Legea Geloziei

Legea numarul 1 a geloziei ar putea fi enuntata astfel: sunt singura / singurul care merita iubirea si atentia lui / ei. Fiecare persoana geloasa considera astfel si pentru ea lucrurile nu pot sta altfel. Fara indoiala ca pentru partener esti o persoana speciala, altfel nu ati fi ajuns un cuplu.

De curand am auzit urmatoarea fraza: "Sotia mea este de o gelozie incredibila..." - imi spunea el in timpul unei sedinte - "daca ar fi posibil ar vrea ca nici la serviciu sa ma duc". Tu vrei ca el sa fie mereu cu tine? Sa mergeti impreuna peste tot, la cumparaturi, la serviciu, la masa, etc. Sa fiti impreuna. Ai nevoie de prezenta lui fizica langa tine. A fi cu el este o stare speciala, poate ca in aceste momente simti nevoia de el, simti ca lumea incepe sa aiba o curgere logica numai cand esti cu el. Ai sentimente puternice pentru el, dar aceasta inseamna o consecinta neasteptata - implicit te va deranja ca merge la munca, asa cum este si cazul celui pe care l-am prezentat.

Te va deranja orice actiune care presupune ca el sa fie fara tine. In urma cu ceva timp ai citit pe Eva.ro despre matricea cuplului tau si despre fuziune si separare: "A iubi - fuziune si separare". Cand sunteti impreuna sunteti in fuziune, cand sunteti izolati - sunteti in separare. Fiecare stare are rolul ei. Cand el este la serviciu nu inseamna ca nu te iubeste si nu ii este dor de tine. Dar are o munca de facut si este necesar ca munca lui sa fie eficienta. Daca il vei suna probabil ca il vei pune intr-o situatie delicata fata de colegi si fata de el insusi. Cum sa-ti explice la telefon ca nu este cu nimeni si ca are treaba. Chiar crezi ca problemele cuplului sunt suficient de intime pentru a putea fi discutate si cu colegii?

Gandeste-te ca esti la serviciu si ca munca ta necesita concentrare. Daca problemele cuplului tau vor fi in mintea ta, probabil ca munca va fi afectata. Daca starea va fi pe termen lung atunci implicit poate ca siguranta locului tau de munca va fi afectata. Dar ce poate fi mai ineficient decat un stimul atat de evident cum este un telefon de la partenerul gelos, eventual o criza de gelozie la telefon?

La serviciu te poti afirma pe tine, poti sa te impui prin valoarea ta, prin ceea ce stii. Poate ca iti doresti astfel sau poate ca nu este important pentru tine. Atunci cand simtim sau resimtim ca starea de gelozie a noastra sau a partenerului este puternica si depaseste o anumita limita un lucru important este ca acest cuplu sa se opreasca pentru o clipa din alergarea zilnica si sa defineasca membrii cuplului si relatia. Nu este deloc simplu. Nu ajunge o singura "sedinta". Poate ca merita sa va rezervati un week-end pentru aceasta. Sa va inchideti telefoanele si sa intelegeti exact ceea ce se petrece cu voi.

Dar aceasta inseamna dialog si comunicare. Este dificil ca aceasta comunicare sa fie eficienta atat timp cat de fiecare data cat ii explici ce vrei; nu conduce la nimic. Un pericol real in aceste contexte este incapacitatea membrilor cuplului de a vedea ca si ei au contributia lor la problemele discutate. De regula cele mai multe tentative de acest gen sfarsesc in certuri pentru ca dialogul suna astfel:

- tu esti vinovat pentru ca nu ai reusit sa te intelegi cu mama mea.
- tu esti vinovata pentru ca nu ai depus nici un efort ca sa intelegi ceea ce simt.

Cele mai multe discutii de acest gen sfarsesc in certuri interminabile, deoarece oamenii privesc de multe ori cuplul de tipul: "eu sunt perfect, tu esti unicul vinovat". Incapacitatea de a-ti asuma cauzele in contextul unei dificultati de manifestare a geloziei inseamna implicit a nu rezolva situatia, ci o vanatoare de vrajitoare in care se cauta vinovati. Aceasta comunicare este posibila numai daca vom substitui cu adevarat si vom simti ca "vina" si "cauza" sunt doua cuvinte ce inseamna lucruri diferite dar se aplica in acelasi context.

Sa reformulam mini - dialogul de mai sus:

- Eu cred ca o cauza este relatia ta cu mama.
- Eu simt ca este necesar sa accepti ceea ce eu simt. Aceste solutii sunt greu de implementat daca nu esti dispusa sa accepti ca ambii parteneri au contributii la problemele cuplului.

