Limbajul seductiei

Un trup seducator este deschis în spatiu

In prezenta unor necunoscuti, ni se intampla adesea sa nu stim prea bine cum sa procedam ca sa comunicam bine cu ei. In picioare, in fata lor, suntem stangaci si simtim cum ne intepeneste trupul. Or, pozitia rigida, fata in fata, ochi in ochi, este specifica situatiilor de rivalitate si genereaza o forma de agresivitate nociva.

Unele persoane stiu sa se protejeze de acest neajuns, pregatind terenul unei intalniri agreabile inca de la primul contact. Ele declanseaza la interlocutor "culoarea verde", care ii da dorinta de a merge mai departe. Pentru aceasta nu trebuie decat sa se rasuceasca putin, astfel incat sa deschida unghiul format de trupul lor cu cel al persoanei din fata.

Cei mai inzestrati copii de trei ani au prins aceasta smecherie. N-ar fi in stare sa explice ceea ce fac, dar castiga deja simpatia tovarasilor de joaca atunci cand se apropie de ei. Si aici, evident, conducatorii sunt cei care le arata celorlalti calea. Miscarile lor nu sunt inca sigure, dar la analiza facuta pe casete video se observa ca sunt patrunse de o intelepciune neintalnita la toti adultii.

Inaintea implinirii varstei de doi ani si jumatate, copiii inteleg inconstient ca, in pozitia fata in fata, silim interlocutorul sa comunice.
Chiar si atunci cand simt o atractie reciproca, doua persoane seducatoare inteleg ca fiecare lucru isi are vremea lui, ca nu trebuie sa fie grabit. Cand patrundem in spatiul altcuiva, lucrul care ar trebui sa fie considerat satisfactie psihologica e luat in realitate drept agresiune.

Comunicarea este un proces deschis, pe care nu trebuie sa-l impunem cuiva. Unii copii inteleg acest lucru foarte devreme. Am putea crede ca atitudinea lor deschisa corespunde unui mimetism motor nascut din imitarea parintilor, pe care l-a evidentiat Bradford Titchener. Dar la varsta de doi ani si jumatate acest mimetism motor dispare, fiind inlocuit de un mecanism de empatie.


Mecanismele deschiderii

Cea mai eficienta modalitate de a exprima deschiderea este punerea în miscare a partii superioare a trupului. Acesta este unul dintre atuurile celor mai seducatori adulti. Inclinarea capului este o alta modalitate inconstienta de a arata ca nu incercam sa dominam comunicarea. Ea genereaza intotdeauna multa blandete intre oameni.
De la nastere observam inclinarea laterala a capului parintilor atunci cand sunt destinsi. De la varsta de un an si doua luni adoptam aceasta atitudine cand suntem de acord cu interlocutorul, dar nu suntem constienti ca o facem.

Hubert Montagner a facut statistici pentru a evalua impactul acestei atitudini asupra comunicarii. Concluziile lui sunt categorice:

"In peste 90% (de 619 ori din 678) dintre observatiile noastre, inclinarea capului spre umar si inclinarea laterala a capului ai a bustului, cand nu au fost precedate de un gest de apucare, de o amenintare sau de o agresiune, au intarit contactul".

Cand trupul se deschide in spatiu, iar capul se inclina intr-o parte si in cealalta, partenerii, indiferent daca sunt copii sau adulti, au încredere unul in celalalt. Se destind si rigiditatea trupului dispare.
In general, barbatii inclina mai putin capul decat femeile, pentru ca inclinarea nu este un semn de autoritate. Dar tocmai aceasta inclinare a capului este cea care deosebeste o persoana rigida, ce se ascunde in spatele autoritatii sale, de o persoana simpla, deschisa. Simpla inclinare a capului exprima capacitatea de destindere.

Seductia depinde de amanunte care in nici un caz nu trebuie sa fie "invatate pe de rost" pentru a fi aplicate la comanda, intrucat comunicarea ar deveni artificiala. De fapt, spontaneitatea se dovedeste a fi unul dintre principalele atuuri ale persoanelor seducatoare. Tocmai pentru ca sunt spontane, dintr-odata gatul lor rigid se destinde, iar capul se inclina si mai mult.

Copilul seducator nu aplica nici o strategie. Spuneti-i ca "viata e o piesa de teatru" si n-o sa priceapa. Puneti-l pe scena unui teatru si va fi un actor minunat pana pe la noua - zece ani, tocmai pentru ca nu joaca. Se comporta firesc, este pur si simplu el insusi. Ceea ce risca sa-i distruga spontaneitatea este constientizarea importantei celorlalti si a grupului social. Din aceasta constientizare a privirii sociale decurge importanta diferentiere dintre cei care raman ei insisi in fata celorlalti si cei care tind sa se conformeze asteptarilor celorlalti. Primii nu se tem sa fie slabi, aceasta este forta lor. Ceilalti incearca intotdeauna sa fie tari, iar asta este o adevarata slabiciune. Prin faptul ca isi mascheaza emotiile, nedorind sa le marturiseasca, celor din urma le este imposibil sa cunoasca emotiile celorlalti.

Pana acum am vazut ca:

1. Mesajele de seductie sunt transmise de la chip la chip si de la trup la trup, fara sa fim cu adevarat constienti de acest lucru;
2. Atentia acordata celorlalti este un important mijloc de transmitere a seductiei;
3. Oamenii cei mai seducatori raman ei insisi.

La nastere si in primul an de viata, perioada in care se instaleaza procesele afective fundamentale, emisfera noastra dreapta este mai bine formata decat cea stanga. Repercusiunile acestui fapt asupra felului în care comunicam si in care seducem sunt enorme si inconstiente.


Informatii preluate din cartea "", de Philippe Turchet, Editura Polirom