si pune piciorul in prag.gandeste-te la copilas care e un inger...eu asa am facut...nu e usor,dar o sa treaca
sa-l lasi! cu timpul te vei obisnui fara el. viata aia vrei sa o ai? gandeste-te la copilu tau!
Posteaza comentariu