Un alt aspect care poate conduce la esuarea unei astfel de comunicari este generata de un context emotional incarcat. Pentru ca o comunicare sa fie posibila este necesar ca acest cuplu sa simta ca emotia are un rol limitat in momentul discutiei pentru a putea intelege. Absenta emotiei este imposibila si complet de nerecomandat deoarece nu este un articol dintr-un ziar ci un fragment important din viata fiecaruia.

Pentru ca dialogul sa fie posibil in interiorul cuplului mai este necesar si altceva: excluderea tertilor. Aici ma refer la faptul ca o comunicare importanta nu poate avea loc intr-un mod autentic in prezenta "mamei". As merge cu aceasta recomandare si mai departe. Exclude referinte la alte persoane. "Chiar si mama zice ca tu..." este o formula care blocheaza comunicarea unor continuturi autentice deoarece include si ceea ce simte partenerul pentru mama ta. Este ca si cum mama ar fi prezenta in absenta sa, ca si cum ar fi o fantoma cu voi in acel moment. In mintea partenerului va aparea aceasta terta persoana.

Inerent este nevoie de sinceritate pentru ca o comunicare sa functioneze. Cand spun sinceritate nu ma refer la a nu minti ci la curajul de a afirma si ceea ce stim ca nu va placea celuilalt. Spre exemplu am putea sa-i spunem: "Nu ma mai simt atras de tine ca in primele zile" sau "colegul pe care l-am intalnit are un efect ciudat asupra mea, are ceva ce-mi aduce aminte de perioada cand eram mica si ma crestea bunicul".

Sunt citate care ar putea deranja pe celalalt. Dar starile de gelozie pot fi eliminate atunci cand aceasta sinceritate exista. Si motivul pentru care ar elimina o mare parte din starile de gelozie ar fi determinate de intelegerea exacta a ceea ce se intampla cu celalalt. Si mai exista un motiv important - in acest fel, fiecare va simti ca partenerul lui are incredere in el. Este drept ca reactia de moment a partenerului este foarte posibil sa fie "impulsiva", dar in timp veti invata comunicarea.

Aceasta sinceritate este insa imposibila daca nu este dublata de o stare prietena si partenera cu ea - toleranta. Prin toleranta inteleg in primul rand capacitatea de a accepta ca celalalt simte si gandeste ca o persoana autonoma. Ca si el are stari care se abat de la temeiul tau - esti unica persoana care merita atentia si iubirea lui. Din pacate, experienta ne arata ca aceste stari sunt relativ rare.

Toleranta se invata, pentru aceasta este necesar sa ne uitam in noi si sa simtim ceea ce este tolerabil si ceea ce este intolerabil pentru noi. Poate ca este intolerabil ca el sa faca dragoste cu colega sa dar poate ca este tolerabil ca lui sa-i placa de colega sa. Intr-o mica paranteza as putea sa mai adaug - incearca ca scapi de cuvantul "normal". Este normal asa sau astfel? Oricum e normal atat timp cat nu ne situam pe campul patologiei. Dar despre ce este normal si anormal in cadrul unui cuplu poate ca vom putea vorbi altadata.

Aceste randuri nu sunt un curs de comunicare in cuplu. Sunt cateva repere pentru cuplurile in care capacitatea de comunicare exista. Ele au o baza pozitiva deoarece permit ca ceea ce gelozia determina, comunicarea sa diminueze. Prin aceasta comunicare ceea ce se intampla in fapt este ca legea numarul 1 nu se mai aplica, intrucat atunci cand comunici si ASCULTI pe celalalt nu ai cum sa te mai consideri ca si tu esti singurul / singura ce merita atentia si iubirea partenerului. Cum adica? poate vei intreba. Simplu: si partenerul tau merita sa-si acorde atentie, si ceea ce simte el este important.

Daca simti ca aceste repere nu ajuta, atunci poate ca este cazul sa apelati la servicii profesioniste. Nu este nevoie de o batrana specializata in magie alba, neagra sau alta culoare acromatica ci poate ca un cabinet psihologic, de consiliere de cuplu, familie, etc. sa fie suficient. In general, cuplurile care ajung la Centrul nostru, marcheaza o asimetrie - ei spun astfel in sedinta de contact: "tu ai vrut sa venim pentru ca tu consideri ca eu sunt cauza, ba tu esti vinovat, ba tu."